Sari la conținut

SISTEMUL, pedepsit pentru trădare

Nebunia cu pensiile speciale este caz școală pentru a înțelege cât de putred este sistemul de putere din România, cât de bine continuă să-l controleze mafia politică și cât de puțin pregătiți și dispuși să înceapă să-l reformeze sunt cei ce se prezintă drept ”opoziția.” O privire de ansamblu este obligatorie pentru a pricepe cine cu cine se luptă și care este miza reală a conflcitului.

Pensiile speciale au fost inventate de PSD și de aliații săi din celelalte partide, acum aproape 20 de ani, pentru a-și fideliza o serie de angajați din sistemul public fără de care nu s-ar fi putut îmbogăți și menține la putere.

Cum ar fi reușit capii frăției transpartinice să fure atâta amar de ani și de bani dacă foarte mulți polițiști, magistrați, ofițeri de informații și diverse specii de funcționari nu s-ar fi făcut că plouă? Cum ar fi reușit să faulteze democrația și să câștige alegeri după alegeri dacă dulăii de pază ai statului nu ar fi lăsat nesancționate fraudele electorale și mituirea sistematică a a alegătorilor?

Multe dintre pensiile speciale nu au fost altceva decât răsplata oferită de partidul-stat celor mai merituoși complici la devalizarea și subjugarea țării. După ce burghezia roșie și-a însușit grosul avuției ”întregului popor”, le-a dat și bodyguarzilor ceva care să le ajungă până la adânci bătrâneți.

Lor li s-au adăugat în timp încă vreo câteva categorii cu legături puternice în toate partidele (proprii parlamentari și personalul auxiliar, diplomații, aviatorii, angajații Curții de Conturi), sau pe care nimeni din clasa politică nu și i-a dorit în stradă, protestând – militarii. Pentru aceștia din urmă era firesc ca statul să aloce anumite fonduri speciale, o fac cam toate țările. Pentru ceilalți, însă, nu există nicio justificare argumentată pentru pensiile speciale.

Este profund greșit că s-a încălcat principiul aplicat tuturor celorlalte pensii: corelația directă cu sumele pe care le-au virat la bugetul asigurărilor sociale, cât au fost activi. Este profund greșit că au primit pensii nu doar mai mari, ci mult mai mari decât ”oamenii de rând,” într-o țară cu un număr imens de pensionari care trăiesc la limita sărăciei.

Între PSD, aliații săi și mulți dintre beneficiarii pensiilor speciale a existat întotdeauna o relație simbiotică. Dar acest lucru nu s-a văzut niciodată mai bine decât în momentul în care Traian Băsescu le-a tăiat privilegiile, începând cu 2009, pentru că România era la un pas de faliment.

Reacția lor virulentă a demonstrat clar că partidul-stat și slujitorii săi cei mai devotați formează, în continuare, ca pe vremea PCR, un corp comun. Din acel moment, cei ce au fost loviți în pensiile speciale și cărora li s-a limitat dreptul de a cumula pensia cu salariul au luptat cum au putut pentru a-i distruge pe cei care s-au atins de banii lor.

Judecătorii, în special cei de la Curtea Constituțională, au fost cei mai vizibili dintre combatanții pentru păstrarea intactă a cadourilor primite de la PSD. Dar nu au fost singurii. Mulți au contribuit la subminarea regimului Băsescu – Boc, care a îndrăznit să-i înfrunte. De aceea, USL, după ce a luat puterea, în 2012, a fost obligată să își recompenseze camarazii. Așa au revenit în forță pensiile speciale. Cu și mai multe indexări și oportunități de mărire, care mai de care mai aberante.

Dar nu s-au oprit acolo. În 2014, au fost eliminate toate restricțiile privind cumularea pensiei cu salariul. Nici măcar Traian Băsescu nu a îndrăznit să se mai opună. A promulgat legea, cu două luni înainte de a părăsi Palatul Cotroceni. Dar nici nu ar fi avut ce să mai facă, după ce și PNL și PDL au votat masiv legea propusă de PSD. ”Opoziția” a dat doar două voturi împotrivă.

În 2015, a venit altă bombă: legea pensiilor speciale ale militarilor. Gabriel Oprea a reușit să treacă în Parlament o creștere atât de mare a pensiilor militarilor încât ar fi urcat deficitul bugetar, în 2016, de la 3% la 5% din PIB.

Elementul cheie al legii? Pensiile militare de stat se indexează anual cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50 % din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent. Cine a propus asta? Nimeni altul decât senatorul PSD Șerban Nicolae.

În momentul în care a fost adoptată legea, Oprea era pe cai mari. Era premier interimar după fuga lui Ponta în Turcia. Parlamentul a votat, din nou, aproape în unanimitate. Un singur senator a votat împotrivă. Klaus Iohannis era președinte de câteva luni și a promulgat legea fără nicio ezitare, în ciuda costurilor uriașe.

Când și-a susținut proiectul, Oprea a vorbit de revenirea la normalitate. Ponta la rândul său, când încă mai era premier, a spus că trebuie reparate greșelile regimului Băsescu-Boc. Despre ce normalitate vorbeau Ponta și Oprea? În 2011, pensia medie a militarilor era 2.200 de lei. Media pentru restul pensionarilor – 773 lei. Media pentru medicii primari – 1.700 lei. Media pentru profesori – 1.400 lei.

Atât de rău au fost loviți militarii de Băsescu și Boc încât, potrivit unui raport al Consiliului Fiscal, pensiile lor au fost singurele care au crescut în anii crizei. Și chiar după recalculările din 2011. Teza cu ”revenirea la normalitate” nu era atât a lui Oprea sau Ponta, ci a lui Mircea Dogaru. În caz că ați uitat, Dogaru este parte din ”societatea civilă” a lui Voiculescu, șeful Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, cel care cerea, în 2012, desfințarea CCR, DNA, ANI și CNSAS. Și fan declarat al lui Putin.

Alianța lui Dogaru cu Oprea și mai ales promisiunea că îi va aduce un milion de membri în UNPR au adus Legea pensiilor militarilor la o formă care ar fi ruinat bugetul. De ce a promulgat-o Iohannis? Pentru că Oprea a asigurat votul în Parlament pentru numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu în fruntea SIE.

În decembrie 2015, guvernul Cioloș a dat o ordonanță de urgență care a modificat Legea Oprea – Dogaru și a redus nivelul pensiilor militare. A doua zi, Dogaru a ieșit în stradă cu aceleași trupe cu care a sprijinit USL, în ianurie 2012 și cu care i-au strigat lui Traian Băsescu ”Ieși afară, javră ordinară.”

În legile date după venirea la putere a USL și în special de echipa Ponta - Oprea își au originea multe dintre aberațiile pe care le vedem astăzi. Pensii mai mari decât salariile celor activi, pensionari angajați la stat, uneori la doar câteva zile după ce le-a ieșit decizia, și care au venituri de zeci de mii de lei.

Cine este vinovat de asta? Partidul care inventat pensiile speciale și a eliminat orice restricție de la cumularea veniturilor cu salarii primite tot de la stat. Dar și marea majoritate a politicienilor din celelalte partide care, din aceleași motive ca și PSD, sau din prostie, sau din lașitate, au acceptat să protejeze privilegii nejustificate.

Ce s-a schimbat între iulie 2015 și iulie 2017? De ce am ajuns într-un punct de criză? De ce atunci PSD oferea cu două mâini pensii de nababi militarilor și angajaților din serviciile de informații, iar acum se grăbește să le taie? O explicație a fost oferită de Olguța Vasilescu, ministrul Muncii, unul dintre reprezentanții de seamă ai sistemului politic care girează de ani buni dezmățul populist și înțelegerile imorale cu diverse caste.

”După apariţia Legii salarizării ne-am dat seama că, dacă nu corectăm sistemul, în sensul că, dacă lăsăm pensiiile de serviciu să se actualizeze cu ce este la cei activi, vom ajunge într-o situaţie foate neplăcută de anul viitor, în sensul că economia nu poate să susţină astfel de creşteri.”

Dar de ce și-au dat seama de acest lucru de abia după adoptarea Legii salarizării? De ce nu au fost făcute simulări înainte, care să itereze toate implicațiile pe care le va avea, adică inclusiv asupra pensiilor? Câtă vreme legislația adoptată anii trecuți conecta direct pensiile speciale de nivelul salariilor, nu era evident că modificarea veniturilor curente va afecta și nivelul pensiilor?

Toate aceste întrebări retorice duc cu gândul la ipoteza incompetenței. Dar există o dovadă că nu este vorba doar de prostie. Ne-a furnizat-o tot Olguța Vasilescu. Iată ce spunea pe 17 mai, înainte ca Legea salarizării să fie adoptată:

"Salariile militarilor cresc şi cu 200%. Vă daţi seama ce impact este pe legea pensiilor şi nu numai la ei! Şi la magistraţi e acelaşi lucru, la toţi cei care au pensii speciale. Că aici nu vorbim doar de militari. Vorbim în ansamblu."

Așadar, Olguța Vasilescu știa precis, încă dinainte ca legea salarizării să fie adoptată, că va exista un impact asupra pensiilor speciale, că va determina o creștere a lor și că nu vor putea rămâne așa. Minte cu seninătate acum, când spune, după cum reiese din citatul de mai sus, că doar după apariția Legii salarizării și-au dat seama că vor trebui să corecteze pensiile speciale. De ce este relevantă această minciună? Pentru că ne devoalează un plan.

Logic ar fi fost ca PSD și ALDE să amâne adoptarea legii salarizării până ce ar fi corectat și reglementările privind pensiile speciale. Și nu doar pe cele ale militarilor. După cum recunoaște ministrul Muncii, legea salarizării va avea impact asupra tuturor pensiilor speciale, inclusiv asupra celor ale magistraților. De ce sunt menționate separat? Sunt mai speciale chiar decât alte pensii speciale? Da. Pentru că sunt cel mai greu de modificat, după o decizie a Curții Constituționale.

Faptul că PSD a ales să dea legea salarizării înainte de a rezolva problemele pensiilor speciale înseamnă că și-a asumat deliberat tot circul la care asistăm de mai bine de o săptămână. Înseamnă că nu i-a păsat de nebunia pe care a creat-o în armată, poliție și servicii de informații, primii vizați de măsurile ”de reglaj” anunțate. Ceea ce este la fel de straniu ca și atacurile repetate împotriva liderilor sindicali, despre care am scris în detaliu săptămâna trecută.

În ambele chestiuni, poziționările publice au fost asumate de miniștri apropiați de Liviu Dragnea – fie Olguța Vasilescu, fie Carmen Dan, fie Adrian Țuțuianu - și sunt în profundă contradicție cu tot ceea ce a făcut PSD de la înființare până în prezent, când a căutat să își asigure complicitatea liderilor de sindicat și a sistemului de siguranță națională. Cu orice preț! Ce s-a schimbat, deci, între iulie 2015 și iulie 2017?

La butoane nu mai este Gabriel Oprea, ci Liviu Dragnea. Chiar dacă este neobișnuit de tăcut pe subiectul pensiilor speciale, este evident că Olguța Vasilescu nu ar fi îndrăznit să genereze haosul fără aprobarea sa. Iar între Dragnea din iulie 2017 și Oprea din iulie 2015 există o diferență esențială.

Oprea era la acel moment la apogeul influenței sale. Conducea, practic, guvernul. În Parlament, el avea cheia care putea schimba majoriatea parlamentară. PSD stătea drepți în fața sa, PNL nu știa cum să-i intre în grații. Cel mai important, însă, avea o relație excelentă cu majoritatea șefilor din sistemul de siguranță națională. Și chiar cu președintele.

La el s-a apelat când PSD a vrut să-l schimbe pe ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, de exemplu. Și nu doar atunci. În schimb, i s-au tolerat multe. Și nu doar mărunte. Și cum să nu i se tolereze proiectul creșterii explozive a pensiilor militarilor când de el beneficiau nu doar sindicaliștii lui Dogaru, dar inclusiv cei mai importanți aliați ai săi, din armată, poliție și servicii de informații?!

În ce relație este astăzi Dragnea cu ceea ce el numește SISTEMUL? Cu cei care, după ce i-au tolerat și lui multe, îi dau constant, din ianuarie încoace, peste mână? În cea mai proastă relație posibilă.

În 2015, Oprea era cel mai important aliat pe care îl aveau în politică. În 2017, Dragnea este cel mai mare inamic al lor. Atacurile repetate împotriva justiției, a statului de drept, au dus conflictul într-un punct în care nu mai poate exista reconciliere. Este care pe care. Iar Dragnea le răspunde pe măsură. Nu pensiile lor speciale îl încurcă, ci faptul că i-au blocat toate încercările de a încăleca statul.

Liviu Dragnea nu are o problemă cu pensionarii din poliție, justiție, SRI, SIE, DGIPI, DGIA, care s-au aflat în funcții înalte în anii ‘90, când România a fost jefuită fără milă. Din contră, acestora le este recunoscutor. Au fost oameni de onoare. Ei țineau de șase, partidul-stat îi răsplătea pe măsură. Inclusiv când au ieșit la pensie.

Are o problemă, însă, cu șefii actuali ai acestor instituții. Și cu toți subalternii lor care au contribuit la desprinderea sistemului de siguranță națională din contractul oneros pe care l-au avut până de curând cu mafia politică. În ochii celor care au inventat sistemul pensiilor speciale, partenerii care au încetat să se mai achite de obligațiile de a-i proteja în fața justiției, care i-au înconjurat cu linii roșii, nu sunt nimic altceva decât trădători. Iar ei trebuie pedespsiți. Cum? Prin retragerea bruscă și brutală a privilegiilor. Prin destabilizarea instituțiilor nerecunoscătoare.

PSD nu are o problemă cu a-și răsplăti susținătorii. Nu are o problemă cu a face promisiuni de măriri și pensii nesustenabile. După ce l-au dat jos pe Grindeanu, în noul program de guvernare au forțat și mai tare calendarul pomenilor electorale.

Potrivit vechiului program de guvernare, salariul minim urma să ajungă la 1750 lei în 2020. Guvernul Tudose ar trebui să-l urce la 2000 de lei încă de la 1 ianuarie 2018. Au anunțat pentru 2020 un salariu minim de 3.000 de lei. Adică, aproape dublu față de cât promitea doar cu jumătate de an în urmă (1750 lei).

Nu a trecut nicio lună de când anunțau că în următorii trei ani să aibă loc o dublare a punctului de pensie. De la 917 lei, cât este în prezent, la 1775 lei, în 2020. Pentru aceste creșteri de unde sunt bani? Nu sunt! Dar nici nu are importanță.

Și atunci de ce are importanță că nu vor fi bani pentru pensiile speciale? Nu are. Cum nu a avut nici în 2015 când au votat legea Oprea – Dogaru, la fel de nesustenabilă. Totul este o imensă farsă! Mai puțin strategiile distructive. Alea sunt reale.

În cazul de față, ea este clară: să pună presiune pe cât mai mulți angajați din sistemul de siguranță națională și din justiție să își părăsească funcțiile și să iasă la pensie. Urmarea: destabilizarea instituțiilor ostile. Și le-a reușit. Zeci de mii de oameni și-au depus deja dosarele, iar printre ei numeroși ofițeri de rang înalt.

Unii dintre ei sigur meritau să plece de mult acasă, sau poate chiar să dea socoteală pentru că nu au rezistat unor tentații, dar marea majoritate nu. De ce? Pentru că sunt cei care au integrat România în NATO, care au dat consistență parteneriatului strategic cu SUA, care au făcut posibilă lupta anticorupție, așa imperfectă cum este. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi existat și oameni onești, profesioniști, patrioți în aceste instituții.

Este suficient să asculți problemele cu care se confruntă antreprenorii din economia privată în a găsi lucrători calificați ca să înțelegi că nu va fi deloc ușor să fie înlocuiți. Și chiar dacă se vor găsi oameni capabili, inevitabil, va dura o vreme până ce vor performa la nivel maxim.

În acest timp, sistemul de siguranță va resimți din plin valul masiv de plecări. Răgazul lăsat până în septembrie pentru a ieși la pensie în condiții mult mai avantajoase va amplifica hemoragia. Și poate, speranța lui Dragnea, instituțiile vor deveni suficient de vulnerabile ca să îl mai scape o dată printre degete.

Dar, după cum scriam acum trei săptămâni, ”nu va conta doar ce este Dragnea dispus să facă pentru a rămâne la putere, ci și cum vor acționa cei ce au profitat alături de el și care îl protejează de multă vreme.” După cum vedem, sunt dispuși la multe.

Președintele Iohannis trebuie să renunțe la neutralitatea tactică în care s-a baricadat și să își precizeze poziția. Trebuie să protejeze statul! Dacă nu o va face, s-ar putea ca în curând să nu mai aibe ce apăra. Nici măcar pe el însuși.