Sari la conținut

The National Interest: Cum poate fi ţinut în frâu războiul dintre serviciile ruse şi americane

"Este faimoasă comparația făcută de Winston Churchill între luptele pentru putere din interiorul Kremlinului și o luptă de câini care se desfășoară sub un covor. Cineva din afară aude doar mârâitul, iar câștigătorul luptei devine evident la sfârșit. Această metaforă este la fel de bună astăzi pentru a descrie conflictul dintre comunitatea de intelligence americană și serviciile speciale rusești. Dar, așa cum sugerează dezvăluirile recente despre activitățile de influențare a rețelelor sociale și despre misterioasele atacuri cu unde sonice asupra diplomaților americani, conflictul se extinde tot mai mult, în lipsa înțelegerilor tacite care mențineau altădată în limite tolerabile conflictele noastre cu vechiul KGB", scrie George Beebe, într-o analiză semnată pentru The National Interest.

Mai departe, analiza face o trecere în revistă a "metodelor" la care cele două părţi au recurgeau în mod curent înaintea căderii Cortinei de Fier: "În timpul războiului rece, luptele neconvenționale dintre serviciile sovietice și cele americane se desfășurau în mare parte în secret. Fiecare parte folosea intens lupta de idei, utilizând uneori dezinformarea sau “propaganda neagră” pentru a înșela audiențele țintă. Fiecare căuta să obțină avantaje geopolitice din războaiele prin interpuși din regiunile cheie ale globului. Fiecare culegea informații care puteau compromite planurile și capacitățile militare ale celuilalt. Se foloseau adesea trucuri murdare, dar și Washingtonul, și Moscova înțelegeau că această competiție sumbră trebuia să rămână în limite rezonabile. De exemplu, uciderea personalului din cealaltă tabără era inacceptabilă, în parte din cauză că astfel de tactici riscau să degenereze în ostilități pe scară largă".

Însă, indică autorul, "în ciuda încheierii conflictului ideologic care întreținea în mare parte războiul rece, ostilitățile dintre serviciile de informații s-au intensificat. Dezamăgirile ambelor părți cu privire la un nou parteneriat au reaprins vechea rivalitate, iar noile tehnologii care fac spionajul și operațiunile de influență mult mai ușoare au pus gaz pe foc. Din cauza vulnerabilității inerente a rețelelor de calculatoare la eroarea umană, infracțiunea cibernetică are avantaje enorme în fața apărării cibernetice, ceea ce stimulează intruziunea digitală și intensifică temerile fiecărei tabere care este vulnerabilă la atacuri. În lipsa vechilor reguli ale jocului, acest conflict se intensifică într-un mod care ar putea destabiliza relația bilaterală și întreaga ordine mondială.

În acest context, americanii au putut vedea un mesaj video din partea actorului Morgan Freeman, sprijinit de un grup de acțiune politică care-l include pe fostul Director of National Intelligence, James Clapper, în care actorul afirmă solemn că “suntem în război” cu Rusia și ne îndeamnă să ripostăm. Tentația unei riposte furioase este normală. Atacul asupra serverelor de e-mail ale comitetului național al Partidului Democrat, fapt care iese acum la iveală, a șocat publicul american și i-a convins pe mulți că Rusia încearcă să distrugă democrația americană. Pe de altă parte, Moscova se consideră cel puțin la fel de lezată. Din perspectiva sa, Statele Unite ajută de ani buni, pe față și pe ascuns, grupările de opoziție din interior și din vecinătatea Rusiei, ceea ce a convins Kremlinul că Washingtonul încearcă să împresoare și, în cele din urmă, să doboare statul rus".

Potrivit lui George Beebe, "ambele concluzii sunt exagerate. Acțiunile agresive ale serviciilor secrete, care prin natura lor se bazează pe spionaj și pe operațiuni de influență, sunt reflectări vagi ale intențiilor la nivel de stat. Cei care sunt de altă părere trebuie să ia în considerare că luptătorii cibernetici din Rusia nu au oprit curentul în regiuni importante ale SUA și nici nu au perturbat tranzacțiile de pe Wall Street, acțiuni realizabile din punct de vedere tehnic, care ar fi fost mult mai periculoase pentru ordinea de stat decât publicarea unor e-mailuri, plata unor “trolli” sau cumpărarea de publicitate pe rețelele sociale. La fel cum Rusia nu trebuie să ia, în mod greșit, susținerea pe care o acordă SUA democratizării graduale drept o acțiune de schimbare a regimului, tot așa n-ar trebui ca noi să confundăm dorința Moscovei de a ne schimba conduita internațională cu o intenție de a ne distruge națiunea. Americanii nu mai iau în serios amenințarea unui război nuclear cu Rusia și o consideră o temere depășită din vremea războiului rece, devenită improbabilă datorită controlului armelor, procedurilor de consolidare a încrederii și a intereselor părților implicate. Dar multe dintre măsurile de siguranță stabilite în anii ‘70, ‘80 și ‘90 nu mai sunt în vigoare sau se deteriorează semnificativ. Chiar dacă niciuna dintre părți nu îți dorește asta, combinația dintre emoțiile puternice, polarizarea socială, războaiele actuale prin interpuși, noile tehnologii și lipsa unor reguli ale jocului acceptate de ambele părți ar putea declanșa un război adevărat.  

Primul pas către evitarea unui dezastru ar trebui să fie explorarea unui acord bilateral care să prevadă abținerea de la atacurile împotriva infrastructurii electorale și interferențele în campaniile electorale. Rusia îşi dorește demult un astfel de angajament din partea Washingtonului, iar președintele Vladimir Putin a cerut neamestecul reciproc în afacerile interne în timpul primei sale întâlniri cu noul ambasador al SUA în Rusia, Jon Huntsman. Sentimentul Rusiei că este cel puțin la fel de vulnerabilă ca noi la astfel de interferențe o motivează puternic să susțină un astfel de acord.

Oricum, nu trebuie să ne bazăm doar pe angajamentele reciproce. Este nevoie să facem urgent pași spre îmbunătățirea sistemului de apărare împotriva sabotajului cibernetic și a operațiunilor de influență. În domeniul digital trebuie să facem un efort concertat pentru rezolvarea vulnerabilităților, actualizarea softurilor, și folosirea sistemelor de “malware detection”. Toate acestea vor face mai dificile atacurile cibernetice, chiar dacă nu vor putea să prevină intruziunile unor operatori sofisticați. Utilizarea votului pe hârtie ar crește substanțial încrederea națională în integritatea infrastructurii electorale".

Concluzia auorului? "Nu putem opri competiția dintre serviciile de informații ale Rusiei și Statelor Unite și nici n-ar trebui ca acesta să fie țelul nostru. Prietenii și partenerii noștri caută informații sensibile despre planurile, intențiile și capacitățile SUA și ar fi naiv să credem că Rusia ar înceta să ne spioneze chiar dacă relațiile dintre noi ar fi cu mult mai bune. Dar putem și trebuie să încercăm să minimizăm riscul ca aceste activități să saboteze infrastructura vitală, să rănească oameni și să escaladeze într-un conflict periculos între cele mai mari puteri nucleare ale lumii. Chiar și în starea actuală de polarizare politică, acesta trebuie să fie un obiectiv pe care să-l îmbrățișăm cu toții", se arată în analiza publicată în The National Interest.