Sari la conținut

Castelul de la Arcuş, pierdut definitiv

La şase luni de la dictarea sentinţei, în 17 septembrie un executor a venit să o pună în aplicare.

"Aici totuşi e frumos, aici mergea totul cum trebuie, acum poate se distruge totul aici", spune un angajat al centrului.

Pentru ca nu a găsit un sediu nou, directorul de aici a căutat să adăposteasca bunurile centrului pe unde a putut. Mobilierul, proiectat pentru Nicolae Ceauşescu, a fost înghesuit într-o magazie iar pianul şi colecţia de peste 300 de tablouri, sunt încuiate în subsolul unei biserici.

Un parc dendrologic, o livadă, un lac şi o colecţie de sculpturi expuse în aer liber sunt printre bunurile care nu pot fi strămutate şi care aparţin centrului.

"Ce s-a construit după 1945 sunt nişte imobile care deocamdată se află pe inventarul Centrului de Cultură Arcuş. Aici ar trebui fie evaluate, făcute nişte compensări şi fiecare să îşi vadă de treaba lui", spune Kopacz Attila - directorul Centrului Cultural Arcuş.

În 15 noiembrie 2014, avocatul proprietarilor a făcut o ofertă centrului, pentru ca mobilierul care se află în castel să fie cumpărat de moştenitor la un preţ stabilit de un expert desemnat în comun.

"Dat fiind că în trei ani de zile nu ni s-a plătit nicio chirie, atunci să fie preţul mobilierului compensat în chirie. Am fi fost dispuşi ca să închiriem castelul numai că părţile adverse au refuzat", spune Kincses Előd - avocatul proprietarului.

Domeniul de la Arcuş are nouă hectare şi jumătate şi a aparţinut baronului Szentkereszty, care a murit în timpul războiului, fără să aibă moştenitori direcţi. În urmă cu trei ani, o rudă îndepărtată, stabilită în Africa de Sud, a obţinut retrocedarea construcţiilor. În urmă cu câteva luni, mai mulţi oameni de cultură au semnat o petiţie pentru salvarea Centrului de cultură Arcuş, acţiunea lor nu a avut însă nicio rezonanţă.

Reporter: Sorina Secelean
Operator: Răzvan Rădache