Sari la conținut

Evreii, promotorii art-nouveau în Oradea

Construită în 1878, în stilul arhitectural iudaic sefard, cu influență maură, clădirii i-a fost acum redată strălucirea după aproape 25 de ani de uitare. Lucrările trec de granițele unei simple reabilitări a unui monument și intră în sfera recâștigării unei identități culturale.

„Nu există pictor sau artist care să fi trecut prin Oradea și să nu fi surprins măcar o dată în pânzele lui acest monument emblematic, iconic pentru imaginea orașului. Este importantă pentru că este a treia sinagogă ca și mărime din lume, după cea din New York și cea din Budapesta. Ea aparține cultului neolog, evreilor reformați, care se deosebesc de evreii ortodocși prin amplasarea bimahului, a amvonului. Dacă în cea ortodoxă bimahul este în centrul sinagogii, iar dulapul Thorei pe peretele estic, într-o sinagogă neologă atât bimahul, cât și dulapul sunt comasate în zona estică, asemănător bisericilor creștine", a explicat arhitectul Cristian Pușcaș.

Curentul art-nouveau, care caracterizează tot ce înseamnă cultură arhitecturală orădeană, a fost impus de familiile evreiești avute din oraș.

„Moștenirea culturală a orașului  stă pe umerii și pe frumusețea clădirilor gândite, comandate, executate unele de către evrei. Comunitatea evreiască, în special la sfârșit de secol al XIX-lea, a avut o putere financiară extraordinar de mare și practic orașul acesta a înflorit în măsura în care îl vedem astăzi datorită ideilor lor progresiste", susţine criticul de artă Ramona Novicov.

La fiecare pas, mai ales pe Corso-ul orădean, găsim aceste clădiri fermecătoare, inovatoare chiar pentru epoca în care s-au „născut". Influența evreiască e ușor de distins: în Palatul Ullman, de exemplu, leii, considerați de evrei simbolul unui Iisus Hristos războinic, flanchează sfeșnicul pentru rugăciune, cu șapte brațe. Legenda este completată de palatulele Vulturul Negru, Moskvics sau Stern, embleme ale stilurilor art nouveau și seccesion. Astfel de înțelesuri ascunse sunt prezente peste tot în oraș, pentru cei care vor să le găsească.

„Imensa majoritate a evreilor care au trăit aici de secole au fost nimiciți la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, majoritatea fiind deportați la Auschwitz. Din fericire, sunt și supraviețuitori și mențin memoria acestor comunități. Iată de ce la Universitatea din Oradea s-a creat un centru de istorie a evreilor", a declarat Carol Iancu, profesor al Universității „Paul Valéry" din Montpellier III, Franţa.

În luna mai 1944 aproape 30 de mii de evrei erau deportați în lagărele din Auschwitz, din care mulți nu s-au mai întors. Însă, uitarea nu s-a așternut peste memoria celor pieriți. Nevoia de a învăța din greșelile trecutului i-a făcut pe actualii membrii ai comunității evreiești să pună repere noi pe harta moșternirii culturale iudaice.

„Eva Heyman era o fetiță din Oradea care din păcate la 13 ani a fost deportată și ucisă la Auschwitz, ne-a lăsat un jurnal excepțional", spune profesorul Carol Iancu.

Memorialul Evei Heyman a fost ridicat în Parcul Bălcescu, locul din care au plecat trenurile cu evrei din Oradea spre Auschwitz.

Reporter: Laura Breb
Operator: Robert Rezmuves