Sari la conținut

23 august 1939 | Ziua în care a fost semnat pactul sovieto-nazist care prevedea cedarea Basarabiei

La 23 august 1939, vestea semnării pactului de neagresiune între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică a căzut ca un fulger la Bucureşti. Protocolul secret al pactului Ribbentrop - Molotov care însemna preluarea Basarabiei şi a ţărilor baltice de către URSS nu era cunoscut. Dar simpla existenţă a unei înţelegeri între cei mai puternici doi dictatori ai Europei a arătat că harta României Mari riscă să devină o amintire. Anglia şi Franţa dovediseră deja - prin acordul de la Munchen din 1938 - că nu garantează apărarea frontierelor în Estul Europei. La o săptămână de la Ribbentrop-Molotov, la 1 septembrie 1939, începe al doilea război mondial. Hitler atacă Polonia. În replică, Anglia şi Franţa declară război Germaniei. După un an de război, Stalin cere autorităţilor române să se retragă din Basarabia şi Bucovina în 4 zile.

Pactul sovieto-nazist prevedea cedarea Basarabiei

De la Unirea din 1918 până în pragul celui de-al doilea război mondial, România încercase fără succes să obţină recunoaşterea de către Moscova a Unirii cu Basarabia. Începând din 1936, regele Carol al II - lea şi elita diplomatică şi politică a ţării au remarcat îngrijoraţi pasivitatea Angliei şi Franţei faţă de dominaţia din ce în ce mai puternică a Germaniei revizioniste în Estul Europei. Temându-se că fără sprijinul celui mai puternic din regiune, România riscă să piardă Transilvania în favoarea Ungariei lui Horthy, Bucureştiul a mizat pe cartea germană.

Pactul Ribbentrop-Molotov a aruncat tot acest raţionament în aer. Izolată, România a încercat să îşi păstreze neutralitatea. Dar regele Carol al II - lea înţelegea că momentul invaziei sovietice în Basarabia nu poate fi departe. În ianuarie 1940 vizitează Chişinăul:

1940 | Carol al II-lea promite apărarea Basarabiei

Se încerca încurajarea acestei populaţii, furnizarea unei încrederi că orice s-ar întâmpla România va apăra acest teritoriu. Se ştia că ruşii concentraseră foarte multă armată pe frontul de la Nistru, atacaseră deja Finlanda, existau deja în teritoriile republicilor baltice actuale bazele lor militare, era o conjunctură care dădea de înţeles că se schimba configuraţia Europei.

28 iunie 1940| România cedează Basarabia fără luptă

Pe 16 iunie 1940, Franţa semnează armistiţiul cu invadatorii germani. La 28 iunie 1940, inevitabilul s-a produs şi pentru România. Liderii politici români, în frunte cu regele Carol al II -lea au fost totuşi luaţi prin surprindere. Convinşi că germanii nu vor permite ca zonele petrolifere româneşti să devină câmp de bătaie, au sperat până în ultima clipă că România va rămâne întreagă şi nu au pregătit un plan B.

Pe 26 iunie 1940 ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov i-a înmânat ambasadorului Davidescu la Moscova ultimatumul pentru cedarea Basarabiei. La Chişinău nu se ştia încă nimic. Pe 27 iunie, la Bucureşti au loc două consilii de coroană, la primul regele Carol al II-lea înclina pentru apărarea Basarabiei, dar numai 11 din cei 26 de membri ai Consiliului erau de aceaşi părere. La cel de-al doilea consiliu din cursul serii, numărul celor care pledau pentru apărarea Basarabiei a ajuns la numai 6. Nici de această dată, autorităţile de la Chişinău nu au fost avertizate.

Iunie 1940| URSS nu respectă termenul de evacuare

Partea română se străduia totuşi să câştige timp, aşa că Molotov a cerut imperativ Bcureştiului să accepte ultimatumul până pe 28 iunie la orele 14, a acordat timp autorităţilor române pentru evacuare 4 zile, dar chiar pe 28 iunie trupe sovietice au fost paraşutate la Prut. Populaţia Basarabiei a a avut de fapt pentru evacuare numai jumătate de zi.

Ion Varta, istoric, şef Arhive Naţionale Chişinău: „În primele zile ale ocupaţiei sovietice au fost operate executări haotice în plină stradă, era suficient să fie denunţat cineva că a fost şef de post , fost jandarm şi putea fi împuşcat în plină stradă fără să fie judecat. În scurt timp închisorile din Basarabia devin neîncăpătoare.”

28 Iunie 1940| România pierde şi Bucovina de Nord

Trupele sovietice au intrat şi în Bucovina - un teritoriu care nu fusese niciodată sub stăpânire rusească. Sovieticii pretindeau că au dreptul la despăgubiri pentru cei 22 de ani în care Basarabia aparţinuse României. Intervenţia germană l-a convins totuşi pe Stalin să îşi limiteze pretenţiile la nordul Bucovinei. Hitler nu voia să-şi ostilizeze complet România. Mai ales că, peste o lună, a avut loc Dictatul de la Viena, prin care România a cedat nordul Transilvaniei Ungariei horthyste.

1940 | Execuţii, arestări făcute după liste precise

În acest timp, basarabenii şi bucovinenii trăiau primul episod al dictaturii comuniste. Numărul de spioni sovietici crescuse constant în anii '30 pe teritoriul României. Informaţiile furnizate de ei au făcut posibile rapid arestarea, deportarea şi chiar împuşcarea celor mai importanţi lideri locali, fie din Chişinău şi din Cernăuţi, fie din zonele rurale.

 Aug. - Nov. 1940 | Primul mare val de deportări

Era vorba de primari, funcţionati, jandarmi, profesori, medici sau pur şi simplu despre ţărani respectaţi în comunităţile lor. Represiunea nu viza doar capul familiei, noaptea trupele NKVD ridicau familii întregi de la bătrâni la copii mici. Toţi aceştia erau încărcaţi în căruţe, în camioane şi aduşi aici la gara centrală din Chişinău, la Tiraspol sau Tighina. Pe aceste peroane aşteptau zile întregi înfricoşaţi, fără apă sau mâncare, să fie încărcaţi în garnituri de tren spre locurile de deportare.

1940 | Eşec total al dictaturii lui Carol al II-lea

Armata română nu a opus rezistenţă pe Nistru nici măcar în cele patru zile de evacuare admise de Moscova. Soldaţii s-au lăsat dezarmaţi. Mulţi basarabeni cred şi astăzi că o minimă doză de curaj ar fi permis familiilor legate direct de administraţia românească să se salveze trecând Prutul.

Iurie Colesnic, istoric, Chişinău: „Dacă se opunea o rezistenţă reală, am fi avut şi alte drepturi asupra acestui teritoriu după aceea. Când ai un spaţiu nu îl cedezi, îl aperi, încerci să te opui.”

Moscova a decis să aplice retroactiv legile sovietice pe întregul teritoriu acaparat. Ţăranii gospodari au devenit chiaburi şi duşmani de clasă, iar cei care făcuseră parte din administraţie, trădători. Acestea au devenit argumente pentru deportarea dincolo de Urali, în Siberia, a peste 59.000 de persoane. Alţi nefericiţi au fost deportaţi în Kazahstan:

Aug. - Nov. 1940 | Primul mare val de deportări

Aceşti oameni năpăstuiţi nu ştiau ce îi aşteaptă. Ei şi-au luat haine uşoare, haine pentru regiunea sudică, dar de fapt au avut de înfruntat gerul cumplit siberian, fiindcă au fost duşi pe nişte şantiere gigantice ale Uniunii Sovietice. Normele de muncă erau peste puterile oamenilor, alimentaţia era absolut inadecvată, lumea suferea de subnutriţie.”

1941 | Al doilea val de deportări din Basarabia

Valentina Sturza a fost deportată, împreună cu familia ei, în Kazahstan. Tatăl, Grigorie Scafari, fusese primar în satul natal, Ciuciuleni, apoi deputat liberal în Parlamentul României. Înainte de Unire, bunicul matern fusese decorat de ţar. După un drum de 3 zile cu opriri repetate, familia Scafari a ajuns în vagoane pentru vite în gara Tiraspol. Aici bărbaţii în putere au fost separaţi de familiile lor:

Valentina Sturza, deportată în Kazahstan, economist: „Dimineaţa ne-am trezit cu bocete, plânsete, înspăimântaţi. Am întrebat toţi ce s-a întâmplat, dacă a murit cineva şi imediat s-a deschis şi la noi uşa care era încuiată cu lacăte, cu zăvoare. Şi acolo ofiţerii şi nişte bărbaţi înarmaţi au dat comandă ca toţi bărbaţii să coboare. Părinţii mei ştiau limba rusă, iar tatăl meu a înţeles ordinul dat şi ne-a spus că asta este ultima noastră întâlnire. Noi ne-am agăţat de picioarele lui, iar mama şi bunica îl ţineau de braţ. Au coborât toţi bărbaţii jos.”

În ciuda tuturor riscurilor, mulţi basarabeni sau bucovineni continuau să treacă în continuare graniţa în România. Unii, foarte curajoşi, făceau drumul în sens invers.

1940 - 1941 | Avanpremiera dictaturii comuniste

Marian Olaru, istoric, Institutul Bucovina: „Sunt cazuri nenumărate când în contra-curentului general, oameni care încercau să fugă din Bucovina ocupată, erau oameni care se duceau la Storojineţ sau Cernăuţi pentru a-şi lua familia s-o aducă în România.”

Din nefericire, multe familii care reuşiseră să fugă în iunie 1940 au fost trimise înapoi în Basarabia sau Bucovina chiar de autorităţile române.

1940 | Refugiaţi trimişi înapoi la cererea URSS

Gheorghe Moraru, deportat în Siberia, biolog: „Având în vedere că a fost pus ultimatumul de câteva zile... ne-au suit într-un car cu boi toată familia şi am trecut Prutul în oraşul Huşi. Cu părere de rău peste 10-12 zile, noi am fost întorşi înapoi. De ce? Uniunea Sovietică a pus ultimatumul. Toţi basarabenii să fie întorşi înapoi, toţi refugiaţii să fie înapoi în Basarabia. În caz contrar, ei atunci ocupă România. Şi ne-au întors înapoi.”

Valurile de ucideri, arestări şi deportări a fost oprit în iunie 1941 când armata română a intrat din nou în Basarabia şi Bucovina.