Sari la conținut
News Alert

Digicult. Despre puterea propagandei, cu scriitorul Iulian Tănase şi istoricul Alin Ciupală

Se foloseşte de puterea imaginii, a cuvintelor bine alese şi a mesajelor cu impact, punct ochit, punct lovit: Propaganda. "O idee falsă, dar exprimată clar și precis, va avea întotdeauna o putere mai mare în lume decât o idee adevărată, dar complexă." spunea, în anul 1835, Alexis de Tocqueville.

"Mostre de ... de deturnare a unor minţi către o anumită zonă, adică o spălare pe creier.", e de părere scriitorul Iulian Tănase.

Noţiunea de propagandă îşi are originea în secolul al XVII lea atunci când Biserica Catolică a fondat o congregaţie de răspândire a credinţei prin intermediul misionarilor, pentru convertirea celor care practicau religii necreştine. La început de secol XX, propaganda a devenit tehnica preferată de manipulare a maselor, în statele totalitare: Italia fascistă, Germania nazistă si Rusia Sovietică.

România a fost una dintre ţintele propagandei bolşevice încă din perioada interbelică, în condiţiile în care Uniunea Sovietică organiza, prin serviciile sale de informaţii, acţiuni de promovare a ideilor comuniste în ţările vecine, după Revoluţia din Octombrie. "Materialele respective erau aduse de agenţii sovietici clandestin în România, fie sub forma unei literaturi de specialitate, fie a unei literaturi de propagandă, fie sub forma unor afişe editate de cele mai multe ori în condiţii destul de modeste." spune istoricul Alin Ciupală.

În România, propaganda a fost aplicată, la scară largă, abia după cel de-al doilea Război Mondial, mai exact după 23 august 1944.

IULIAN TĂNASE, scriitor: "Glorie bravei armate sovietice eliberatoare a omenirii de sub jugul fascist, ştim. Armata sovietică ne-a eliberat atât de mult încât am ajuns într-o închisoare timp de 45 de ani."

ALIN CIUPALĂ, istoric: "Sistemul capitalist este acuzat de toate relele posibile iar după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în condiţiile în care se declanşează Războiul Rece, foştii aliaţi ai Uniunii Sovietice devin principalii duşmani."

Digicult a intrat în posesia unei colecţii de afişe de propagandă sovietică apărute după cel de-al Doilea Război Mondial. Dincolo de mesajul lor politic, posterele au fost considerate adevărate opere de artă ale desenatorilor specializaţi în tehnica imaginilor propagandistice. "Dolarii sunt mânjiţi cu sânge!", "În ţările capitaliste, partea leului este câştigată de exploatatori. În socialism, ea îi revine muncitorilor!". "Americanii se ocupă doar de bunăstarea bogătaşilor. Noi, de bunăstarea tuturor!". Sunt doar câteva dintre textele de propagandă lansate de sovietici. Mesajele aveau scopuri clar enunţate: proslăvirea socialismului, denunţarea capitalismului şi angajarea proletarilor în construcţia unui viitor înfloritor.

"Erau atât de banale lucrurile alea, nu aveau copywrighteri buni, comuniştii. Erau monotone, erau banale, şi asta pentru că aşa trebuia să fie, de fapt. Creativitatea era inhibată, imaginaţia era inhibată." spune scriitorul Iulian Tănase.

Modelul era dictat de Moscova: texte concise, imagini sugestive. Şi asta pentru că mesajele aveau un singur scop: să seducă ţi să convingă masele.

Sovietizarea prin mijloace de propagandă a ajuns la apogeu în preajma alegerilor parlamentare din anul 1946. Atunci, comuniştii au falsificat rezultatul scrutinului câştigat, în realitate, de ţărănişti. În lunile de campanie, procesul de îndoctrinare a populaţiei despre lupta de clasă şi preluarea puterii de către muncitori şi ţărani a luat o amploare fără precedent.

ALIN CIUPALĂ, istoric: "Această propagandă se face la vedere. Nu mai există nicio barieră, nu mai există niciun obstacol. Se vorbeşte despre nevoia asigurării bunăstării celor care muncesc, a muncitorilor şi ţăranilor, se acuză foarte mult vechiul sistem politic şi social al României, aşa numitul sistem burghezo-moşieresc, temele sunt destul de simple, mesajul este foarte simplu pentru că se dorea ca acest mesaj să fie uşor înţeles de oameni, oameni care ar fi trebuit să se alăture partidului comunist."

IULIAN TĂNASE: "Trăiască şi-nflorească. Existe mantre care spală creierul, limpezesc mintea şi te duc aşa într-un fel de transă. Yoga comunistă. Cum ar fi yoga comunistă? Trebuie o mantră din asta: Pauker şi cu Dej bagă spaima în burghezi. Şi repeţi de un milion de ori în cap şi e clar că te ridici deasupra strungurilor."

De la promisiuni făcute clasei muncitoare şi instrucţiuni despre felul în care aceasta trebuia să voteze, până la satirele îndreptate împotriva naţional-ţărăniştilor, îndemnul era unul singur: VOTAŢI SOARELE!, simbolul ales de comunişti în lupta electorală.

Domnul Ilie are 90 de ani. Locuieşte în Bucureşti, pe strada 13 septembrie, în clădirea în care altădată funcţiona cinematograful Lira. Imobilul mai poartă şi astăzi urmele îndemnurilor mobilizatoare ale comuniştillor pentru alegerile parlamentare din anul 1946.

ILIE BRÂNZEI, pensionar: "Se făceau alegeri şi erau ţărăniştii, Frontul Plugarilor, era Soarele, era Secera şi Ciocanul, şi când ieşeai de acolo, îţi făcea cu o cretă pe spate şi nu erai de-al lor, te luau la măciuci. Toate partidele se băteau între ele care să iasă la putere. Şi mai era unul care arăta o coasă. Deci dacă nu votezi aşa, aşa bănuiam, ăsta ne ia gâtul dacă nu votăm. Voiai, nu voiai, erai sub papuc, al ruşilor. Ei comandau, ei spuneau ce trebuie şi ce nu trebuie. Era foarte greu să scapi de ruşi."

Când au venit comuniştii la putere, Ilie lucra ca mecanic, în Braşov. A fost proletar cu acte. Îşi aminteşte că deşi propaganda bolşevicilor îşi propunea printre altele să racoleze noi membri, realitatea era cu totul alta.

Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, ziarul „Scânteia" a devenit unul dintre cele mai eficiente mijloace de propagandă din România.

Scânteia este „factorul mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea hotărârilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastră".

În fapt, cotidianul nu era altceva decât un alt instrument de manipulare a „oamenilor muncii". În luna noiembrie 1944, Scânteia i-a dedicat un număr special „Marii Revoluții Proletare Socialiste din octombrie 1917", iar telegramele omagiale în cinstea generalissimului Stalin şi a URSS-ului erau subiecte... de primă pagină.

ALIN CIUPALĂ, istoric: "Practic directivele veneau de la Moscova. Şi nu numai din punct de vedere politic sau economic, ci şi din punct de vedere propagandistic."

În anii 70-80, în epoca ceauşistă, Scânteia şi-a continuat activitatea în acelaşi registru. Cenzura era cuvântul de ordine, iar elogierea regimului de la putere, singura constantă.

IULIAN TĂNASE, scriitor: "Te uitai în paginile alea şi nu vedeai nimic. Era plumbul ăla de la calandru imprimat pe foaia de ziar, şi vedeai o ţară tristă, în care era vorba despre un singur om, şi despre o singură entitate. Era un ziar mat, era un ziar ca o fereastră murdară prin care nu se vedea nimic, nu vedeai lumea."

După anul 1971, odată cu vizitele cuplului Ceauşescu în China şi Coreea de Nord, propaganda a preluat modelul asiatic: de la Stalin şi poporul rus libertatea ne-au adus s-a trecut la proslăvirea grandioasă a unicului conducător.

ALIN CIUPALĂ, istoric: "Cea mai impresionantă imagine a propagandei de inspiraţie asiatică este Cântarea României, sunt acele secvenţe pe care ni le aducem aminte şi care se difizau în puţinele ore de program al televiziunii române, imaginile cu stadioanele pline de elevi, pline de muncitori, pline de militari, spectacolele acelea grandioase pentru care se cheltuiau sume enorme, doar pentru a glorifica un regim politic criminal şi falimentar."

IULIAN TĂNASE, scriitor: "Partidul, Ceauşescu, România! Era un cenuşiu aşa şi al lozincilor adică partidul Ceauşescu România, trăiască şi-nflorească scumpa noastră nu ştiu ce plus tot programul tv. Îl vedeai pe Ceauşescu, nu-l vedeai pe Ceauşescu, e ca şi cum ai fi văzut o mobilă prin casă. Nu te uiţi la şifonier aşa! La propriul tău şifonier, că n-are sens. E şifonierul din casa ta. L-ai văzut zilnic, de atâtea ori. Aşa era şi Ceauşescu, era o mobilă în casa noastră."

ALIN CIUPALĂ, istoric: "Vom avea peste tot o abundenţă a simbolurilor care fac trimitere la anumiţi eroi, ai românilor la anumite fapte de glorie, evident toate acestea fiind puse într-o directă relaţie cu Nicolae Ceauşescu şi cu aşa zisele realizări de marcă ale regimului Ceauşescu."

Pentru ca o propagandă să fie eficientă, aceasta nu trebuie să-i permită publicului să aibă momente de ...trezire, să afirme răspicat principiile pe care le susţine şi să prezinte un singur punct de vedere. 45 de ani de comunism au transformat România într-o ţară fără identitate, ameită cu pancarte care proslăveau dictatorii şi cu sloganuri dictate de la Moscova. Pe scurt, o "patrie" a fricii deghizate în progres. Iar propaganda a spălat minţile oamenilor printr-o uriaşă minciună, pe care s-a întemeiat regimul comunist.