Sari la conținut

Imagini document. Povestea studioului Sahia, portavocea partidului unic

Odată cu instaurarea comunismului, a explodat și producția de documentare cu tematică socialistă. În 1948 cinematografia a fost naţionalizată după modelul sovietic. A fost introdusă cenzura, iar presa independentă a fost desfiinţată. Să lucrezi în cinematografie, însemna să slujești Partidul, să fii agitator, să duci muncă de lămurire, să prezinți adevărul drept minciună și minciuna drept adevăr.

Laurențiu Damian, regizor de film documentar: Dacă ar trebui să discutăm foarte sincer, cam toate erau filme la comandă. Pentru că era un plan tematic care se înainta la minister, care trebuia să cuprindă: tovarășul și toată povestea de politică, în general Pantenie Tuțuleasa, operator de protocol, făcea aceste filme.

În anii '50, mai bine de jumătate din populaţia țării era analfabetă. De aceea, producțiile cinematografice de propagandă mizau în special pe vizual pentru a-i influența pe români. Pantelie Tuţuleasa a lucrat timp de 41 de ani la Studiourile Sahia, la Jurnalul de Actualităţi. A fost cameramanul lui Nicolae Ceauşescu şi l-a însoţit în toată lumea. A filmat vizitele oficiale ale dictatorului dar și viaţa lui privată. Pantelie Tuțuleasa a imortalizat pentru istorie turneul lui Ceaușescu în Asia comunistă din anul 1971.

Pantelie Tuțuleasa, operator imagine: La vremea aceea nu prea se cunoştea mare lucru, din scris cum este în vremea asta sau din alea revistele. 

Păi cum să nu fie secetă? La aşa guvern, aşa vreme! Guvernul Groza nu numai că n-a adus el seceta, dar el ne va mântui de toate relele ei! El şi nu altul!

Documentarele arătau cu mare înflăcărare noua realitate din ţară, fără să sufle o vorbă însă despre cei aflați în închisori, despre teroare, despre comunizarea Romaniei. Temele variau în funcție de agenda partidului. Colectivizarea, industrializarea forțată erau prezentate în culori roz. De bază era lupta omului nou cu vechea societate putredă, coruptă, burghezo-moșierească. Studioul Sahia, fondat în 1950 a devenit principala unealtă de propagandă şi avea drept țel suprem ridicarea în slăvi a realizărilor comunismului.

Pantelie Tuțuleasa, operator imagine: Păi cine dă banii, condiționează.

Cristian Tudor Popescu, critic de film: Ideea este: dom'le, statul nostru plătește pe tovarășul regizor, statul nostru furnizează banii, dă banii pentru film, și până când o să vină tovărașul regizor să depună 20 de milioane de lei în bancă sau la CEC sau la casieria de la Mogoșoaia, până atunci va face tovarășul regizor ce îi spunem noi.

Copel Moscu, regizor: Dacă te duceai să faci un film despre agricultura comunistă, regizorii aveau grijă să-și cumpere câteva bidoane cu șampon și-și spălau vacile înainte de filmare. Apoi vacile alea erau duse peste tot. Erau niște vaci top-model. Erau Miss Cow 1980 pentru că era cea mai fumoasă, avea ugerul cel mai mare, coarnele cele mai lustruite.

Ziariștii au stat de vorbă cu muncitorii și au adâncit metodele de muncă de la Teriuc. Astfel, articolele și reportajele apărute în presa au acoperit strădania minerilor, strădanie în urma cărora tone de stâncă iau drumul înaltelor furnale, în interiorul cărora piatra se transformă în fier.

La Sahia se produceau scurtmetraje documentare, filme de protecţia muncii, dar şi jurnalul de actualităţi, una dintre puţinele surse de informare pentru români, alături de "Scânteia". Jurnalul era proiectat în cinematografe sau... călătorea în ţară, cu caravana!

În sala cinematografului Scala în prezența membrilor misiunilor militare aliate și a oficialilor românești a avut loc prezentarea, în prima viziune, a jurnalului cinematografice sovietic, înfațișând ultimele evenimente poltice.

Pantelie Tuțuleasa, operator imagine: Avea o rubrică cu subiecte din interior și subiecte de exterior. Ai subiectele din exterior erau tentante, va dați seama că orice spectator de spectatol de sală de cinema voia să mai vadă ce mai este prin cealaltă parte a lumii.

Odată cu tezele din iulie din anul 1971, lucrurile s-au înrăutățit, cenzorii au devenit si mai vigilenți și orice libertate de gândire a fost suprimată.

Laurențiu Damian, regizor de film documentar: Venea aceasta comisie și erau diverse etape. Etapa în care niște oameni nu priveau imaginea, dar ascultau sunetul. Și își notau ce trebuie scos. Etapa în care după ce auzeau sunetul vedeau imaginea, și spuneau ce trebuie scos.

Copel Moscu, regizor: Nu se știe din ce motive erau interzise imagini cu pungi de plastic, tricouri imprimate, cu băieți cu barbă, fete cu minijup, cruci, morminte. Tot ce ținea de religie. Cenzura avea grijă să curețe.

Sovieticii au învăţat de la nazişti cum să filmeze evenimentele importante pentru a-i inspira şi mobiliza pe spectatori. Comuniştii români au luat lecții de la sovietici şi le-au aplicat atunci când au imortalizat procesele politice spectacol, înmormântarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej sau congresele partidului. O armată de cameramani și de politruci aveau misiunea să ridice în slăvi Partidul, fie el brun ca-n Germania nazistă, fie el roșu ca-n Uniunea Sovietică.

Cristian Tudor Popescu, critic de film: "Triumful voinţei", al lui Leni Riefenstahl, care filmează așa cum se filmau și la noi pe vremea lui Ceaușescu congresele partidului. Apoi tot felul de procedee. Trans-trav, filmări aeriene, totul pentru a da o senzație de ridicare a inimilor de entuziasm. Pentru că era necesar un alt cinema, pentru noua orânduire. Montajul fiind procedeul fundamental pentru propagandă și manipulare în cinematograf.

Imaginile au puterea de a emoţiona, de a convinge, de a modela minţi. Regimul comunist le-a folosit din plin în documentare pentru a manipula şi a minţi. Pentru a crea o noua orânduire, luminoasă doar în imaginile cosmetizate cu mare grijă de activiști.