Sari la conținut

Adevărații edili. Primarii care au modernizat urbea lui Caragiale

Graţie rafinăriilor de petrol, în perioada interbelică Ploieştiul era un oraş prosper, în plina ascensiune. Primăria avea un buget anual de 200 de milioane de lei, iar edilii acelor vremuri au folosit cu cap banii publici. Trei primari au făcut istorie. Gogu Fotescu, Ion Georgescu Obrocea şi Constantin Brezeanu au fost cei sub comanda cărora oraşul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. Proiectele lor au vizat dezvoltarea urbană pe termen lung.

„Extinderea oraşului era o prioritate, oraşul îşi mărea treptat populaţia, şi atunci extinderea oraşului era absolut necesară. Oraşul nu era în întregime pavat, deci era o prioritate, oraşul nu era în întregime luminat, era încă o prioritate”, spune Elisabeta Savu, muzeograf la muzeul de istorie Ploieşti.

După anul 1921, primarul Ion Georgescu Obrocea a reuşit să extindă vatra oraşului de la 2.000 de hectare, la peste 6.000 şi a impus încasarea de taxe pentru produsele petroliere.

„Era importantă personalitatea aceluia care candida la această funcţie, capacitatea lui de a se implica, de a se dărui spre binele public şi orientarea politică nu era foarte importantă”, spune muzeograful.

Deşi iubit de ploieşteni, în 1926 Gheorghe Obrocea a fost înlocuit de ţărănistul Constantin Brezeanu. Trei ani cu întreruperi a fost primar al Ploieştiului, dar suficient cât să finalizeze sau să înceapă construcţii importante dezvoltării oraşului. Palatul de justiţie, acum transformat în Palatul Culturii, este clădirea care a rămas la fel de impunătoare ca acum 85 de ani.

Construcţia Palatului de justiţie a durat mai bine de 15 ani, iar presa acelor vremuri nota chiar că în anul 1928 Consiliul judeţean a alocat nu mai puţin de 25 de milioane de lei pentru finalizarea acestei clădiri.

La câteva sute de metri distanţă de palat încă mai există halele centrale şi turnul cu ceas, punct important pentru comerţul oraşului.

Halele centrale au fost construite sub coordonarea lui Constantin Brezeanu, cu scopul de a încuraja comerţul şi economia oraşului Ploieşti. Acum, după aproape 90 de ani, halele şi-au păstrat destinaţia comercială.

Reţeaua stradală a fost de asemenea dezvoltată. Străzile deja existente au fost pavate, iar altele au fost construite de la zero. Şi acum oraşul depinde de bulevardele impunătoare construite la acea vreme.

Bulevardul Ferdinand reprezenta poarta de intrare în oraşul Ploieşti. În timp, s-a transformat în bulevardul Republicii. Iar casele cu arhitectura sofisticată a acelor vremuri au fost dărâmate de comunişti şi înlocuite cu blocuri cu 10 etaje.

Astăzi, ca peste tot în România, patrimoniul a fost distrus sau abandonat, încât cu greu mai putem recompune imaginea unui oraș cândva prosper şi fermecător, oraşul care avea câte o cârciumă la două sute de cetăţeni.