Sari la conținut

Distribuţia de energie, monopol consfinţit de stat. Un ordin ANRE interzice accesul oricărui nou distribuitor de electricitate

Un ordin al Autorităţii de Reglementare în Energie interzice practic oricărei companii să intre pe piaţa distribuţiei de energie electrică şi să atace monopolul celor care aduc acum curent în casele oamenilor.

În luna august a anului trecut, ANRE a emis Ordinul 73, prin care orice companie care vrea să-şi facă propria reţea de distribuţie trebuie să ceară acordul firmei care distribuie deja energie în zonă, numită distribuitor concesionar. Cu alte cuvinte, investitorul ar trebui să ceară voie companiei concurente să intre pe această piaţă. Statul dă aşadar dreptul unei firme private să blocheze practic competitorul, tot firmă privată.

Iar asta nu e tot. În cazul în care investitorul a început deja să-şi construiască propria reţea de distribuţie, dar firma care are de ani de zile monopolul în zonă nu este de acord să fie concurată, investitorul este chiar obligat să-i vândă reţeaua. Totul cu acceptul şi sub oblăduirea statului, care protejează astfel distribuitorul concesionar de orice concurenţă.

În faţa evidenţei, chiar şeful ANRE recunoaşte bizarul situaţiei:

Niculae Havrileţ, preşedintele ANRE: „(Dar asta nu este o limitare a concurenţei?) - Da, tocmai de aceea vorbim de monopol. (Care este soluţia ca o companie nouă care vrea să intre pe piaţa de distribuţie, vrea să investească în reţele noi, vrea să ofere preţuri mai mici pentru consumatorii finali să poată intra pe piaţă?) - Practic nu se poate pentru că în momentul în care se concesionează acest serviciu există termene foarte lungi, de obicei serviciile se concesionează pe 49 de ani cu drept de prelungire”.

De spus că monopolul nu este prevăzut de lege. Şeful ANRE face referire la el ca să constate că în distribuţie sunt doar patru operatori, nu pentru că ar exista vreo limitare legislativă.

Şi mai ciudat este că reglementările care blochează concurenţa au apărut exact când au apărut firme noi care atacă piaţa şi monopolul vechilor operatori. Se întâmplă la Oradea, oraş care va avea o a doua reţea de distribuţie a electricităţii.

Valentin Popoviciu, director de dezvoltare RCS & RDS: „O nouă reţea va aduce practic competiţie pe piaţă. Competiţia, din experienţa noastră pe pieţele de utilităţi va veni cu preţuri mai mici pentru utilizatorii finali, atât casnici cât şi firme din municipiu, avantaje tehnologice. Va aduce o calitate mai bună. Noi vrem să construim de la zero o reţea nouă subterană de distribuţie a energiei electrice. Din calculele noastre de cost credem că putem să ajungem la o reducere undeva la 20% având în vedere că ne adresăm pe componenta de distribuţie care este o componentă importantă în formarea preţului de energie plătit de consumatorul final”.

Fiecare român petrece anual, în medie, 11 ore în beznă. Penele de curent sunt de zece ori mai lungi decât în ţările vestice. În faţa acestor statistici, Autoritatea de Reglementare în Energie ridică din umeri.

Niculae Havrileţ, preşedintele ANRE: „Vorbesc de 200 de întreruperi pe an, în medie, din care 98% sunt neplanificate şi se datorează liniilor de joasă tensiune, a izolaţiilor”.

În fiecare an, peste 2200 de reclamaţii sunt trimise către Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei. De cele mai multe ori, clienţii se plâng de factura la energie şi de variaţiile de tensiune din reţeaua electrică.

Vasile Stoica, proprietar: „După o întrerupere de curent, acest televizor s-a ars şi n-am mai avut ce face cu el”.

Peste 500 de aparate electrice care ajung în acest service în fiecare lună sunt avariate de fluctuaţiile de tensiune.

Fănică Săcăleanu, primarul comunei Scânteia: „În ultimii 15 ani cel puţin, de când sunt primar, reţelele nu au fost modernizate, sunt aceleaşi Ei ori au dat răspunsuri evazive ori au spus că au în vedere aceste investiţii, dar nu au specificat perioada şi anii când vor fi făcute”.

Remus Borza, administrator Hidroelectrica: „Vorbim de foarte multe tarife care se duc la distribuitorii de energie, majoritatea dintre ei privaţi, fie că se cheamă E.ON, Enel, fie se duce la transportatorul de energie, la Transelectrica. Ar fi cazul să se intervină. Tot vorbim de tarife reglementate doar că în buzunarul cetăţeanului nu se văd. Zic că e loc, cel puţin cu o treime ele pot fi ajustate în jos, evident!”.

Şi uneori, cu toate că este scumpă, energia electrică este încă un vis pentru unii. Oamenii care şi-au construit de mai bine de cinci ani vile la marginea oraşelor aşteaptă şi acum ca invenţia lui Edison să ajungă şi în casa lor.

Astfel de situaţii care ne aruncă în afara civilizaţiei s-ar putea schimba dacă statul ar permite concurenţa între distribuitorii de energie electrică. Competiţia dintre mai multe firme ar trage preţurile în jos, ar îmbunătăţi serviciile şi ar duce reţele acolo unde actualele companii nu au ajuns.