Sari la conținut

România furată | Apa grea - o bogăţie de 1 miliard de euro, pe mâini incerte

România are 1 miliard de euro. Nu în aur, nu în valută forte, ci în apă grea. Este singura moştenire rămasă după ce s-a inchis singurul combinat de apă de grea din Europa de Est. A fost un motiv de mândrie al epocii Ceauşescu şi o povară a guvernărilor postrevoluţionare. Oamenii care au condus ţara n-au ştiut, n-au înteles şi, pănă la urmă, au distrus un colos industrial unic. Şi nici în al doisprezecelea ceas nu decid măcar salvarea moştenirii. Sutele de tone de apă grea n-au niciun stăpân şi niciun paznic.

Demonstraţiile în stradă ale foştilor angajaţi de la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare au fost la ordinea zilei timp de 2 ani. Presa mai relata despre ele doar atunci când protestatarii blocau un drum naţional. A fost cântecul de lebădă al singurului combinat de apă grea din Europa de Est, o creaţie megalomană a lui Nicolae Ceauşescu care şi-a dorit un lanţ complet de producţie a energiei nucleare, de la minele de extragere a uraniului la construcția centralei de la Cernavodă.

Programul naţional nuclear a fost aprobat în 1969. Nicolae Ceauşescu a vrut independenţă energetică. Decide să nu folosească tehnologia sovietică ci pe cea canadiană care presupunea folosirea de apă grea. Inundaţiile de la începutul anilor 70 îi întârzie planurile. Abia în 1977, România şi Canada semnează un acord de cooperare, iar în 1978 este semnat contractul pentru licenţa tehnologică.

Primele cercetări în vederea obţinerii de apă grea se fac la Govora. Nicolae Ceauşescu alege, apoi, Drobeta Turnu Severin pentru construirea uzinei de apă grea.

În 1980 începe construcţia combinatului de la Halânga, lângă Severin. În timpul lucrărilor Ceauşescu vine de căteva ori în vizită. Combinatul avea în componenţă o fabrică de apă grea şi o termocentrală care furniza abur tehnologic. Era rezolvată, astfel, şi problema căldurii pentru Drobeta Turnu Severin.

ERVIN WATZLAVIK, DIRECTOR ROMAG-PROD: Fabrica de apă grea a fost înființată prin decret în noiembrie 1979. Amplasamentul a fost selectat după o serie întreagă de căutări în teritoriu. Inițial s-a încercat Râmnicu-Vâlcea, în zona Vâlcea. Al doilea amplasament selectat a fost Cernavodă, unde s-a propus a fi construită fabrica de apă grea efectiv, împreună cu o termocentrală, urmând ca ulterior construirii reactorului nuclear termocentrala să fie demontată șI fabrica de apă grea să-și continue activitatea împreună cu centrala nucleară. Conjuncturi economice mai puțin favorabile ale județului, ale orașului Turnu Severin, au condus pentru o egalitate în dezvoltare să zicem, amplasarea fabricii aici în zonă. Și în acest mod toată zona a intrat într-un proces de dezvoltare. În '79 am fost intr-o excursie cu părinții mei, am trecut prin Turnu Severin, și era un oraș foarte mohorât. Îmi cer scuze pentru localnici, pentru cei de aici, dar la momentul respectiv mi-am jurat că nu voi mai trece niciodată. Destinul a făcut ca lucrurile să se schimbe și când am terminat facultatea, ca repartiție am fost trimis, mi s-a părut foarte interesantă fabrica de apă grea. Domeniul pe care m-am specializat are tangență cu domeniul nuclear și atunci am zis că apa grea este o soluție, este o alegere bună, așa, chit că Turnu Severin ca oraș nu mi s-a părut interesant. Dacă n-ar fi fost construită fabrica de apă grea și dacă n-ar fi fost ales acest amplasament aici atunci nici termocentrala n-ar fi, nici exploatările carbonifere ulterioare n-ar fi fost. O bună parte din oraș nu s-ar fi construit, s-ar fi construit mult mai târziu șI în alte condiții. Deci, per ansamblu, fabrica de apă grea a determinat o dezvoltare locală importantă. În felul ăsta pot spune că s-a și împrospătat populația orașului, au venit oameni din alte părți și ar trebui să se mândrească pentru că fabrica de apă grea este o investiție de inteligență semnificativă.

Angajat RAAN: Atunci erau la vreo două mii și ceva de persoane. Că erau faza de început și era unic la noi și în Europa, bineînțeles, și bineînțeles, pe parcurs observam și cum funcționează instalațiile și puteam să aducem și îmbunătățiri. Și s-au adus pe parcursul și îmbunătățiri acestor instalații. Nu s-au exportat decât cantități foarte mici de apă grea. Ea a fost construită pentru cele cinci reactoare de la Cernavodă. Bineînțeles, după revoluție politica statului român a fost de pornire a reactorului 1 și 2, ceea ce s-a și realizat, urmând în perspectivă reactorul 3 și 4. Și de aceea am avut niște contracte ferme, că mulți zic referitor la, adică fac referire la cantitățile de apă grea. Noi am avut contracte ferme cu statul român în sensul că pentru umplerea reactorului 1 trebuia realizată cantitatea de apă grea care la umplerea au realizat-o, deci canadienii de fapt au asigurat acea umplere și noi am dat apa grea contrapartidă înapoi. Și pe urmă pentru reactorul 2 de la Cernavodă și, bineînțeles, rezerva necesară funcționării pe o perioadă de 30 de ani a celor două reactoare.

Ce a vrut Nicolae Ceaușescu

Combinatul se dezvoltă masiv, pe fondul dorinţei lui Nicolae Ceauşescu de a pune în funcţiune 4 reactoare la Centrala de la Cernavodă.

Angajat RAAN: Strategia energetică a României o făcea Guvernul României, bineînțeles. Și inițial se propusese clar pentru producerea apei grele pentru patru reactoare. Deci 1, 2, 3 și 4. Pe parcurs dacă Guvernul sau n-a găsit, să zic, soluții necesare pornirii și celorlalte reactoare, aia nu e vina noastră. Pentru că inițial s-a preconizat producerea apei grele pentru cele patru reactoare și bineînțeles a rezervei de funcționare pe 30 de ani. Cu toate că există posibilitatea ca un reactor din acesta să funcționeze și după 30 de ani pentru că avem un exemplu clar, e Fukushima, care era la 40 de ani de funcționare.

După revoluţie, planurile de dezvoltare a energiei nucleare în România stagnează. Combinatul produce în continuare apă grea pentru centrala de la Cernavodă şi pentru o scurtă perioadă chiar exportă, însă pierde contractele pentru că nu ţine pasul cu tehnologia modernă.

ERVIN WATZLAVIK, DIRECTOR ROMAG-PROD: Fabrica de apă grea când a fost construită a fost construită într-un regim de secret absolut. Toate documentele, toată legislația, tot ce era, tot ce ținea de fabrica de apă grea a fost secret. N-a fost, nu s-a știut după Revoluție, nimeni nu știa de existența ei. Ce a fost mai interesant este că atunci când ne-am dus la Guvern pentru a solicita sprijin în vederea continuării activității aici, în baza programului care fusese stabilit, cei care guvernau atunci țara nici nu știau că există fabrică de apă grea în România. Apă grea s-a exportat, dar nu în perioada comunistă. S-a exportat în Coreea de Sud și în China. N-au fost cantități foarte mari, cam 30 de tone fiecare, în fiecare parte, tot pentru completare în reactoarele lor. Au mai fost cantități mai mici exportate către diverse laboratoare în Statele Unite, în Germania. A apărut un interes pe piață în ultima perioadă Pentru apa grea în domeniul medical, medicamente făcute cu apă grea, se pare că au, în primul rând o rezistență mai mare în timp. În al doilea rând anumite efecte secundare care apar, medicamentele făcute clasic, nu există. Dar, au avut solicitări de achiziție de apă grea, dar n-am putut compensa această apă grea vândută, deci n-am putut s-o vindem. Și oricum nici prețul încă n-a fost, n-a fost competitiv cu cel de pe piața mondială.

Declinul începe după anul 2000

Din 1998, Combinatul se transformă în Regia Autonomă pentru Actvităţi Nucleare, unitate strategică energetică. Includea uzina de apă grea, termocentrala, sucursala de Cercetări Nucleare Piteşti şi cea de Inginerie Tehnologică pentru Obiective Nucleare din Bucureşti. Declinul combinatului începe, oficial, după 2000.

Prima decizie care accelerează declinul: Prin Ordonanață de Urgență 191 din 27 decembrie 2001, RAAN primeşte dreptul de a exporta apă grea la preţuri promoţionale. Imediat, trimite 30 de tone de apă grea către Coreea de Sud la un preţ sub cel de producţie. Şi tot de la Guvern vin alte două acte normative care îngroapă regia. În 2006 şi în 2012, se comandă producţie de apă grea pe stoc, prin intermediul societaţii naţionale Nuclearelectrica .

PUNCT DE VEDERE NUCLEARELECTRICA S.A.: În baza OUG nr.80/2006 privind asigurarea producţiei de apă grea în vederea punerii în funcțiune și pentru completarea necesarului tehnologic pe durata de viața a unităților 3 şi 4 de la Centrala nuclear-electrică Cernavodă, SN "Nuclearelectrica" SA(SNN) și Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare (RAAN) Drobeta Turnu Severin au încheiat contractul de furnizare produse nr.493/M/21.11.2006. Conform prevederilor contractuale, în perioada 2006-2011, SNN a achiziționat cantitatea de 862 tone apă grea, în valoare totală de 1.541 milioane lei, din care, cu finanţare de la bugetul de stat, 1.383 milioane lei și, din surse proprii, 158 milioane lei.

Practic combinatul produce în plus 150 de tone pe an care teoretic intră în rezerva de stat, fiind principalul argument în negocierile cu chinezii pentru construirea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă.

Angajat RAAN: Păi v-am spus că au fost două contracte, 2000-2006, 2006-2012, care s-au respectat și apa grea s-a produs și cu rezerva pentru cele două reactoare, iar după 2012 Guvernul a bâjbâit în a lua o hotărâre clară. Și au făcut comisii de analiză, tot așa, și s-a prelungit de a ajuns oprirea forțată foarte rapid în 2015 și bineînțeles nu s-a pregătit nici din timp ca personalul să fie absolvit în alte locuri de muncă. Deci pur și simplu a fost totul în grabă.

Pe hârtie, toate aceste contracte cu statul păreau mană cerească pentru Combinatul de apă grea. Practic, banii pe care guvernul se angajează să îi dea în contul apei grele vin greu şi cu mare întîrziere. Ca să poată produce, combinatul împrumută bani de la bănci, cu dobândă, şi cărbune de la CEO. Datoriile au început să crească iar tăvălugul n-a mai putut fi oprit.

În 2010, datoriile RAAN ajung la aproape 650 de milioane de lei. Şi cresc constant, pentru ca cinci ani mai târziu să ajungă se se dubleze.

Angajat RAAN: În primul rând, datoriile acumulate în decursul timpului, care datorii n-au legătură numai cu ROMAG PRODUCTS, pentru că era și ROMAG TERMO, deci multe datorii apăreau șI de la ROMAG TERMO și a faptului că guvernanții n-au căutat, cu toate că noi ne-am adresat din timp Ministerului Energiei, n-au căutat soluții din timp. Și ne adresam și adresele noastre erau fără răspuns. Chemam Corpul de Control, venea Corpul de Control, pleca așa cum a venit. Și mai apăreau niște articole în ziare, cu carbunele dat de Strehaia, de nu știu ce, dar măsuri să fi luat cineva nu am văzut. Deci doar apăreau, și noi bineînțeles, noi am făcut clar demersuri inclusiv din 2008 către primul-ministru legat de situația financiară a RAAN-ului.

Ce a găsit Curtea de Conturi

La sfârşitul anului 2012, Curtea de Conturi constată şi alte nereguli - salarii exagerate ale managerilor, care primeau indemnizaţii lunare de aproape 50.000 de lei, contracte de pază supraevaluate şi lucrări de îngrijire a spaţiilor verzi iarna. Inspectorii curţii găsesc un minus în stocul de cărbune de aproape 300.000 de tone.

Lipsa cărbunelui din stoc are legătură cu un dosar instrumentat de Poliţia Mehedinţi. Bulibaşa din Strehaia, Stela Mihai împreună cu fiica sa şi alte câteva persoane au fost acuzate că au vândut combinatului 42.000 de tone de pămînt în loc de cărbune. Dosarul a ajuns în 2012 în instanţă, iar 4 ani mai târziu o parte dintre inculpaţi primesc pedepse cu închisoarea de până la 5 ani şi jumătate pentru constituire de grup infracţional organizat.

De departe însă cea mai mare pagubă descoperită de inspectorii Curţii de Conturi, în 2011, este cea din contractul încheiat de RAAN cu firma Confort SA a timişoreanului Georgică Cornu. Societatea trebuia să finalizeze, până în 2012, o instalaţie de şlam dens cu o valoare estimată de 172.603.323 de lei fără TVA. RAAN a plătit pentru lucrarea care nu este gata nici acum 341.173.335 de lei fără TVA.

Ministrul Delegat Energiei din acea perioadă, Constantin Niţă, în aprilie 2013: Am destituit toţi directorii RAAN. Nu se găsesc 200.000 tone de cărbune. De asemenea, pentru pază sunt angajaţi 160 de oameni. Salariile de la RAAN sunt între 4.000 şi 8.000 lei.

În septembrie 2013, în momentul în care datoriile RAAN ating un nivel istoric de 680 de milioane de lei, Guvernul decide că singura cale de salvare este insolvenţa. G2 Scoate din Regie institutele de cercetare din Piteşti şi Bucureşti şi lasă doar cele două entităţi de pe platfoma din Severin - termocentrala şi combinatul de apă grea. Prin ordonanţă de urgenţă RAAN trece în administrare specială. Pe lista creditorilor se aflau peste 300 societăţi comerciale, instituţii publice, administraţii locale şi bănci care au avut relaţii contractuale cu RAAN. Între ele, și firma lui Georgica Cornu, cu nu mai puțin de 300 de milioane de lei. G2

Lazăr Adrian Munteanu, practician asociat / coordonator Euro Insol: Euro Insol a fost desemnată lichidator judiciar de către Tribunalul Mehedinți în 14.06.2016. Din acel moment am preluat mandatul de lichidator judiciar în privința Regiei Autonome pentru Activități Nucleare. La acel moment conturile Societății erau blocate, salariații nu erau, nu mai erau plătiți cred că de vreo trei luni de zile erau restanțe. Încetul cu încetul am reușit să deblocăm, cu mari eforturi, și să ajungem să intrăm practic într-o normalitate, dacă se poate menționa normalitate în faliment. Până în acest moment nu s-au valorificat active importante din patrimoniul Societății. Au fost organizate licitații publice doar având ca obiect valorificarea unor deșeuri de fier vechi. Toate aceste valorificări au avut un singur scop, plata salariilor personalului existent. Chiar dacă suntem în faliment avem un număr de 146 de persoane, 96 care asigură mentenanța stocului de apă grea, proprietatea statului român, și diferența care asigură tot ce ține de termoficarea orașului, sau mai bine spus ce a ținut de termoficarea orașului în sezonul 2016-2017.

Insolvență și disponibilizări

O dată cu insolvenţa încep şi disponibilizările. De la 3600 de angajaţi în 2010, în 2013 înainte de intrarea în insolventa mai erau 2700. În 2015 pleacă cea mai mare tranşă de salariaţi, 1500. Toţi, teoretic cu plăţi compensatorii şi venituri de completare. Practic, banii de la stat au venit cu ani întarziere. În replică, salariaţii şi disponibilizaţii au declaşat proteste pe termen nelimitat.

Sindicalist: Am făcut și scris la vremea aceea Consiliului de Administrație să analizeze și acest contract și actele adiționale care s-au făcut la acest contract care, după câte am înțeles, sunt în jur de 11 acte adiționale. N-am primit niciun răspuns. O repercusiune a fost dinainte de faliment, chiar din insolvență pentru că am fost nevoiți, de la oprire de fapt, că s-a oprit în timpul insolvenței. Cu toate că la vremea respectivă am discutat cu, și am fost de mai multe ori la Ministerul Energiei, cu Secretarul de Stat Corina Popescu, care a încercat ca impact social să fim introduși pe Ordonanța 36 ca și protecție socială. Asta o primă protecție socială, a doua nu a mai realizat-o pentru că a doua trebuia creat ceva în zonă ca să absoarbă forța de muncă de la ROMAG PROD. Și această Ordonanță 36 am putut să o aplicăm, deci s-a negociat la minister ca restructurarea să fie în două etape. Una a început în insolvență, în care a plecat masiv numărul de oameni de pe cele două platforme, mai rămânând un număr de oameni pentru a doua etapă de restructurare, care a doua etapă a fost efectuată imediat odată cu intrarea în faliment. Și la cea de-a doua etapă au mai plecat 500. Deci la prima etapă vreo 1500, la a doua etapă încă 500, deci 2000 de oameni cuprinzând ambele sucursale, și ROMAG PROD și ROMAG TERMO.

Dumitru Michescu are 53 de ani, iar două decenii din viață și le-a petrecut la combinatul de apă grea. A fost disponibilizat în 2015 și de atunci își caută un loc de muncă.

Dumitru Michescu, fost angajat Romag Prod: Am fost disponiblizat cu plățile astea compensatorii și șomaj, dar plățile compensatorii expiră în septembrie. Nu știu ce o să fac încotro să o iau.

La 4 ani de la raportul Curţii de Conturi, în mai 2016, procurorii DIICOT reţin primele persoane în dosarul şlamului dens.

Comunicat DIICOT: „În cauză există suspiciunea rezonabilă că în perioada 2009-2012, suspectul Olaru Adrian Cătălin (director general) şi Dulcea Gheorghe (director Direcţia economico-financiară), în cadrul R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin (regie autonomă de interes strategic), la instigarea suspectului Caraiman Lucian Nicu şi cu complicitatea suspectului Constantin Gheorghe Silviu au delapidat suma de 23.559.879,16 lei în beneficiul SC CONFORT SA Timişoara, sumă ce reprezenta garanţia de bună execuţie a lucrărilor prevăzute în cadrul unui contract. Conform contractului SC CONFORT SA Timişoara se angaja să furnizeze, să monteze şi să pună în funcţiune o instalaţie de evacuare "în șlam dens" pentru Sucursala ROMAG TERMO într-un termen de 3 ani de la încheierea contractului", arată DIICOT. „În conformitate dispoziţiile din contract, furnizorul se obliga să constituie o garanţie de bună execuţie a contractului în cuantum de 10% din valoarea contractului, prin reţineri succesive din plata cuvenită pentru facturile parţiale. Garanţia se restituia într-un procent de 70% în termen de 14 zile de la semnarea procesului-verbal de recepţie, iar diferenţa de 30% la expirarea perioadei de garanţie". „Suspecţii Olaru Adrian Cătălin şi Dulcea Gheorghe nu au respectat clauzele contractuale şi dispunând plata majorităţii sumelor de bani reţinute succesiv drept garanţie de bună execuţie, în total 23.559.879,16 lei, către SC CONFORT SA Timişoara, unele plăţi fiind mascate drept contravaloare factură de execuţie. În contul comunicat de către SC CONFORT SA Timişoara, drept cont de virare a garanţiei de bună execuţie, a fost virată doar suma de 2,5 milioane lei în timp ce suma de 23.559.879,16 lei a fost virată în conturile curente ale SC CONFORT SA Timişoara".

Două luni mai târziu, pe 14 iunie 2016 ia sfârşit oficial povestea apei grele de la Severin. Curtea de Apel Craiova menţine decizia Tribunalului Mehedinţi de intrare în faliment. Cele două sucursale Romag Prod şi Romag Termo trec în administrarea firmei Euroinsol, iar bunurile lor vor fi disputate de creditori, peste 300 care încearcă să recupereze peste 1,5 mld de lei. Suma cea mai mare o avea de recuperat chiar firma Confort SA, deţinută de Georgică Cornu şi acuzată de căpuşarea regiei.

Lazăr Adrian Munteanu, practician asociat / coordonator Euro Insol: Totalul datoriilor RAAN se ridică undeva la 1.5 miliarde de lei. Până acum o lună de zile erau mai mari. Tribunalul Mehedinți a respins contestația formulată de Confort și suma solicitată de această Societate, aproximativ 600 de milioane de lei, a fost înlăturată de la masa credală. Datoriile provin atât de dinainte de intrarea în insolvență, 2013, cât și din perioada de reorganizare. La ANAF impozite și taxe, către Complexul Energetic Oltenia cărbunele livrat și neplătit, creditorii bancari, împrumuturile luate de Societate pentru diverse activități.

În ianuarie 2017, tribunalul Mehedinţi decide definitiv înlăturarea de la masa credală a firmei lui Georgică Cornu. Mai mult, firma lichidatoare se constituie parte civilă în procesul penal instrumetat de DIICOT în acest caz şi încearcă recuperarea a peste 23 mil de lei, garantia de buna executie ce a fost virata catre Confort S.A., în contractul pentru șlam dens.

Romag Termo asigura agentul termic pentru întreg oraşul Severin. Odată cu falimentul, peste 80.000 de oameni au rămas fără apă caldă şi căldură. Autorităţile locale au bâjbîit în găsirea unei soluţii pănă cănd protestele oamenilor în stradă i-au forţat să ia o decizie. Pentru o iarnă au închiriat cazanele de la Romag şi au încălzit oraşul cu păcură. Prăbușirea RAAN îi lasă des pe locuitorii orașului fără apă caldă, iar iarna agentul termic ajunge în calorifere abia în apropierea sărbătorilor. Între timp, oamenii s-au descurcat cum au putut.

Soluţia pe termen lung ar fi construirea unei noi centrale termice.

Marius Screciu, prima Drobeta-Turnu Severin: Aveam 33.000 de contracte, atât locuințe cât și sedii de firme. Căutăm soluții. Există și vorbeam mai devreme că există o investiție privată, dar din păcate prin mijlocirea primăriei, ea s-a stopat în acest moment. Căutăm, avem câteva variante.

La RAAN acum lucrează mai puţin de 100 de oameni. Au în grijă însă toată acea apă grea produsă ani de zile pe stoc, depozitată în condiţii speciale în interiorul Romag Prod. Sunt sute de tone iar valoarea este peste 1 miliard de euro. De la intrarea în faliment, conducerea RAAN cere guvernelor care s-au perindat să aibă grijă de această comoară.

Lazăr Adrian Munteanu, practician asociat / coordonator Euro Insol: Vorbim de o perioadă de timp îndelungată, stocul de apă grea trebuie menținut 30 de ani, cel puțin 30 de ani, lucru imposibil pentru o societate aflată în faliment.