Sari la conținut

Din interior. Ce ascund oamenii care sunt violenți în public?

Agresivitatea în spaţiul public a devenit un fenomen greu de controlat. Internetul este plin de filmări cu oameni violenţi în trafic, pe stradă sau în mijloacele de transport în comun. Psihologii cred că tensiunea din societate se măsoară şi prin aceste dovezi ale violenţei publice. Iar uneori se ajunge la situaţii extreme: unii cetăţeni sunt înjunghiaţi pentru că vor curăţenie pe stradă sau sunt bătuţi pentru că fac apel la bun simţ, chiar de faţă cu propriii copii, la locul de joacă. Cât de amplu este fenomenul violenţei publice? Şi ce stă în spatele acestui val de agresivitate? Răspunsuri, într-un reportaj special marca „Din | interior”.

Cazul Feurdean

George Feurdean este una din victimele violenței publice. Ne arată actele medicale, la el acasă:

- Aici sunt certificatele medicale.

- Astea le-aţi primit după...

- După externarea din spital. Sunt copii ale lor, că originalele sunt la serviciu. (...) Asta înseamnă înjunghiere, plagă înjunghiată.

- Deci, asta practic dovedeşte prin ce aţi trecut dumneavoastră.

- Da.

Ne arată cicatricea lăsată de cuțit în urma injunghierii:

- Efectiv mi-a secţionat pieliţa aia ce ţine de zona toracică.

31 mai 2017, Cluj. George Feurdean a fost înjunghiat în trafic. Motivul: i-a atras atenţia unui alt şofer să nu arunce gunoiul pe geamul maşinii. Feurdean a avut nevoie de o săptămână de spitalizare.

Rememorează episodul alături de reporterul Digi24.

- Ăsta e drumul pe care îl faceţi aproape zilnic, nu?

- Da. (...) Veneam de la serviciu, mă îndreptam spre casă. În zona Selgros (...) acolo a început să arunce gunoaiele.(...) După aceea şi-a golit scrumiera de chiştoace. Când şi-a golit scrumiera de chiştoace, l-am claxonat.  Am încercat să iau legătura prin staţie, am văzut că nu răspunde.

- Ce aţi gândit în momentul ăla?

- Uită-te ce dobitoc e, că altceva, ce poţi să zici? Asta e, atâta îl duce cultura. După aceea au început să arunce chiştoacele. (...) L-am claxonat iarăşi, nimic, efectiv... Iar când am ajuns acolo în zonă, atunci el deja (...) i-a dat la copil şi a început să arunce copilul pe trapă afară. Mi-a aruncat pe parbriz, de mi-a venit punga cu badoace. L-am claxonat a doua oară, a scos mâna pe geam, ăsta din dreapta şi mi-a arătat că... "s-o iau sus". (...) Eu am oprit maşina din dreptul unde începe balustrada aia şi... de aici a început efectiv tot tămbălăul. Aici în partea dreaptă ne-am încăierat. Când s-a ridicat, efectiv mi-a băgat cuţitul în mine. Prima înjunghiere mi-a venit aproape de inimă, a doua lângă plămân (...) şi a mai dat încă de două ori sus. Nu a intrat de omoplat şi am avut noroc cu ceva cordelele de la salopetă.

- Aici s-a întâmplat tot evenimentul. Aici, undeva aproape de zona asta unde e drumul. Mi-aduc aminte de groapă, aici în zona asta.

- Aici v-a înjunghiat.

- Da, aici m-a înjunghiat. Am stat şapte zile internat în spital cu de toate, cu perfuzii.

Amintirile sunt prilej de reflecții amare:

- E strigător la cer. Dacă vrei să-l opreşti pe unul, să-i atragi atenţia Băi, nu mai arunca gunoiul, efectiv, nu ştiu, parcă e ţara lor, nu ştiu...Părerea mea e că totul porneşte de la stres, bani. Munca de dimineaţa până seara şi asta te face să... Pentru ce? Pentru că i-am bătut obrazul? În fine, ne-am luat, ne-am înjurat. Dar părerea mea e că pe mine m-a distrus poate pentru tot restul vieţii, că nu ştiu dacă mă mai refac. Plus că şi-a distrus el tinereţea. Are 21 de ani... Nu ştiu, parcă e "Ţara lui Papură Vodă"!

Suntem în comuna Jucu, acasă la Martin Chita, tatăl agresorului din cazul Feurdean. Merge spre mașina în care se afla în timpul incidentului în care a fost implicat fiul său.

- (...) Na, puteţi să veniţi să vedeţi ce gunoaie am eu în maşina asta. Câte gunoaie am eu acolo, ca să arunce cineva. Că m-aţi prins pe neaşteptate. Nu pot să zic că am făcut curat înainte de a veni dumneavoastră. M-aţi găsit aşa. Sau în faţă se poate vedea.

- Deci dumneavoastră conduceaţi maşina asta atunci...

- Da, bineînţeles.

- Şi băieţelul de cinci ani era în spate.

- De trei ani.

- Trei ani! (...) Băiatul de trei ani şi-a văzut tatăl înjunghiind un alt om. Ce credeţi că o să gândească el?

- N-a văzut... Dar nici eu n-am văzut pe băiat să aibă briceag în mână...

Am cumpărat la nepot o plasă din aia, parcă e de prins fluturi, şi eventual eticheta aia a aruncat-o, că altceva n-a fost să arunce.

Procurorii au deschis un dosar pentru tentativă de omor în cazul de la Cluj. La momentul altercaţiei, în maşina în care era inculpatul, se mai aflau tatăl acestuia şi fiul său, în vârstă de trei ani. Tatăl conducea maşina. Este martor în dosar.

- Să se facă dreptate, să iasă copilul, că nu mai pot. Şi acuma, mergem la vorbitor la el, spune plângând mama agresorului.

Tatăl, Martin Chita, povestește propria versiune a întâmplării.

- Ce ați făcut în ziua respectivă?

- Am plecat la cumpărături. Ceva unelte de pescuit. Şi pentru nepot, şi pentru băiat. Am pornit maşina să venim spre casă. Cum am trecut de gara de la Someşeni, a intrat o maşină drept în faţa mea şi a frânat brusc. Eu abia m-am oprit în faţa lui. S-a dat respectivul jos şi zice Ce faceţi, mă, aruncaţi gunoaie pe jos?.(...) Şi băiatul s-a dat jos, între maşină şi uşă, băiatul meu. Face: Ce gunoi am aruncat?, Cum, păi, a zburat pe jos gunoi de la voi.(...) Stai, că viu să-ţi arăt care-i treaba. Şi atunci a venit la copil. L-a lovit pe copil în umăr şi atunci copilul n-a stat, normal, l-a lovit şi copilul şi atunci s-au încăierat laolaltă, s-au trântit la pământ.

- Dar Vlad, băiatul dumnevoastră, umblă la el cu briceag, aşa?...

- Nu. Dar şi-a luat atâta briceag ca să aibă la pescuit, atâta briceag a fost.

- De ce credeţi că l-a folosit atunci?

- Păi, de ce l-a folosit?... De frică...

- Aţi aruncat gunoaiele alea pe geam?

- Păi, dar noi n-am aruncat niciun gunoi, noi. Noi în faţă n-am aruncat niciun gunoi. Probabil copilul a aruncat o etichetă de la plasa aia de pescuit.

- Dar vi se pare că-i normal când oamenii aruncă aşa...

- Păi, nu mi se pare normal, dar ce lege putem să-i punem la un copil să nu arunce gunoaie? Ăla, el a crezut că e competent de treaba asta, el a fost în măsură ca să ia el treburile astea în primire? Ar fi trebuit să vină să zică Vezi că a aruncat hârtii şi să nu se întâmple. Nu e el răspunzător pe treaba asta. El a trebuit să anunţe poliţie sau, mă rog, de la mediu, de unde vrea el, să ia numărul de maşină şi era altă problemă, nu să-şi caute el singur lege, pe treaba asta...

- Vlad, băiatul dumneavoastră, acuma unde este?

- Pe Gherla. (...) Îi pare rău, ce să zică.

- Regretă...

- Păi, bineînţeles, că e foarte greu. Că e tânăr. Dacă ar fi un bătrân, dacă eram eu, nu-mi părea totuşi aşa rău. Dar el e tânăr, viaţa lui, viitorul lui e înainte.

Pe 2 august, Curtea de Apel Cluj a înlocuit măsura arestului preventiv pentru agresor cu cea a arestului la domiciliu. Acesta riscă o pedeapsă de până la 10 ani de închisoare.

Ce spun specialiștii

Mihaela Rus este psiholog specializat pe transporturi.

- Ce e în mintea unui şofer când scoate un cuţit şi îl înjunghie pe altul în trafic?

- (...) Face parte din sfera manifestărilor agresive de comportament. Acolo vorbim de o impulsivitate, de o acţiune compulsiv-obsesivă, faptul că tu îţi rezolvi problema numai înjunghiindu-l pe celălalt. Consideri că numai el este vinovat de ce ţi se întâmplă ţie în trafic.

Sunt descărcările de agresivitate, de acele emoţii negative, pe care el nu şi le poate descărca în alt loc, este constrâns de alte locuri să şi le descarce şi atunci şi le descarcă în trafic. Deja vorbim acolo de o extremă a agresivităţii, dar din păcate sunt astfel de situaţii(...) din ce în ce mai dese.

Ăsta este răspunsul nostru comportamental la toate presiunile sociale cu care ne confruntăm. De fapt, oamenii nu sunt educaţi să reacţioneze la mediul social sau la constrângerile de mediu social, economic, politic etc.

Radu Umbreș este antropolog. Agresivitatea şi tipul acesta de fapte publice sunt universale. Acestea apar mai mult în media, pentru că toată lumea are un telefon mobil, toată lumea poate să înregistreze, există camere de bord, există camere de supraveghere. Şi ele cumva apar mult mai mult în imaginarul colectiv decât se întâmplau înainte. Cu siguranţă există un nivel de violenţă publică dovedit de aceste înregistrări”, spune Radu Umbreș.

Cazul Attila Verdeș

Attila Verdeș este suporter U Cluj și a fost, la rândul său, victimă a unei agresiuni publice. Ne arată colecția de obiecte cu echipa și apoi diploma primită de la poliție pentru spirit civic.

- Aici aveţi o colecţie...

- Da, aici am nişte poze, cartea Şepcile roşii, un autoportret. (...)

- Sunt obiectele care exprimă dragostea pentru echipă, nu?

- Da, da, da. Asta (diploma – n.r.) e ce-am primit de la poliţie pentru faptă eroică ce am făcut atunci cu respectivul. (...)

Pe 18 octombrie 2016, Attila Verdeş, un suporter înfocat al galeriei U Cluj, a fost premiat de Inspectoratul Judeţean de Poliţie pentru spirit civic. Verdeş a atenţionat o femeie că un hoţ urma să-i fure portofelul. Hoţul l-a urmărit pe Verdeş şi l-a bătut. Incidentul a fost filmat de camerele de supraveghere.

Attila povestește cum s-a întâmplat totul:

- Voiam să urc în cartierul Zorilor (...). Şi la un moment dat în faţa mea era un tip, brunet, băiatul se uita acolo la o femeie din faţă, în geanta ei, era întredeschisă. Şi mi se părea suspect (...). Am atenţionat-o pe domnişoara: Vezi că pe drum s-a uitat ăsta la tine în geantă. Am ieşit afară şi am intrat în prima alimentară după casa de bilete cu gândul să dau telefon la poliţie, că nu-i OK ce se întâmplă. El m-a văzut. (...) am intrat în alimentară, n-am apucat să sun, că el imediat a intrat înăuntru.

- Cum vi se pare gestul de a sări la bătaie pentru că aţi intervenit?

- Un gest stupid, aiurea, că de ce mă bag în viaţa lui. Păi, cum să nu? Eu vreau să apăr un om care tu vrei să-i faci rău.

Attila Verdeș explică filmul de pe YouTube în care camerele au surprins cum ia bătaie:

- El a intrat după mine, eu încercam să sun la poliţie. Când intru în alimentară să sun la poliţie, el era deja după mine. (...) Vânzătoarea tot ne spunea să ieşim afară. Eu îi spuneam să sune la poliţie, el tot îmi spunea că ce am cu el, cu viaţa lui, că de ce mă bag. Păi, cum de ce mă bag? Că am văzut clar că ai vrut să-i furi la aia din geantă. Aici încearcă să mă lovească, nu reuşeşte, că mă aplec. El vrea să iasă afară, eu vreau să închid uşa. Între timp se sparge geamul. (...) nu mi-a fost frică deloc. (...) Poate că dacă ripostam era mai rău. Eu încercam să mă apăr, tot în umăr mă lovea. A intrat acest domn şi a intervenit, că a văzut că nu e OK ce se întâmplă.

- Pentru filmuleţul ăsta aţi fost remarcat de poliţie, nu?

- Da, am fost invitat. (...) Şi mi s-a dat o diplomă.(...) Pentru spiritul civic. (...) Am avut şi emoţii. Lumea mă ştie din cadrul galeriei. Chiar mulţi reprezentanţi de la poliţie erau acolo care mă ştiau de la meciuri şi un pic am avut emoţii.

- Cei cu care vă mai certaţi uneori la meciuri?

- Da, da, da. Bine, aşa din vorbă, dar în rest e OK. (...) Am spus că asta e adevărata faţă a suporterilor. (...) Ideea e în felul următor: golanii sunt percepuţi de o anumită parte a populaţiei. Dar în mod normal sunt oameni paşnici, care iubesc echipa, fac sacrificii. (...) Mi se pare logic să-ţi aperi concetăţeanul.(...) M-am băgat pentru că mi-a păsat.

Radu Umbreș, antropolog: Cu siguranţă este acest efect al media, al internetului. Fapte care se întâmplă la mii de kilometri şi de care n-ai fi auzit niciodată de ele, acum în câteva secunde sunt în faţa ta şi parcă se întâmplă chiar lângă tine. Cred că trăim cu impresia că e o societate mai agresivă decât este ea de fapt şi chiar asta s-ar putea să ne facă mai agresivi decât ar fi nevoie. Resimţi poate şi mai mult acea absenţă a statului, a unei instituţii. Şi asta îi face pe unii şi mai mult să-şi asume faptul că trebuie să facă ei dreptate, că nu face nimeni şi există această pornire emoţională. Ce mi se pare interesant este că ei sunt, la rândul lor, sancţionaţi de către ceilalţi, ori nu sunt sprijiniţi.

Violența din trafic, demascată pe YouTube

Multe acte de violenţă publică sunt filmate în trafic. Marcel Calivaşcu, un şofer din Bucureşti, este administratorul unei pagini de YouTube cu peste 40.000 de abonaţi. Filmează incidente din trafic. În urmă cu doi ani, a fost chiar el victima unei agresiuni.

- Am un canal pe YouTube, cu vreo 40.000 de abonaţi. (...) Postez absolut toate situaţiile din trafic care mi se par mie ieşite din comun. Un fel de pasiune, îmi place chestia asta. Cel mai vizionat filmuleţ este cel cu căţeii. Eram pe un drum din Alba, (...) la un moment dat îmi sare în faţă un căţel. În spatele lui era un câine mai mare, cred că era mama lui. Eu era cât pe ce să-l lovesc. Mama lui l-a prins de coadă şi l-a tras înapoi de pe şosea. Şi l-a salvat. Animalele gândesc de multe ori mai bine decât oamenii. (...) Oamenii azi (...) nu se mai gândesc la consecinţele faptelor lor. Nu se mai gândesc că făcând o chestie ar putea să-i afecteze pe alţii, prin acel lucru.

- Deci în călătoriile tale prin ţară tu descoperi o Românie destul de urâtă aşa...

- Nu ştiu, nu pot să-i zic urâtă, îi zic ciudată. O Românie ciudată. (...) Camera e luată în primul rând cu gândul de a mă proteja în trafic. (...) Mai ales că se întâmplă multe. (...) Bătăi, femei agresate în trafic, femei sechestrate în trafic, şoferi inconştienţi care vor să te omoare, cu intenţie sau nu(...). Junglă! Nu-i mai e frică nimănui de poliţie. Asta e concluzia.

La rândul său, Marcel Calivașcu rememorează incidentul din trafic a cărui victimă a fost el însuși:

- Ne aflam în trafic în Bucureşti. Întotdeauna respect benzile când fac intersecţiile sau giratoriile, la un moment dat mi-a fost tăiată calea de o maşină(...). Era cât pe ce să-l lovesc. La primul semafor, l-am ajuns din urmă şi i-am atras atenţia. (...) A coborât a venit la mine, m-a lovit şi m-a scuipat. Eu n-am intervenit, mi-am păstrat calmul, că dacă cobori, se ajunge la mai rău. Am căutat primul echipaj de poliţie pe care l-am găsit în trafic, cu gândul să fac o plângere la poliţie.  Am depus declaraţie, am depus şi filmarea de la incident. (...) Nu cred că s-a luat nicio măsură, nu m-a căutat nimeni de la poliţie să-mi spună dacă s-a luat vreo măsură, nu mi s-a dat niciun număr la caz.

- Ţi se întâmplă des să vezi oameni bătându-se în trafic aşa?

- Da, da. În general da.(...) Unul are maşina mai tare decât altul, unul vrea să ajungă mai repede din punctul A în punctul Z ignorând traficul, ignorând regulile de circulaţie şi, mai ales, ignorând regulile de bun-simţ. (...) Te cam toacă la nervi. Dar trebuie să rezişti. Că altceva nu prea ai încotro, altfel o iei razna.

Mihaela Rus, psiholog specilizat în transporturi: Este clar că mediul în care trăieşti sau acele presiuni cotidiene sunt foarte importante, de exemplu lipsa locului de muncă sau nesiguranţa locului de muncă poate să ducă la o stare de stres accentuată şi inclusiv la manifestarea mai agresivă a comportamentului. Practic, oamenii nu sunt învăţaţi cum să-şi gestioneze emoţiile negative. Ei dezvoltă aceste emoţii negative şi unde le dau mai departe? În trafic, pentru că acolo nu-i vede nimeni, practic, nu-i controlează nimeni şi nu-i opreşte nimeni.

Radu Umbreş, antropolog: Cred că nu lipseşte atât legea, cât într-adevăr lipseşte statul. Lipseşte această instituţie în faţa căreia toate persoanele ar trebui să se îndrepte să-şi rezolve problemele. Şi atunci nu ar mai trebui să fie nimeni justiţiar. Există o lipsă de comunicare. Şi există lipsa speranţei de comunicare, speranţă că vei putea rezolva altfel lucrurile decât violent.

Bătaie între mame, la locul de joacă

În luna iunie, o femeie din Constanţa a fost agresată la locul de joacă de o altă mamă, de față cu copiii. Incidentul a avut loc după ce tânăra i-a atras atenţia să nu mai arunce coji de seminţe pe jos. La două luni de la incident, femeia agresată a fost dată în judecată chiar de cea care ar fi atacat-o. Motivul: i-ar fi afectat imaginea, pentru că a postat pe Facebook întâmplarea.

Oana Sarandi povestește:

- Destul de complicat. (...) Simt că am făcut ce trebuia să fac. Trebuia să-i spun să strângă seminţele, asta mi se pare normal. Însă există şi repercusiuni. Dacă cumva îndrăzneşti să ceri aşa ceva, s-ar putea să-l faci pe om să fie şi mai agresiv de atât, cum a fost cazul de faţă. Bun, dacă îndrăzneşti să atragi atenţia, prin intemediul media, iarăşi există alte repercusiuni. Sunt târâtă în tribunale, eu nu sunt răspunzătoare de ce au prezentat alţii, nu am jignit-o în niciun fel, doar am atras atenţia că nu este în regulă. Vă daţi seama că mi-a afectat familia şi viaţa personală şi situaţia financiară, la un moment dat, deoarece tribunalul necesită bani.

- A fost un şoc pentru tine să vezi că s-a ajuns de la un ţânţar la un armăsar, cum se zice?

- Da, da. Mi-aduc aminte şi acum momentul în care am primit această înştiinţare. Am zis că nu ştiu unde trăiesc, cum se poate aşa ceva...

- Regreţi acum că ai intervenit la momentul acela?

- Nu. Nu, nu. Singurul lucru pe care sper să şi-l aducă copilul meu aminte, apropo de toată nebunia asta, e că a avut o mamă curajoasă şi să nu tacă, că nu trebuie să taci! (....)

- Dar ce te-a făcut să reacţionezi?

- Că nu mai pot! Efectiv nu mai pot! S-a umplut paharul. Vreau să nu emigrez, îmi doresc să nu emigrez, cu toate că mă gândesc cel puţin o dată pe săptămână la treaba asta. Mi-aş dori să am ţara mea. Mi-aş dori ca şi oamenii frumoşi să fie mai implicaţi. Pentru că suntem mulţi, însă ceilalţi ne cam depăşesc numeric. Ăsta este adevărul. (...) Se adună, se adună. La un moment dat spui OK, eu încerc să fiu un om bun, fac eforturi zi de zi. Ştiu că sistemul sanitar este cum este. Ştiu că sistemul de educaţie este cum este. Societatea... Dar măcar fii politicos. Sunt lipsuri peste tot, e normal. Dar fii politicos. Dacă cineva îţi atrage atenţia că nu e OK ce faci, fii politicos. Nimeni nu este perfect, dar trebuie să facem un efort.

Contactată de reporterii Digi24, cealaltă femeie implicată în cazul de la Constanţa a refuzat un interviu. A transmis că aşteaptă ca instanţa să se pronunţe. La începutul lunii august 2017, Primăria Constanţa a anunţat că va începe să amendeze persoanele care lasă coji de seminţe în urma lor.

În loc de concluzii

Mihaela Rus, psiholog: Un comportament agresiv escaladează dacă îl laşi să escaladeze. Pleci de la o înjurătură, pleci de la un mic gest în trafic, faptul că nimeni nu-ţi aplică o pedeapsă, o sancţiune, este OK, deci pot să mă manifest, aici este mediul meu şi încep să facă acest lucru.

Radu Umbreş, antropolog: Clar există nişte factori de tensiune între oameni. (...) Cumva România, (...) trăieşte într-o stare de modernitate incompletă. Şi cred că mulţi oameni operează cu concepte diferite despre ce înseamnă să faci bine.

Attila Verdeş, victimă: Societatea tinde să devină din ce în ce mai rea. Şi din cauza stresului şi a lipsei banilor bănuiesc. Se întâmplă. Sunt foarte mulţi care stau degeaba şi nu fac nimic şi atunci trebuie să trăiască cumva. Dar nu aşa, că faci lucruri antisociale. S-ar putea rezolva cumva, dar cum nu ştiu.

George Feurdean, victimă: Nepăsarea asta, părerea mea e că pe toţi ne doare. Până nu o păţeşte unul, ca să ne doară, până atunci pe nimeni nu interesează nimic. (...) Dacă vrem să fim civilizaţi, părerea mea e că trebuie să începem de undeva...

O mașină pune brusc frână, în timpul interviului. Ia uite! (...) O bucată de cauciuc... Ar trebui să o luăm de acolo...”, spune George Feurdean. Și se duce să ia cauciucul rătăcit pe șosea...

Echipa care a realizat acest reportaj:

Reporter: Andrei Udişteanu

Imagine: Eugen Şimonia, Gabriel Necşulescu

Montaj: Ionuţ Duinea

Producător: Cristina Cileacu