Sari la conținut

Din interior | Furtul, un păcat tolerat de români. Unde se oprește sprijinul față de DNA

În România se fură orice, oricât şi oricând: mașini, voturi, șampoane, milioane de euro, găini și bijuterii. Acest obicei a făcut în ultimii ani carieră şi peste graniţe. Hoții români uimesc Europa cu inventivitatea lor, se fură de foame, se fură pentru supraviețuire sau pentru putere.

Reporter: De ce se fură în România?

Laura Ștefan: Pentru că se poate.

Antonio Momoc, sociolog: Furtul nu este întotdeauna în limbajul comun ceva de blamat: furăm meseria, e de bine. Furăm inima cuiva...

Lupta anticorupție stă bine în sondaje, dar, paradoxal, românilor nu prea le pasă de cei care fură şi îi votează la fiecare alegeri.

Antonio Momoc, sociolog: Deși îi suspectăm sau știm că sunt demoni, votăm demoni.

Hoțul calificat, o meserie bănoasă

Imaginile au fost filmate acum patru ani, în județul Hunedoara. Au făcut înconjurul lumii pentru că surprind modul spectaculos în care opera o grupare de hoți din Ilfov. „Zburătorii” furau din camioane care mergeau cu peste 80 de kilometri pe oră. Între timp, hotii au fost condamnați definitiv. Doar cei care au supraviețuit, pentru că se pare că au existat și talhari căzuți la datorie.

George, ofițer de informații: „Hoți care au încercat să fure, însă în momentul respectiv s-a întâmplat un accident care practic a dus la pierderea vieții lor.”

George, a cărui identitate reală nu poate fi divulgată, a fost unul dintre ofițerii de investigații care au lucrat timp de șase luni la destructurarea acestei grupări. Experiența pe care a căpătat-o în preajma unor astfel de indivizi ne poate ajuta să înțelegem de ce și mai ales cum se constituie o grupare infracțională organizată.

George, ofițer de informații: „E destul de simplu iș greu în acelaşi timp să-ţi dai seama cum gândeşte un infractor. Sunt oameni care provin într-adevăr, unii dintre ei, din medii chiar defavorizate, adică au trăit fără părinți și au 'învățat' să reziste și să se ridice în mediul infracțional. Și da, ulterior devin foarte bine pregătiți, știu să-și aleagă oamenii foarte bine, știu să-i motiveze și evident în final să-i recompenseze.”

Pentru cei care-și aleg astfel de cariere, furtul le oferă un stil de viata extravagant.

George, ofițer de informații: „Este o faptă din care poate rezulta un câştig foarte mare, este foarte bănoasă, extrem de profitabilă. Unii chiar au reuşit să-şi construiască câteva vile din comiterea acestor fapte.”

Infractorii au o mentalitate aparte. Ştiu că-şi riscă libertatea, dar sunt imuni la gândul că pot fi prinși cu mâţa-n sac.

George, ofițer de informații: „Există persoane care iau în calcul faptul că vor fi prinşi, au bani puşi deoparte, au anumite resurse pe care le ţin special pentru zile negre. (Merită să faci 7, 8, 10, 11 ani de puşcărie?) Cred că terbuie să mergeți la penitenciar să puneți întrebarea asta.”

Sărăcia, prima scuză a hoților

Penitenciarul pentru femei Târgșor. Trei femei condamnate pentru furt calificat au acceptat să vorbească deschis cu reporterii Digi24 despre faptele care le-au trimis după gratii.

Geta, condamnată pentru furt calificat: Am furat de la diverse anumite persoane mai în vârstă.

Mirela, condamnată pentru furt calificat: Ocupația noastră v-am zis că suntem cu furt din locuințe toate. Mergeam prin blocuri și spuneam că suntem de la o anumită firmă și aveam produse de uz casnic, dar numai la persoanele vârstnice, nu la ăștia tineri, îi puneam să scrie produsele precum că le primește gratuit, și una din nou mergea cu produsele în case, și cealaltă intra pe furiș și căuta bani și aur.

Așa arată anatomia unui furt calificat. Toate cele trei femei sunt din Galați, provin din familii sărace și sunt recidiviste. De ce au ajuns să încalce legea în mod repetat? Lipsa banilor și anturajul sunt primele răspunsuri pe care le dau. Sunt motive ușor de crezut, dacă luăm în considerare statisticile: aproximativ 40% din populația României este afectată de sărăcie.

Geta, condamnată pentru furt calificat: Da, sigur că da, amărăciunea, pentru că de bine nu fură nimeni. Nu se face de plăcere treburile astea.

Mirela, condamnată pentru furt calificat: În Galați am muncit ca femeie de servici la blocuri, aveam cal și căruță cu care mergeam la fiare zilnic, înainte să muncesc. După ce-am muncit m-am apucat de furat.

Dvs. câte clase aveți?

Două.

Doar două?

Da.

De ce?

A treia am învățat un semestru. M-a crescut o bunică, mama nu a fost lângă mine.

Lipsa educației este o altă cauză pentru care românii se apucă de hoţii. Cu șanse mici la un loc de muncă plătit decent, alternativa cea mai la îndemână rămâne furtul.

Mirela, condamnată pentru furt calificat: Am acceptat pentru că mi s-a spus că sunt mai mulți bani, că stau și mă chinui, că asta-i ușor, doar vorbim, ne plimbăm și facem bani. Nu, nu-mia părut rău, acum îmi pare rău și mă gândesc câtă lume m-a blestemat că am făcut rău. Dar nevoia... oricum îmi cer iertare în fața lui Dumnezeu.

Marion Ion, preot capelan: Sunt unele care se întorc a doua oară și supărate peste fire. Poate chiar eu spunându-le poate chiar nu mai ajungeți. Nu, nu mai ajungem și totuși au venit. Sunt altele care probabil că aici e casa lor.

Pentru această femeie, care se află deja la a treia condamnare, nici căința, nici strategia de reintegrare socială nu au funcționat.

Geta, condamnată pentru furt calificat: Am zis că dacă ajung acasă nu mai îmi trebuie. Că e pentru prima și ultima dată când mai ajung aici.

Dincolo de toate carențele statului în a-și îndrepta proprii cetățeni, contează și modul în care fiecare om se raportează la furt, crede preotul capelan Marin Ion.

Marion Ion, preot capelan: Cum să vă spun, furtul e păcat, e clar. Acum, mi s-a întâmplat o dată să spovedesc chiar într-un post două persoane care vorbeau tot despre furt. Și una spunea părinte, îmi pare rău că printre păcatele mele am furat şi-o floare. Și era o floare deosebită. Și cred că la câteva zile, dar tot în postul acela, vine cineva și spune 'Am furat, și poate am furat și-o floare. Care-i problema?'.

Protest solitar față de furturile din buzunare 

Cristian Brâncovan a ieșit în stradă pentru a protesta la începutul lunii aprilie. El este nemulțumit de faptul că autoritățile din Timișoara nu fac nimic pentru a stopa furturile din mijloacele de transport în comun.

Cristi Brâncovan: Mijloacele de transport în comun nu sunt sigure iar poliția nu își face treaba. Mii de persoane păgubite care au semnalat cum au fost furați sau tâlhăriți în mijloacele de transport în comun.

Timișoara s-a confruntat în acest început de an cu o adevărată avalanșă de furturi din buzunare. Pe Facebook au fost postate o serie de înregistrari în care hoții erau prinși în flagrant, iar Cristian Brîncovan a devenit portavocea cetățenilor.

Cristi Brâncovan: În Timișoara exista o resemnare. Statistic stăm foarte bine în comparație cu alte orașe. Realitatea e cea care am simțit-o și eu și anume că sunt foarte multe victime care nu mai depun plângere.

El crede că una dintre cauzele pentru care hoția a găsit un teren fertil în România este frica oamenilor de a spune adevărul.

Cristi Brâncovan: Dar eu n-aș condamna nici victimele. Deoarece victimele sunt protejate doar în teorie. Avocații au acces încă de la audieri la dosarul cauzei, pot consulta adresa victimei, se duc prin avocat, abordează, dacă nu reușesc prin avocat merge grupul, intimidează pentru ca în final vitima să accepte în schimbul unei sume de bani, ce de regulă e de 2-3 ori mai mare decat prejudiciul, acceptă să se împace.

Antonio Momoc, sociolog: În mentalul colectiv furtul este perceput uneori ca fiind o problemă măruntă care ține mai multe de supraviețuire și nu atât de imoralitate. Pentru că de multe ori se fură de foame. Noi avem însă o problemă cu momentele când se fură de fapt pentru că ești pe anumite poziții în care abuzezi.

Primarii cu probleme penale, favoriți în alegeri

Peste 100 de primari de municipii, orașe și comune sunt anchetați de DNA sau deja condamnați în dosare de corupție. Lor li se adaugă alte zeci de consilieri județeni sau locali. Bucureștiul a ajuns în situația de a mai avea un singur primar din șapte care să nu fie cercetat penal.

Cum alegerile locale bat la ușă, situația primarilor cu probleme penale a revenit în actualitate. Mulți și-au depus candidaturile, iar sondajele îi arată ca fiind posibili câștigători. O situație asemănătoare a avut loc în 2012, când doi primarii ilfoveni din localități învecinate și-au câștigat mandatele, deși erau arestați preventiv.

- De exemplu nu era când l-am ales. Pe urmă, pe parcurs l-a... l-au arestat cu trei zile înainte de alegeri și apoi duminică a fost votat. Da dom'le, da' a făcut ceva în comuna asta. Se cunoaște ce-a făcut în comuna asta.

- Nu credeți că atât timp cât are un dosar penal, ar trebui să se retragă din viața politică?

- Nu, dacă are proiecte și vrea să le ducă la bun sfârșit, părerea mea e să-și termine proiectele. Ştiți că are prezumpția de "nevinivăție". Până va fi condamnat are prezumpția de "nevinovăție".

- Deci îl votați în continuare.

- Da normal.

- Și eu la fel. Îl votăm cui cea mai mare simpatie și respect. Da.

Antonio Momoc are un doctorat în sociologie. Locuiește într-o comună din județul Ilfov și a putut observa cum se raportează oamenii la un primar care are probleme cu legea.

Antonio Momoc, sociolog: În general se spune că "a făcut totuși ceva, a făcut și pentru noi". Atât politicienii cât și în spațiul public cetățenii spun "cam toți fură". Și atunci nu există alternativă, în această logică toți sunt de fapt bandiți, toți sunt hoți. Numai că unii dintre ei mai fac ceva și pentru noi.

Antonio Momoc crede că avansul din sondaje pe care primarii în funcție îl au înaintea alegerilor este totuși explicabil din punct de vedere sociologic.

Antonio Momoc: Există în mentalul colectiv și această convingere, că pentru a trece puntea trebuie să te faci frate cu dracul. Și în general, aici, sociologic vorbind, oamenii votează în România și nu doar la locale, cu cei care au cele mai multe șanse. Și dacă ei sunt prezentați ca fiind primii, adică cei mai puternici, pentru a-ți atinge obiectivele, adică pentru a trece puntea, trebuie să te faci frate cu dracul, care este bogat de principiu, și cu influență. Dar mai face și câte ceva, pentru noi. Și cu toate acestea, deși îi suspectăm sau știm că sunt demoni, votăm demoni.

O astfel de situație ridică o problemă morală: ar trebui un primar care este suspect de furt să aibă voie să candideze, sau nu? Într-o comună din județul Dâmbovița, edilul este cercetat de către DIICOT pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat. Ce cred locuitorii despre această situaţie?

- Nu mă deranjează că mie nu mi-a furat nimic, o fi furat, treaba lui, răspunde legii.

- Sunteți mulțumit?

- Păi nu vedeți ce e în comuna asta? Mulțumiți, foarte mulțumiți...

- Am văzut, n-arată rău...

- Păi nici casa lui n-arată rău, a mea arată cam rău,

- De când a venit a-nflorit comuna.

- Aaaa, măăi, nu mai vorbi, cu ce-anflorit?

- A avut banii lui?

- A-nflorit comuna...

- Daa...aaaa a-nflorit și curtea lui. Nu mai vorbiți prostii acolo, îl țineți în brațe...

- Ştiți că are un dosar acum, nu?

- Da.

- Păi asta am vrut să-i spui. Asta am vrut să-i spui eu lui da l-am lăsat.

- E prezumpția de nevinovăție.

- Du-te mă d-aciea.

- E prezumpția de nevinovăție.

- Da, da, da...

- Pentru că în momentul când dumneavoastră spuneți că a furat, ei vine altul și e foamea-n gât. Ăla fură mai mult acuma, care vina altul. Așa, ăsta a făcut tot, și-a aranjat și el... sănătate.

Antonio Momoc, sociolog: Acest mesaj sau această teorie că "toți politcienii fură", îl va pune în dificultate pe cel care este nehotărât sau cel care înclină spre un personaj nou. Acest personaj nou probabil că este un new-entry și nu este în momentul de față un hoțoman sau bandit, pentru că nu a ajuns încă la borcanul cu miere. Și prin urmare îl suspectezi chiar și pe cel care nu a furat până acum că o va face și el în clipa în care va ajunge la putere, va ajunge la borcanul cu miere.

Marea corupție față cu mica ciupeală

Toate infracțiunile de care am vorbit până acum, de la furtul calificat până la grupările organizate, pălesc în fața sumelor din dosarele marilor corupți. În doar 10 ani, între 2005 și 2014, Curtea de Conturi a identificat prejudicii de aproape 2 miliarde și jumătate de euro, sume evaporate din bugetul de stat. Acești bani ar fi suficienți pentru aproape 500 de kilometri de autostradă, sau 60 de spitale noi.

Reporter: De ce se fură în România?

Laura Ştefan, expert anticorupţie: Probabil pentru că se poate fura. Și probabil pentru ca oamenii cred că nu vor fi prinşi. Deşi dacă nici acum nu cred ca vor fi prinşi, la câte dosare există în justiţia românească şi la câte condamnări există în justiţia românească, eu nu ştiu ce alt efect descurajant ar putea să mai existe. Poate că e şi o problemă structurală. Poate nu se poate supravieţui altfel în politica românească.

Marea corupție este un fenomen pe care românii par să îl condamne din ce în ce mai mult, cel puţin prin susţinerea pe care o arată față de DNA. Mișcările de stradă de după tragedia din Colectiv au fost punctul culminant. Oamenii au strigat împotriva întregii clase politice, iar procurorii anticorupție au fost invocați drept salvatori. În paralel însă, popularitatea oamenilor corupţi pare intangibilă.

Laura Ştefan, expert anticorupţie: Mă tem că susţinerea declarată în sondaje de opinie pentru lupta anticorupţie nu se transpune neapărat în voturi. Mie mi se pare că noi trăim într-o deplină disonanţă cognitivă: pe de o parte DNA şi lupta anticorupţie are o largă susţinere populară, dacă ne uităm la sondaje, pe de altă parte oamenii votează în continuare aceiaşi politicieni corupţi. Pentru mine treaba asta este o chestiune greu de explicat. Adică undeva lucrurile nu se leagă.

Laura Ștefan a fost desemnată în 2015 "Femeia curajoasă a anului" de către Ambasada Statelor Unite ale Americii. Acest premiu i-a fost decernat tocmai pentru eforturile pe care le-a depus pentru ca lupta anticorupție și consolidarea justiției în România să nu fie oprite. Cu toate acestea, Laura Ștefan nu crede că justiția este ultima soluție, ci educația.

Laura Ştefan: Cred că a avea aşteptări supradimensionate de la justiţia penală e o eroare pe care cetăţenii o pot face. Pentru că dacă oamenii nu învaţă să gândească critic şi să-şi aleagă înţelept liderii, şi să-şi dea seama că furtul costă, costă lucruri concrete, care ţin de viaţa lor. (De exemplu?) Păi uitaţi-vă la sectorul de sănătate. Am avut cel mai grăitor caz după situaţia de la Colectiv. Nici acum nu ne-am lămurit cum arată sistemul de sănătate românesc.

Nu avem un răspuns concret la întrebarea "Cât s-a furat în ultimii 26 de ani în România?". Însă intuim că s-a furat cam tot ce se putea fura. Dincolo de așteptările exagerate pe care le avem de la justiție de a rezolva problemele din societate, primul lucru pe care trebuie să-l schimbăm este mentalitatea.