Sari la conținut

REPORTAJ. Romii, străinii de lângă noi. Cum au ajuns românii printre cei mai rasiști europeni

Hădăreni, Craiova și Racoș sunt localitățile în care au avut loc trei dintre cele mai violente conflicte interetnice din România ultimului sfert de veac. De fiecare dată, de o parte a baricadei a stat comunitatea romă. Și tot de fiecare dată, de vină a fost rasismul - o boală de care societatea românească încă suferă. De ce? În primul rând pentru că nu a fost niciodată diagnosticată corect. O echipă Digi24 a mers pe urma confruntărilor între etnicii majoritari, români și maghiari pe de o parte, și romi, pe de altă parte. Am vrut să înțelegem de unde pornește si cum ar putea fi stinsă... ura de rasă.

Sclavia romilor, marea rușine

Pe 20 februarie s-au împlinit 160 de ani de la eliberarea romilor din sclavie. Momentul a fost marcat printr-un spectacol-lectură scris și regizat de Alina Șerban.

Alina are 28 de ani și a crescut în mahalaua Teilor din București. A studiat actoria la UNATC, a obținut o bursă la New York, apoi a făcut un masterat în Londra la una dintre cele mai prestigioase instituții de dramaturgie din Regat. Alina este unul dintre cei peste 621.000 de romi care trăiesc oficial în România. Pentru a putea scrie piesa Marea Rușine, a petrecut zeci de ore în biblioteci ca să documenteze istoria etniei sale.

„Și dacă un lucru sigur a răsunat în mine era chestia asta, că oricum ar fi, țigan este sclav. Vine fix din sclavie. De câte ori spui țigan, de asta îți amintește termenul ăsta. Rușinea este a ta, a neromului care folosește asta, nu a mea”, spune Alina Șerban.

Alina crede că secolele trăite în robie i-au adus pe romi în situația în care sunt astăzi.

„Erau rapoarte ale poliției care arătau că pe străzile Țării Românești vagabondau oameni goi, pentru că așa și-au început unii libertatea. Li s-au luat și hainele, li s-a luat tot și, hai!, poftiți la libertate!”, spune ea.

„A fost o libertate care nu a fost gestionată așa cum se cuvine. Nu e suficient sa dezrobești o populație atât de numeroasă și cu atâtea tradiții și obiceiuri la care au ținut enorm și să-i lași la voia întâmplarii”, spune Lucian Nastasă, istoric.

Spre deosebire de țăranii români care au fost împroprietăriți în mai multe rânduri, romii n-au primit niciodată pământ. Astfel, gropile de gunoi ale orașelor le-au ținut loc de glie, bordeiele și le-au săpat în pământ și au rămas, până astăzi, undeva la periferia societății.

„Cât de cât noi trăim aici unii cu ceilalți. Sunt alte comunități, cum ar fi în Ungaria, unde romilor le e frică, dar să-mi fie cu iertare, încă nu ne omorâm între noi, și asta-i mai bine”, spune Alina Șerban.

Masacrul romilor din Hădăreni

Doar că am făcut-o. Ne-am omorât între noi.

„Aici l-o omorât pe Sebi, acolo pe Parda și Mircea o ars acolo”, povestește Eleonora Rostaș.

În septembrie 1993, în urma unei altercații dintre un grup de romi și un român, și pe fondul unei tensiuni interetnice crescute, la Hădăreni a pornit o adevărată răscoală împotriva romilor. Eleonora Rostaș a fost martoră la evenimente.

„Dădeau cu sapele în păreți, aruncau foc pe geamuri, pietre, cu ce-apucau”, povestește ea.

Este un moment pe care românii din Hădăreni se sfiesc să-l recunoască.

„N-am avut familie implicată, nu știu să vă zic. Nu știu la cine să mergeți, care-o fost”, spune un localnic.

Și totuși, au murit patru persoane, un român și trei romi, iar 13 case au fost arse din temelii.

După 13 ani de procese la CEDO, romii din Hădăreni au câștigat despăgubiri de sute de mii de euro de la statul român. Despăgubiri pe care fie le-au primit parțial, fie nu le-au primit deloc.

„O pus geamurile, ușile, și o zis continuăm în primăvară. Da eventual n-o venit încă. Nu știu, suntem în 2016, dar am sărit peste 2008, că dacă venea, precis că ei ca guvern, o instituție adevărată, ei veneau, că ei se țin de cuvânt, că ei nu-s țigani”, spune Eleonora Rostaș, romă din Hădăreni.

Aproape un milion de euro a investit statul român prin Agenția Națională a Romilor în Programul Hădăreni. Un proiect menit să rezolve disensiunile etnice și să îi integreze pe romi în comunitate. Un studiu realizat în 2012 arată că după două decenii, toti banii s-au risipit. Din 38 de măsuri programate, doar patru au fost îndeplinite complet, 16 doar parțial, iar 17, deloc.

Lipsa unei strategii coerente de integrare și neregulile în administrarea banilor măresc ruptura dintre comunitatea romilor și cea majoritară.

„Nu este putere să pui atâta lume la serviciu. Unde să le pui? Ce să le faci? Poate că nici nu le place la ţigani lucrul. Să spun adevărul adevărat. Restul pleacă în Spania şi în Elveţia şi înFranţa şi zic s'il vous plait, dă-mi şi mie un bănuţ. Că nu se poate. Mai ales în satul ăsta al nostru e ura asta în ascuns. Se face că te iubeşte de la gură, da de la inimă mai puţin”, spune Eleonora Rostaș.

Oficial, românii declară că la ei în sat nu există probleme interetnice.

„D'apăi aștia-s oameni de treabă, n-avem treabă cu ei, își văd de treaba lor”, spune o localnică.

Neoficial însă, aceștia se plâng că le dispar gâștele din curte și lucerna de pe câmp.

Că mai se duc ei toamana, mai fură de pe câmp un dric de lucernă, că au cai, toţi au cai, şi nişte porumb, de astea nu scăpăm de ei pentru că aşa-s învăţaţi”, spune un bărbat.

Înregistrare cu camera ascunsă:

- Din sat de ce nu vorbeşte nimeni?

- De aia.

- Le e frică la români?

- Aveţi imaginaţie, folosiţi-o. De pildă, asta vară aşa a fost o bătaie acolo în lucernă. Sau staţi de vorba cu băieţii.

- Deci, aţi auzit...OMERTA!

Au trecut 23 de ani de atunci și cu toate astea în Hădăreni încă domină neîncrederea și mai ales frica de ambele părți. Teama că în orice moment istoria se poate repeta.

„Încă există ura. Că de multe ori ne gândim „face ceva un tigan", iară ne dă foc”, spune o localnică.

Ungurii și românii s-au aliat contra romilor

Ceva mai norocoși au fost romii din Racoș, județul Brașov. În anul 2011, tot în urma unei bătăi, ungurii din sat, majoritari, au tras clopotele bisericii și au pus mâna pe topoare, furci și torțe. În sprijinul lor au sărit și românii, sătui de teroarea pe care o instaurase un grup de romi.

Printre cei care au participat la revolta împotriva romilor s-a aflat și Gheorghe Mucea, de profesie măcelar.

„Adică no, lumea s-o revoltat, printre care şi eu. (Ce aţi zis?) Că le dăm foc. Da' am zis aşa că eram nervos, că nu ştiu ce, da' nu le-am dat foc”, spune Gheorghe Mucea, măcelar din Racoș.

În „ţigănie”, aşa cum numesc localnicii cartierul rom, amintirea acelei zile este încă vie.

„O fost un pic de scandal atunci. O fost o țâră mai mărișor scandal”, spune un localnic.

În Racoş, romii stau într-un cartier separat, împrăștiat pe un deal. Jos, în capătul străzii care duce spre mahala, sute de polițiști și jandarmi au fost mobilizați pentru a opri răscoala.

„Toţi o fost opriţi, inclusiv şi eu. Eram percheziţionaţi. Era vamă aici. A fost că o graniţă”, spun romii.

Astăzi lucrurile par să se fi calmat în Racoș. Romii au început să plece la muncă sau la cerșit în străinătate, unii dintre ei și-au făcut un rost, iar conflictele sunt rare.

Aurel Borzoș, un rom din mahalaua Racoșului, pune atitudinea romilor din ultima perioada pe seama abuzurilor pe care polițiștii din sat le comit împotriva lor.

Soția lui Aurel povestește că s-a dus la postul de poliție după ce a fost anunțată că fiul ei cel mare a fost arestat. Susține că l-a găsit acolo inconștient și a început să ceară explicații pentru ce s-a petrecut în sediul poliției.

„Ei atunci or ieşit afară la mine şi o zis către mine: f*** în gură de ....doamne iartă-mă, o început să mă înjure, şi cu bastonul atâta mi-o dat şi atâta m-o bătut încât de atunci eu zic că n-am mai fost pe fixu' meu. Și pe stradă ne înjură. Poliţia. Zice f***-n gură de ţigani.”, spun membrii familiei Borzoș.

Plângerile penale împotriva șefului de post n-au avut nici un efect, iar Inspectoratul de Poliție Brașov ezită să-și asume o poziție oficială. De cealaltă parte, românii sunt extrem de mulţumiţi cu noul şef de post.

„Noi chiar îl apreciem pe omu' ăsta. O făcut o țâră de rânduială”, spune Gheorghe Mucea, măcelar din Racoș.

Cu toate acestea, liniștea comunei Racoș a fost tulburată din nou în luna ianuarie a acestui an. Ion Zsigmund a fost tâlhărit în propria casă de doi tineri romi.

„Doi țigani erau”, spune Ion Zsigmund.

Discuție reporter – localnic:

- Există o ură rasială împotriva țiganilor?

- Nu, nu există. Nu există, dar știți cum e, când se îmbată, stiți cum e, intră peste tine, dă-mi de băut, dă-mi bani, și tot asa e țiganul. Știți cum e țiganul.

Mecanismele rasismului

„Reprezentarea este de oameni neevoluaţi, fără cultură şi, ceea ce este poate mai grav, genetic oarecum, rasial, predispuşi la rele, la furt la înşelăciune, la dezordine”, spune Vintilă Mihăilescu, antropolog.

Vintilă Mihăilescu explică faptul că rasismul românilor faţă de romi a crescut gradual şi a explodat după 1989. Romii au început să iasă din ghetourile lor, ceea ce românii nu au prea acceptat.

„Ne înţelegem, cu condiţia să rămâi de cealaltă parte a râului. Nu calci pe uliţa mea. E un soi de teritorialitate, pe care românii şi-au văzut-o încălcată după secole şi secole de astfel de despărtire”, spune antropologul.

Generalizarea pripită este principala cauză a rasismului, crede Vintilă Mihăilescu. Există însă și o posibilă explicație pentru care românii tind să facă acest lucru.

„De obicei avem de-aface cu un clan întreg, cu un neam, cu o familie, cu mulţi, proiectăm mult mai uşor în colectivitate. Un rom a făcut... deci romii fac”, spune Vintilă Mihăilescu.

Petre Florin Manole a fost multă vreme activist pentru drepturile omului. Şi nu neapărat pentru că este rom, ci pentru că a văzut ce efecte poate avea discriminarea în rândul comunităților vulnerabile.

„Conform statisticilor, 60-70% nu şi-ar căsători copiii cu un etnic rom. Asta în sociologie este nivelul cel mai intim de respingere.Adică până aici, în familia mea n-ai voie. De ce?”, spune el.

Petre Florin Manole lucrează în prezent la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării şi se străduieşte să ridice cât mai mult problema discriminării în spaţiul public.

„Rasismul începe atunci când generalizăm nişte fapte care s-au petrecut în relaţia noastră cu nişte indivizi la nivelul unei întregi comunităţi şi când culpabilizăm un întreg grup pentru faptul că cineva, vreodată, poate, a făcut ceva rău”, spune Petre Florin Manole.

Revolta din Fața Luncii

Istoria recentă ne arată ce efecte poate avea discriminarea pe criterii de rasă atunci când este practicată la nivelul unui oraș întreg.

În anul 2003, romii din Faţa Luncii, cunoscut în trecut drept cel mai rău famat cartier din România, au pus mâna pe săbii. Motivul? Românii din clanul interlop Frăția le-au interzis accesul în centrul Craiovei.

„Bate lumea în oraş, nu ne lasă să intrăm în discoteci în baruri şi nicăieri. E ura de rasă. Câinii şi ţiganii nu au voie nicăieri”, spunea un participant la revoltă.

O echipă Digi24 a mers în Faţa Luncii pentru a vedea cum s-a schimbat în 13 ani cartierul în care niciun român nu călca de frica romilor.

Chiar dacă la prima vedere Faţa Luncii a devenit un cartier în care te poţi plimba liniştit, problemele romilor din Craiova persistă şi astăzi.

„Avem probleme cu taximetriştii, avem probleme cu barurile în Craiova, avem problemele cu tot. Unde mergem la spitale, ne dă afară când avem o rudă, deci avem probleme o grămadă”, spune un localnic.

Romii de aici simt şi ei că sunt trataţi la grămadă pentru fapte pe care unii membri din comunitatea lor le-au comis.

În momentul în care unu a făcut ce-a făcut, acolo am fost pedepsiţi toţi. Chiar dacă eu n-am făcut acolo, erau refuzaţi toţi în masă”, spune Othello Antonescu, localnic.

Unul dintre principalele motive pentru care românii se declară deranjaţi de romi este legat de agresivitatea lor.

„Deci relaţia asta de spaţiu privat, spaţiu public, spaţiu intim nu prea există. Aceste graniţe, pe care noi le trăim şi le practicăm spontan, aşa cum respirăm, pentru şi în cultura romă nu există la acest mod”, spune Vintilă Mihăilescu, antropolog.

Explicaţia romilor pentru acest tip de manifestare socială este una care poate părea paradoxală.

Discuție reporter – localnic:

-Temperamentul ţiganilor e într-adevăr că sunt puţin mai impulsivi, dar să va spun de ce. Și temperamentul ăsta de impulsivitate vine tot din temeri. Vă spun sincer. Și automat, din frică a trebuit să ne prefacem că suntem mai impusivi ca să ne apărăm. Înţelegeţi.

- Staţi un pic. Vouă vă e frică de noi, nouă ne e frică de dumneavoastră...

- Fiecare suntem oameni, la urma urmei. Pentru că noi am fost în inferioritate întotdeauna, şi chestia asta a devenit până la urmă obişnuinţă.

Romii, „bau-bau-ul" universal

Comportamentul imprevizibil şi înfăţişarea diferită i-au transformat pe romi în sperietori.

„Bau-bau-ul ca figură central-europeană, deci nu e românească, şi care are nişte secole, care e ancorată într-un anumit gen de folclor. Pentru că ţiganul era străinul absolut. Or, străinul absolut totdeauna creează frică”, spune Vintilă Mihăilescu.

„Aşa se zice la noi, bau-bau, că ţiganu e bau-bau. Păi da, suntem un fel de babau în mentalitatea părinţilor şi a copiilor. Dar noi ne considerăm că suntem cetăţeni români, suntem născuţi în România”, spune Vasile Velcu, zis Năzdrăvan.

Vasile Velcu a fost multă vreme unul dintre liderii informali ai romilor din Fața Luncii. Chiar dacă știe că romii lui sunt în continuare discriminați, Năzdrăvan crede că totuși traversează cea mai bună perioadă din istoria lor.

„Noi cred că suntem integraţi. Eu nu văd întrebarea asta de emancipare, de integrare, eu n-o văd. Atât timp cât avem acces la servici, la conducere. Adică suntem angrenaţi în societate”, spune el.

Chiar dacă, după spusele lor, Craiova rămâne cel mai rasist oraş din România, astăzi romii din Fața Luncii se prezintă altfel în fața lumii. În curând vor avea străzi asfaltate, și poate, canalizare. Se străduie, așa cum știu ei, să se occidentalizeze. Chiar dacă asta înseamnă să cerșească în Franța și să-și facă vile în România.

Educația, singura soluție pentru integrarea romilor

Cartierul Ferentari, Bucureşti. Zeci de copii năvălesc în sala de sport a Școlii 136 pentru a-și petrece dimineața alături de „tata" Valeriu Nicolae.

Valeriu a copilărit la Craiova, într-o familie de romi, dar a avut șansa să meargă la școală. După o carieră de succes în IT pe continentul nord-american, a decis să se întoarcă în țară pentru a-i ajuta pe copiii care provin din medii defavorizate. Acum lucrează la Guvern, dar în fiecare weekend petrece câteva ore alături de tinerii din Ferentari.

„Îi aduc să facă sport. În pauză fac matematică. Deci copii ăştia care nimeni nu credea că o să poată să facă tabla înmulţirii şi tabla împărţirii, acum sunt senzaţionali la asta”, spune Valeriu Nicolae, consilier de stat.

Copiii care vin la clubul de educație alternativă din Ferentari locuiesc în ghetou. De multe ori în condiții extrem de dificile. Din propria sa experiență, Valeriu știe că mediul în care sunt educați acești tineri poate avea un impact deosebit asupra dezvoltării lor.

„Faptul că trăieşti în sărăcie şi că n-ai acces la apă caldă, la curent, normal c-o să puţi. Eu când am crescut sunt sigur că puţeam. Că ne spălam o dată pe săptămână. Și mi se părea că aşa trebuie să mă spăl, o dată pe săptămână. Până când am ajuns în State şi mi-a zis un coleg de serviciu că noi aici ne spălăm în fiecare zi. Am zis „ia uite ce idee bună"”, spune Valeriu Nicolae.

Tocmai de aceea Valeriu încearcă să le dea copiilor din Ferentari, romi şi români deopotrivă, o altă perspectivă în viață. Le oferă o educație, hrană, haine şi încearcă să schimbe atitudini.

Statistic, pe mine mă interesează să-i ţin până în clasa a 8-a la şcoală. Dacă sunt până în clasa a 8-a la şcoală, probabilitatea ca ei să ajungă la puşcărie, să fie dependenţi de droguri sau de alcool, e de 9 ori mai mică”, spune Valeriu Nicolae, consilier de stat.

Nu există niciun fel de statistică oficială cu privire la ponderea infracţiunilor comise de romi pe teritoriul României. În schimb, există studii care atestă că populaţia romă este cea mai discriminată din toată Uniunea Europeană. Sunt câteva milioane de oameni cu pașaport european, dar fără o țară doar a lor. Și de multe ori fără nici un drept. Este o populație care ar vrea să se emancipeze, dar nu e învățată cum să o facă. Până când nu vom găsi un leac pentru rasism, romii vor continua să fie străinii de lângă noi.