Episcopii-martiri beatificați de Papa Francisc, erudiți cu personalități puternice
În decembrie 1948, regimul comunist a interzis Biserica Greco-Catolică. Guvernul pro-sovietic voia ca episcopii greco-catolici să treacă la ortodoxie, ca să fie ruptă legătura cu Vaticanul, considerat agent al imperialismului american. Teologi erudiţi şi administratori eficienţi au pierit în temniţă sau în domiciliu forţat. Între ei, Valeriu Aftenie, Traian Frenţiu şi Ioan Bălan, care de duminică, 2 iunie 2019, au trecut în rândul fericiților, fiind beatificați la Blaj de însuși Papa Francisc.
Fericitul Vasile Aftenie. Umor în fața amenințării
Primul dintre cei şapte episcopi care a pierit în temniţele comuniste a fost Vasile Aftenie. Cu studii excelente la Blaj şi la Roma, era episcop vicar de Bucureşti. Fire veselă şi energică, era prietenul tuturor indiferent de confesiune, purta veşminte ortodoxe şi discuta relaxat cu ateii. Mucalit, îi cumpăra bilet de tramvai chiar şi angajatului Ministerului de Interne care îl urmărea începând din 1946. Când Securitatea a îmbrăcat modelul KGB, le-a oferit celor din maşina neagră care îl urmărea o soluţie ca să nu mai blocheze traficul.
„Sunt interesante şi mărturiile despre felul în care reacţiona când începuse să fie urmărit. Pentru că vedea că e urmărit. Îl urmăreau cu maşina. Şi la un moment dat: Măi, e greu pentru voi să mă urmăriţi cu maşina, când eu merg pe jos. Mai bine mă urc eu în maşină, vă spun unde mă lăsaţi! Bineînţeles că nici nu ştiau ce să răspundă: Vedeţi-vă de treabă că noi ne vedem de ale noastre”, povestește Francisca Băltăceanu, cercetător.
I-a criticat deschis pe cei 38 de preoţi greco-catolici care au luat parte la ceremonia de trecere la ortodoxie, din 1 octombrie 1948, presaţi de Securitate.
Germina Nagâț, cercetător CNSAS: „Argumentele nu sunt nicidecum dogmatice. Nu au nici o legătură cu credinţa în Dumnezeu, cu subtilităţi care să ţină de interpretarea textului biblic. Au legătură cu această recunoaştere a primatului papal care în termeni ideologici este văzută ca subordonare faţă de o putere străină occidentală, căci dacă ar fi fost faţă de o putere străină sovietică, nu ar fi fost nicio problemă. Şi de aici prezumţia de spionaj în favoarea Vaticanului, care este un stat occidental, şi mai ales este creştin, deci ne-ateu”.
Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic Cluj-Gherla: „În clipa în care și el e ispitit de ierarhia ortodoxă, Vasile Aftenie răspunde foarte ferm: pentru noi, credința nu e o camaşă pe care o pui seara și o scoți dimineața. Pentru noi e o chestiune de convingere, profundă, ca urmare nu putem renunța la convingerile noastre”.
În zorii lui 29 octombrie 1948, episcopul Vasile Aftenie şi preotul Liviu Tit Chinezu au fost ridicaţi din casa parohială a catedralei Sf. Vasile din Bucureşti şi duşi în beciurile Ministerului de Interne, alături de ceilalţi episcopi arestaţi.
Fericitul Traian Frențiu, un constructor pentru oameni
Se afla acolo inclusiv decanul de vârstă, Valeriu Traian Frenţiu, la cei 73 de ani ai săi. Un excelent organizator, episcop de Lugoj, apoi de Oradea şi administrator apostolic de Blaj, îşi împânzise eparhiile cu şcoli şi ateliere, tot timpul cu gândul de a uşura viaţa oamenilor.
Francisca Băltăceanu: „A făcut şi două bucăţi de cale ferată ca lumea să poată ajunge la Stâna de Vale, care aparţinea Bisericii şi atunci venea lumea acolo în staţiune. Adică biserica a construit calea ferată? El a construit calea ferată, câţiva km ca să poată ajunge lumea acolo, avea şi idei, şi competenţă, şi oameni cinstiţi care să îl ajute”
Fericitul Ioan Bălan, episcop erudit și generos
Din celulele Ministerului de Interne urcau în birourile de interogatoriu erudiţi cu care România regală se mândrise până atunci. Ioan Bălan, cu studii la Budapesta şi Viena, era episcop de Lugoj.
„L-au pasionat limbile biblice, aşa că a învăţat ebraică, aramaică, siriacă, arabă. Şi chiar la examenul din anul I a luat premiul pentru că trebuia să facă o comparaţie Psalmul I în varianta ebraică, siriacă şi arabă, cred. Şi i-a uluit pe ăia, pentru că a descoperit o greşeală în versiunea arabă a unui manuscris de la Paris, o versiune a Bibliei de nu ştiu când”, povestește Francisca Băltăceanu, cercetătoare.
Presiuni pentru a trece la ortodoxie
În noiembrie 1948, episcopii sunt duşi la reşedinţa de vară a Patriarhului ortodox Marina de la Dragoslavele. Locuiau cu toţii într-o clădire împrejmuită şi bine păzită de soldaţi. Aici erau vizitaţi frecvent de Patriarhul Iustinian care îi ruga să treacă la ortodoxie, ca să le poată salva viaţa. Presiunile veneau de la Securitate şi de la Ministerul de Interne.
Episcopul de Lugoj a luat cuvântul şi a spus: „Nu aţi venit la noi cu argumente teologice, nu aţi venit la noi invitându-ne să stăm la masa unor tratative din punct de vedere teologic. Am fost arestaţi, aţi venit să ne vizitaţi în condiţia de închişi ai regimului şi ne propuneţi un lucru care e inadminisibil! Pentru că e o chestiune de conştiinţă, este o chestiune de credinţă, noi nu suntem greco-catolici de faţadă, ne puteţi lua orice, chiar şi viaţa ne-o puteţi lua, dar credinţa nu ne-o puteţi răpi”, povestește Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București
Episcopii greco-catolici au aflat despre desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice chiar de la Patriarhul Iustinian Marina care i-a vizitat şi le-a adus documentul publicat cu două zile înainte, pe 1 decembrie 1948. I-a întrebat unde vor să locuiască. Răspunsul a fost acesta: „Dorim să meargă fiecare la reşedinţa sa, în oraşele de reşedinţă episcopală. Cât timp suntem împiedicaţi a ne exercita slujba de episcop, să se îngrijească de arestarea noastră cei care ne împiedică”. Cu alte cuvinte, episcopii greco-catolici nu recunoşteau autoritatea regimului comunist.
În februarie 1949, episcopii greco-catolici şi 18 preoţi au fost mutaţi la mănăstirea Căldăruşani.
Vasile Aftenie – izolat, bătut, ucis
La 25 mai, episcopul Vasile Aftenie este dus o săptămână la Sinaia, tratat regeşte, dar în continuare închis, supravegheat şi presat să treacă la ortodoxie. Refuză şi ajunge din nou la Ministerul de Interne, condus de Teohari Georgescu.
Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic Cluj-Gherla: „A fost dus în repetate rânduri la interogatorii. La un astfel de interogatoriu, a fost, probabil tocmai din cauza calmului și a răspunsurilor clare, a fost supus unor torturi ingrozitoare, a fost bătut poate peste limitele pe care le aveau și aceșto torţionari, iar în clipa în care a fost dus într-o celulă, se spune că, din cauza faptului că a stat o noapte întreagă în picioare și așa a fost torturat, în clipa în care s-a întins a făcut un atac cerebral și a paralizat pe o parte, iar la câteva zile a murit”.
Aici este iarăşi un lucru diabolic pe care îl ilustrează cu cinism Ana Pauker, explică episcopul Mihail Frățilă. Acest dialog a fost consemnat de principesa Ileana în memoriile sale. Spune: De ce nu îi omorâţi? De ce îi chinuiţi? Ana Pauker răspunde: „Moartea este prea uşoară pentru aceşti indivizi. Ei trebuie să sufere şi trebuie ca suferinţa lor atât de mult să îi înfricoşeze pe ceilalţi încât nimeni, niciodată să nu mai mai poată să mai reacţioneze în faţa puterii noastre”.
Traian Frențiu moare la Sighet, Ioan Bălan moare în domiciliu forțat
Între timp, la 25 mai 1950, ceilalţi episcopi greco-catolici ajung la Sighet. Bătrânul Traian Frenţiu, bolnav deja de inimă, a murit în iulie 1952. Nu aveau medicamente, iar medicul închisorii avea o diplomă falsă, nu a fost văzut vreodată acordând primul ajutor.
Episcopul Ioan Bălan a supravieţuit şi a părăsit Sighetul în ianuarie 1955. A mai trăit 4 ani în domiciliu forţat câteva luni la mănăstirea Curtea de Argeş, apoi la Ciorogârla.
Mihail Săsăujan, preot ortodox, Arhiepiscopia București: „Mai mulți mari duhovnici care au ajuns în închisorile comuniste au afirmat că poate cea mai diabolică dorință a regimului vizavi de Biserică a fost de aceea scoate credința din sufletele credincioşilor. Aici e o chestiune absolut fundamentala, cu acest lucru a trebuit să lupte foarte mult Biserica Ortodoxă. A salvat credința în Dumnezeu, Biserica, într-o perioadă foarte dură, care putea fi nimicitoare, la cote dramatice”.
Aflat în domiciliu forţat la Căldăruşani până la moartea sa în mai 1970, episcopul Unirii, Iuliu Hossu, a avut vreme de 14 ani sub fereastră intrarea în biserica mănăstirii. Nu a intrat nici măcar o singură dată. La 31 mai 2019, Papa Francisc a spus Tatăl Nostru alături de Patriarhul Daniel în Catedrala Naţională de la Bucureşti.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
