Sari la conținut

Atacul de la Charlie Hebdo: Până unde merge libertatea de exprimare? Ce spun trei jurnaliști de marcă din România

Tragedia a împărţit în mai multe tabere opiniile privind conţinutul editorial al revistei.

E vorba de libertăţi de expresie - are principii, valori suntem liberi de a împărtăşi una din nuanţele libertăţii de expresie. Nici mie nu-mi plac caricaturile rabinilor sau politicienilor, dar asta este lumea liberă. Nu e vorba de pedepsirea unor caricaturişti - mai mult excesivi decât nostimi. E vorba de actul laş şi terorist împotriva unor oameni care în interiorul societăţilor deschise exercită dreptul la expresie”, a spus Emil Hurezeanu.

ATAC TERORIST PARIS. Emil Hurezeanu: Mă despart categoric de opiniile prietenului C.T. Popescu

Într-un ipotetic exerciţiu de decizie privind publicarea acelor caricaturi pe tema profetului Mahomed, jurnalistul Ion Cristoiu a declarat pentru Digi24 că ar fi evitat categoric aşa ceva.

„Eu mă tem la o exacerbare a nevoii de a părea că eşti liber, deşi niciun jurnalist nu are o libertate absolută. Sunt anumite lucruri pe care nu are cum să le atace. Eu mă tem cel mai tare nu de limitarea de o autocenzură, ci de faptul că din nevoia de a dovedi că nu se lasă intimidaţi de terorismul islamic, foarte mulţi jurnalişti vor exagera”, spune Ion Cristoiu.

O atitudine asemănătoare are şi Cristian Tudor Popescu, mai ales că jurnaliştii francezi fuseseră avertizaţi.

C. T. Popescu: „Prezența a milioane de musulmani în Franța nu a fost luată în considerare” de cei de la Charlie Hebdo

„Faptul că s-au încăpățânat cei de la Charlie Hebdo, în ciuda avertismentelor primite de la Ministerul de Interne francez și de la președintele Franței – din câte am înțeles, au fost rugați insistent să se abțină de la publicarea acestor, la urma urmelor, prostii agresive, unele dintre acele caricaturi nu au nicio legătură cu umorul și nu cred că se diminua calitatea jurnalismului francez și mondial, dacă nu apăreau lucrurile acelea, de pildă o copertă pe care să scrie „Le Coran c'est de la merde”. Astea sunt de-a dreptul provocări pe care Charlie Hebdo și le-a asumat într-un scop după părerea mea foarte clar, mărirea tirajului, audiență și în ultimă instanță bani. Acolo nu au fost niște nobile principii. Este vorba de o presă tabloidă, o presă foarte agresivă”, spune jurnalistul.

Publicaţia Charlie Hebdo a provocat un val uriaş de controverse în 2005, când a republicat două caricaturi ale profetului Mahomed publicate inițial de un cotidian danez. Lumea musulmană a protestat violent, iar sediul ziarului a fost vizat de un atentat, dejucat însă de poliţie. De atunci, revista de satiră Charlie Hebdo a ţinut constant în prim-plan subiectul, ca un crez obligatoriu al breslei. Până la capăt.

„Nu putem trăi într-o ţară în care nu există libertate de exprimare. Prefer să mor decât să trăiesc precum un şobolan”, spunea Stephane Charbonnier, ucis în atentatul de ieri.