Sari la conținut

Capcanele falimentului personal

Prima problemă a legii falimentului este însăşi definiţia celui care poate intra în insolvenţă, spun specialiştii. Textul de lege nu spune clar ce înseamnă datornicul de bună-credinţă. În schimb, introduce restricţii pentru cei care se gândesc să apeleze la lege fără să fie cu adevărat în pragul falimentului.

Adrian Clopotari, specialist în insolvență: Debitorul de rea-credinţă este calificat ca debitorul care şi-a dat demisia în urmă cu şase luni a intrării în vigoare a legii sau şi-a încetat contractul de muncă pe cale amiabilă.

Nici datoria minimă pentru care se poate intra în insolvență nu este precizată clar. Se spune doar că pragul mimim este de 15 salarii minime pe economie. La valoarea brută, asta ar însemna peste 14.600 de lei. Datoria poate fi către bănci sau către diverse firme, precum cele de utilităţi.

Toate cheltuielile datornicului vor fi supravegheate şi controlate de o comisie de insolvenţă. O instituţie formată din reprezentanţi ai Protecţiei Consumatorilor şi ai ministerelor Muncii şi Finanţelor care se va inființa în următoarele trei luni.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR: Va trebui să plătească această datorie, comisia va spune: un automobil - nu!, un obiect de lux - nu!, bani pentru ţuică, pentru băuturi. Aproape 8% din totalul cheltuielilor se duc pe băuturi alcoolice, mai mult decât pe îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Comisia de insolvență este cea care decide dacă un român intră sau nu în faliment. Ca să convingă, datornicul trebuie să aducă dovezi că nu mai poate achita ratele și facturile și să vină cu un plan de rambursare pentru următorii trei ani.

Datornicul intră mai apoi sub supravegherea unui administrator. Scapă în schimb de amenințarea executării silite și de penalități.

Adrian Clopotari, specialist în insolvență: Legea este destul de lacunară, costurile ar trebui să fie suportate de către stat.

Cei care reusesc să își achite 40% din restanță, scapă de toată datoria. Diferența este suportată de bancă.

Deşi se vorbeşte de o lege a falimentului de 5 ani, până acum nu s-au făcut şi calcule care să arate ce efecte economice ar avea noile prevederi. Bancherii au estimat că legea falimentului personal le-ar putea aduce pierderi de 3,5 miliarde de lei. Executorii judecătoreşti vin şi ei cu estimări: sunt 850.000 de dosare de executări silite, dar nu toate vizează locuinţele persoanelor. Altfel spus, în 50.000 de dosare de executare silită a locuinţelor care sunt acum deschise, în 23.000 cazuri s-ar ajunge la soluţia extremă a falimentului.