Sari la conținut

Oficial ONU: Nu există clişee negative despre români, există în minţile unor români care locuiesc aici

Sunteţi în România pentru a cincea oară în ultimii şase ani pentru că aveţi încredere în România, după cum spuneţi. Ce anume v-a convins?

Sunt lucruri pe care uneori nu le poţi explica în cuvinte. Există un anumit sentiment. Călătoresc peste tot în lume. Îmi dau seama repede care sunt poveştile de succes. Şi am crezut întotdeauna că România este o țară cu potențial în ceea ce priveşte turismul. Aştept doar să înceapă povestea de succes. Şi cred că este pe cale să înceapă.

Cunoaşteţi frumuseţile României. Avem munte, mare, Delta Dunării, Transilvania, râuri. Pe ce anume ar trebui să ne concentrăm atenţia?

Orice ţară din lume poate pretinde că are măcar o parte din ceea ce aveți şi voi. Munţi frumoşi, râuri minunate, lacuri şi peisaje frumoase. Însă singurul lucru prin care o ţară se distinge de celelalte sunt oamenii. Şi acesta este atuul vostru. Zâmbetele şi feţele românilor nu se aseamănă cu niciunele din lume. Şi ştiu despre ce vorbesc. Aceasta este cea mai mare valoare a voastră. Pentru că la sfârşitul zilei, turiştii şi vizitatorii îşi doresc de fapt să aibă o experienţă. Şi o experienţă nu este dată doar de mediul înconjurător, ci şi de contactul cu oamenii.

Pentru că vorbiți despre experienţe… Sunteți în România pentru că aţi fost invitat la o conferinţă pe turism, unde cuvântul-cheie a fost „calitate”. Calitatea înseamnă o experienţă plăcută. Oameni drăguţi, mâncare bună, servicii bune. Dar înseamnă şi drumuri bune? Pentru că, probabil stiţi deja, infrastructura este una dintre cele mai mari probleme ale României.

Sunt de acord cu premisele, dar nu şi cu concluziile. Sunt două tipuri de calitate. Calitatea tangibilă şi calitatea intangibilă. Calitatea tangibilă o reprezintă drumurile, autostrăzile, aeroporturile, gările, staţiile de autobuz. Calitatea intangibilă este interacţiunea umană. Acea calitate a experienţei pe care o ai. Şi asta nu depinde neapărat de calitatea tangibilă. Dacă nu ai un drum prea bun, dar ai un şofer bun, care zâmbeşte, glumeşte şi vorbeşte cu tine, este o experienţă mai placută decât dacă ai un drum bun şi un şofer morocănos care nu vorbeşte cu tine. Deci infrastructura nu ar trebui să fie şi nici nu este niciodată un handicap. Aveţi infrastructură suficientă pentru a atrage mult mai mulţi turişti decât atrageţi în prezent. În turism, dezvolţi un produs, te axezi pe o destinaţie, construieşti infrastructura şi apoi promovezi zona. Când promovezi, aduci mai mulţi turişti. Când aduci mai mulţi turişti, cresc şi cererile. Şi atunci te dezvolţi şi mai mult. Şi începi să promovezi şi mai mult. Nu poți să faci mai mult într-o parte şi mai puţin în cealaltă. Pentru că dacă dezvolţi o zonă foarte mult, dar nu vine nimeni, risipeşti investiţia. Dacă promovezi prea mult şi nu ai infrastructura necesară, oamenii vor fi dezamăgiţi când vor veni. Cred că România este suficient de dezvoltată pentru a atrage mult mai mulţi turişti decât a făcut până acum. Deci pasul următor este promovarea. Trebuie să aduceţi oamenii în România! Vreau să împărtăşesc întregii lumi frumuseţile acestei ţări. Aceasta este marea provocare. Nu vă irosiţi încercând să construiţi infrastructură nouă. O să vină cu timpul. Aveţi suficient pentru a aduce de doua-trei, chiar patru ori mai mulţi vizitatori decât până acum. Sunteţi un optimist. Îmi place asta. Avem şi noi nevoie de astfel de oameni. Sunt un realist optimist.

Spuneţi că oamenii, românii, sunt cheia. Totuşi există anumite clişee negative despre români. Nu poate fi şi acesta un motiv pentru care străinii nu vin în România?

Nu! În primul rând, îmi pare rău că trebuie să vă contrazic de atâtea ori. Nu există astfel de clişee despre români. Ele există în minţile unor români care locuiesc aici. Credeţi-mă! Imaginea din afară este complet diferită! România are o imagine prospătă şi pozitivă. Această chestiune, că aveţi o anumită imagine şi că trebuie vă luptaţi cu asta, este o presupunere greşită. Şi probabil că asta îi ţine pe mulţi români în urmă. Uneori, când nu ieşim deloc afară din ţară, suntem prea duri cu noi înşine. Vrem să fim mai buni. Credem că restul lumii nu ne vede bine. Dar credeţi-mă! Am vizitat atât de multe ţări din lumea asta și văd lucrurile din exterior, dintr-o perspectivă mult mai clară şi mai comparativă. România are o imagine proaspătă, bună, pozitivă. Şi nu există absolut niciun obstacol pentru străini să vină în vizită. Ceea ce oamenii au nevoie sa audă de la voi este: „Bine aţi venit în România!”. Trebuie să o audă tare şi clar. Trebuie să vorbiţi serios! Trebuie să spuneți lumii întregi: „Veniţi în România!”, „Bine aţi venit în România!”. Lumea încă nu a auzit asta foarte clar.

Atunci haideţi să vorbim despre cum putem să facem asta. Pentru că este clar că turismul este o chestiune serioasă. Anul trecut aproape 1,2 miliarde de oameni au călătorit peste tot, prin lume. Asta înseamnă bani şi locuri de muncă. Cum poate România să transforme turismul într-o industrie cu adevărat semnificativă, care să aducă creştere economică?

Turismul este într-adevăr o industrie foarte competitivă. Sunt atât de multe opţiuni acum, peste tot în lume. Nu prea mai există niciun loc pe lumea asta care nu fi strârnit deja curiozitatea oamenilor. Aşă că dacă nu se duc aici, se duc dincolo. Nu sunt bine-veniţi pe munţii ăştia, găsesc alţi munţi. Nu suntbine-veniţi pe lacul ăsta, găsesc alt lac. Aceasta este provocarea turismului. Ce facem? În primul rând trebuie să crezi în ceea ce ai. Nu spun doar nişte lozinci filozofice. Este vorba despre voință politică şi despre credinţa oamenilor din această ţară că sunt într-adevăr o ţară bună de vizitat şi că îşi doresc să primească vizitatori. Vă referiţi la cetăţeni sau la autorităţi? La oameni. Sigur că direcţia trebuie să vină în primul rând de la autorităţi. De la cei care conduc. Ce vreau să spun este că trebuie să credeţi că ţara voastră este frumoasă. Şi că ţara voastră este primitoare. Pentru ca străinii să creadă şi ei. Dacă voi nu credeţi asta, cine să vină? Deci, cea mai bună promovare este să crezi în ţara ta. Şi asta nu se vede încă suficient de bine pe cât mi-ar fi placut să se vadă.

Deci nu este vorba despre bani, bugete şi strategii?

Sigur că este vorba despre câte puţin din toate astea. Dar dacă ai astea şi nu ai voinţă, degeaba. Poţi să ai toţi banii din lume şi să laşi impresia că eşti un promotor rece, de neluat în seama, lipsit de originalitate şi incorect. Şi poți avea bani puțini, dar să fii original şi sincer în legatură cu ceea ce promovezi şi să ai rezultate mai bune. În ziua de azi, promovarea nu ţine doar de bani. Promovarea ţine de inteligenţă, tehnică, social media, de cum să vorbeşti cu oamenii, de cum să-ti folosești ambasadorii. Aveţi milioane de români peste tot în lume şi nu îi folosiţi ca pe nişte ambasadori, ca să promovaţi România. Toţi românii din diaspora ar trebui să fie folosiţi. Ar trebui să fie incluşi în programe care să le ofere instrumente şi căi pentru a promova. Să li se dea sarcini. Există asociaţii ale românilor în toată lumea. Ştiu asta. Traiesc în Spania şi ştiu că sunt aproape un milion de români în Spania Ar trebui să fie organizaţi în aşa fel încât fiecare dintre ei să devină un ambasador al României. Promovarea astăzi este diferită. Acum a devenit mult mai democratică. Social media a dat putere consumatorului, cetăţeanului. Astăzi, ceea ce spui, dacă o spui corect şi convingător, se împraştie foarte rapid. Poţi să pui foarte mulţi bani într-o reclamă pentru o televiziune internaţională şi nu ai rezultate atât de bune cum ar avea o fată tânără, din România, care ar spune : „Veniți la mine în sat să gustaţi din mâncarea noastră delicioasă şi din pâinea noastră aburindă!”.Asta ar rezona mai bine decât orice altceva.

Deci nu putem vorbi despre prioritatea numarul unu în a atrage turiștii?

Cred că prioritatea numărul unu trebuie să fie promovarea. Dar trebuie să înceapă cu guvernul, care să creadă că turismul este important. Aceasta nu este doar provocarea României. Este o provocare pentru multe ţări. Guvernul şi societatea, în general, nu iau turismul în serios. Cred că turismul este despre a sta întins la soare şi a te îmbăta. Este puţin şi despre asta. Dar turismul înseamnă mult mai mult decât atât. Turismul este despre locuri de muncă. Unu din unsprezece locuri de muncă din lume este în domeniul turismului. Turismul scoate oamenii din sărăcie. Turismul înseamnă comerţ, infrastructură, pace şi întelegere. Trebuie să crezi în el. Noi spunem întodeauna, la Organizaţia Mondială a Turismului, că turismul este o resursă care nu se termină niciodată. Cu cât ai grijă mai mult de el, cu atât îţi oferă mai mult. Şi Guvernul trebuie să creadă în asta. În mod ciudat, mai ales în Europa, una dintre cele mai atractive destinaţii, guvernele si-au luat responsabilitatea de pe sectorul privat. Acum încep să văd o schimbare în România. Şi sunt foarte bucuros. Este pentru prima dată în cele cinci vizite ale mele aici când simt un angajament politic autentic faţă de turism. Nu am mai simţit asta.

Poate pentru că acum nu avem un guvern politic...

Poate. Voi puteţi căuta cauzele. Eu vă spun doar ce constat. Toţi oficialii cu care m-am întalnit, viceprim-ministru, miniştri, secretari destat, preşedintele Autorităţii Naţionale a Turismului, toţi sunt foarte serioşi şi vor rezultate. Acesta este primul pas. Restul sunt detalii.

Foarte des România este comparată cu Bulgaria. În special când vorbim despre litoral. Cum se face că bulgarii reuşesc să atragă aproape acelaşi număr de turiști ca noi, deşi Bulgaria este jumatate din România? Care este secretul? Ce au ei şi nu avem noi?

Voință politică. Nu e nimic rău în a fi competitivi şi un pic geloşi unii pe ceilalţi, mai ales că sunteți vecini. În turism, competiția nu îl omoară pe celălalt. Am creat un nou termen, care se cheamă „coopetition” (n.r: „cooperation” şi „competition”). Ce e bun pentru mine e bun şi pentru vecinul meu. Dacă vor fi mai mulţi oameni care vin în Bulgaria, vor fi mai mulţi care vor veni şi în România. Şi viceversa. Cred că puteţi învăţa unii de la alţii. Puteţi coopera. Puteţi face itinerarii comune. Puteţi avea turişti care merg o saptămână în Bulgaria şi încă o săptămână în România. Nu trebuie doar să vă uitaţi unii la alţii şi să vedeţi cine se descurca cel mai bine. Apropiaţi-vă! Competiţia nu este ceva rău, dar cooperarea poate duce la rezultate mai bune. Nu au atât de multe lucruri bulgarii prin care să se diferenţieze de voi, dacă ne referim la potenţial. Dar probabil că ei au o politică guvernamentală mai serioasă. Au un minister al turismului, de exemplu. Ăsta e un semn. Nu spun că ar trebui să aveţi şi voi unul, aici, în România, dar e un semn că turismul la ei este important.

Noi nu avem într-adevăr un minister al turismului. Avem o Autoritate, dar nu un minister.

Nici nu este nevoie să aveți neapărat un minister. Spuneam doar că asta dă un semn de seriozitate. Aşa aţi început discuţia, spunând că turismul este o chestiune serioasă. Aceste doua societăţi, bulgară şi română - şi cele din jur - voi veniţi dintr-o perioadă comunistă, unde singurul lucru important era industria grea, agricultura. Industria serviciilor, turismul, zâmbetele, a fi drăguţ cu oamenii şi a fi primitor, nu erau pe agendă. Aşa că nu este uşor să schimbi mentalităţile. Dar până la urmă despre asta este turismul. Trebuie să îl iei în serios. Este o industrie a serviciilor, nu a produselor.

Domnule Rifai, sunteţi secretar general al Organizaţiei Mondiale a Turismului, în cadrul Naţiunilor Unite. ONU se ocupă de pace şi de siguranţă. Aşă că ne interesează foarte mult ce opinie aveţi despre această mare provocare mondială: terorismul. Pentru că terorismul are legătură cu turismul, nu?

Atacurile sunt comise în aeroporturi, restaurante, pe plaje. Sigur că da. Pacea este unul dintre cele trei obiective principale ale ONU. Naţiunile Unite protejează drepturile omului, încearcă să obţină incluziune socială şi să stabilească pacea. Acestea sunt cele trei elemente. Dar dincolo de obiectivele ONU, ca organizaţie a turismului suntem şi mai mult preocupaţi de asta. Pentru că, gandiţi-vă, care sunt ţintele teroriştilor? Aeroporturile, hotelurile, plajele, restaurantele, locurile de întâlnire. Deci industria de care ne ocupăm noi este în prima linie în aceasta luptă. Securitatea este preocuparea noastră. Trebuie să facem călătoriile sigure. Dar trebuie să fie sigure şi în acelaşi timp prietenoase. Dacă nu sunt prietenoase, nimeni nu va mai călători. Și ajungem să omorâm aceeaşi industrie pe care încercăm să o protejăm. Şi putem sa înfruntăm această provocare. Putem să ne folosim de tehnologie, să fim inteligenţi, discreţi, putem să facem călătoria să fie foarte sigură, dar în aceli timp foarte prietenoasă. Pentru că unul dintre obiectivele teroriştilor este să ne facă să nu mai călătorim, să nu ne mai cunoaştem unii cu alţii, vor să ne facă rău din punct de vedere economic şi politic.

Spuneţi deci că ar trebui să mergem în continuare la Paris? La Bruxelles?

Cu siguranţă. De fapt, eu aş merge în mod special în locurile unde au avut loc atacuri. Pentru că nu putem să pedepsim victimele şi să răsplătim agresorul. Asta am face dacă nu ne-am mai duce în locuri care au fost atacate de terorişti. Şi exact asta şi-ar dori şi ei să facem. atace un loc astfel ca noi să nu ne mai ducem acolo. Chiar îi incurajez pe oameni să se ducă în mod deliberat în locuri care sunt atacate. Poate că pare ciudat, dar credeţi-mă că acele locuri sunt mai sigure decât orice alt loc. Pentru că acolo autorităţile devin mai conştiente de masurile de securitate. Mereu spun în interviuri: eu sunt gata să îmi iau familia şi să mă duc într-un loc care a fost atacat săptămâna trecută.

Anul trecut eraţi în Paris...

Am fost în Paris, Egipt, Tunisia, Turcia, Thailanda, în Bruxelles.

Mă refeream chiar în momentul atacurilor.

Da, eram acolo. Şi imediat după atacuri am mers în Thailanda, Egipt şi Tunisia. Imediat după. Tocmai pentru a atage atenţia. Şi când mă duc, nu mă duc singur. teodată merg şi cu familia, tocmai pentru a sublinia că nu putem să ne supunem teroriştilor. Exact asta vor ei să facem: să nu mai călătorim. Nu putem să facem asta.

Cât despre cealaltă mare provocare, migraţia... Cum a fost afectată industria de venirea refugiaţilor?

În primul rând nu mă simt confortabil cu a confunda refugiaţii cu turiştii. Sigur, toţi sunt oameni care călătoresc, dar din motive diferite şi cu dinamici diferite. Deci sunt doua activităţi diferite. Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este că problema refugiaţilor s-a acutizat în mod special în ultimele şase-opt luni aici, în Europa. A creat atât de multă panică în rândul multor ţări europene, încât au început să restricţioneze accesul în tările lor fără să mai ţină cont cine vine. Şi ăsta este un lucru trist. Uniunea Europeană, zona Schengen, sunt probabil unele dintre cele mai valoaroase şi mai bune ale omenirii în toată istoria sa. Mă întristează atât de mult să văd că se sparge sub ochii mei. Îmi pare foarte rău când văd că ţări ca Suedia sau Danemarca au început să pună restricţii. De ce? Din cauza unui milion de refugiaţi? Eu provin din Iordania. În Iordania sunt şase milioane de oameni şi avem 1,5 milioane de refugiaţi. Şi nu şi-a închis graniţele. Nu spun că ar trebui să vă deschideţi graniţele şi să nu mai aveţi controale. Ceea ce spun este: să nu ne panicăm din cauza unei mişcări temporare de oameni. Şi să nu folosim asta ca un pretext pentru a ne schimba politica şi posibilităţile de călătorie. Pentru că aşa ne facem rău nouă înșine. Ridicăm ziduri, ne închidem în interiorul unor sisteme, ne negăm beneficiile şi la sfârşitul zilei vom avea de suferit atât economic cât şi politic.

Deşi nu sunt sigură că voi primi un răspuns direct. Pentru că aţi fost peste tot în lume, care este ţara preferată?

Aveţi dreptate că nu veţi primi un răspuns direct. Dar voi fi cât de direct pot. Dacă mă întrebi care este copilul meu preferat...? Aveți copii?

Am. Însă doar unul, aşa că... el e preferatul.

Eu am 180 de copii. Nu pot spune care îmi place cel mai mult. Şi chiar vorbesc serios. Eu văd frumuseţea indiferent unde merg. Depinde de experienţa pe care o trăieşti acolo. Este mai important cu cine sunt decât unde sunt. Pentru că este vorba despre calitatea experienţei în sine. Dar există şi câteva locuri pe care cu adevărat le iubesc. Buthan de exemplu, care este o ţara foarte autentică, situată la poalele munţilor Himalaya. Când te duci acolo simţi că istoria s-a oprit. Oamenii, arhitectura, toată viata de acolo, totul este tradiţional, autentic. Hotelurile nici măcar nu au încălzire. Se încalzesc cu nişte burlane vechi care trec prin camere. Sunt singura ţară din lume care are ceva ce se cheamă „indexul fericirii”. Ei nu îşi măsoară progresul prin veniturile la nivel naţional, ci prin creşterea acestui indice al fericirii. Deci este unul dintre locurile mele preferate.

Mulţumesc pentru răspuns şi pentru prezență, domnule Taleb Rifai!