Sari la conținut

Trei kilometri pe jos, prin pădure, până la şcoală

Elevii din satul Budăneşti, judeţul Mehedinţi, se trezesc cu noaptea în cap şi pleacă spre şcoală puţin după şase dimieneaţa. Sunt echipaţi ca de expediţie cu haine groase şi lanterne. Însoţiţi de doi adulţi, au de traversat o pădure.

Este pădure, sunt câini, animale sălbatice”, spune un părinte.

Reporter: La ce oră te-ai trezit tu astăzi?
Copil: La cinci.
Reporter: Ca să mergi la şcoală.
Copil: Da.
Reporter: Drumul cum e?
Copil: Foarte greu.
Reporter: Cât ai de mers pe jos?
Copil: Trei kilometri.

Greu este şi pentru o viitoare mămică, tot elevă. Are 19 ani şi este în ultimul an la liceu. „Este greu, dar nu am ce să fac. Trebuie să merg la şcoală”, spune ea.

Şcoala din satul lor a fost desfiinţată acum șase ani şi de atunci sunt nevoiţi să facă naveta.

Andronie Grigorie, primarul comunei Ilovăţ, explică: „Distanţa între mine şi satul unde sunt copiii este de 20 de kilometri. Dacă ar fi mai aproape, eu aş putea să îi iau dar nu am cum. Trebuie să plece microbuzul de aici la ora cinci dimineaţa”.

Vreau să meargă la şcoală, să înveţe carte. Dar nu avem condiţii. Ne-ar trebui măcar o maşină. Să tocmească pe cineva domnul primar de la noi, particular, îl plătim noi”, spune un părinte.

Chiar dacă ar fi să ajungă, autobuzul nu ar avea loc pe drumul îngust, spun şoferii.

Reporter: Nu se poate circula?
Șoferul autobuzului: Nu cred, cu una ca asta cred că nu avem nici unde să întoarcem pe drumul acela.

Primarul comunei Şişeşti, de care aparţine şcoala la care merg copiii, ştie de situaţie. Dar nu are cum să îi ajute mai mult pe elevi.

Îmi pare rău de situaţia creată, dar cum se spune - mingea este în terenul de fotbal al colegului de la comuna Ilovăţ. Au şi ei microbuz şcolar”, spune Marian Răducan, primarul comunei Şişeşti.

În cătunul elevilor trăiesc 200 de suflete.