Sari la conținut

Piedicile puse procurorilor specializați în furtul de lemne chiar de funcționarii statului

Jaful din pădurile României a ajuns în 27 de ani un fenomen de crimă organizată, iar statul abia acum începe să facă paşi pentru stoparea dezastrului. Se vorbeşte despre un concept nou - e justiţie verde, iar Parchetul General are şi procurori specializaţi în cazuri care privesc fondul forestier. Trei dintre aceşti procurori au vorbit în excusivitate cu reporterul Digi24 Ioana Ciurlea despre piedicile pe care le pun chiar funcţionarii statului, în ce priveşte prinderea şi pedepsirea hoţilor de lemn.

Ioana Ciurlea: Vreau să vă arăt nişte imagini filmate pe Valea Sadului, în judeţul Sibiu. Cum vi se par?

Giorgiana Hosu, procuror la Parchetul General: La fel de dramatice ca în multe alte localităţi ale ţării, până la identitate asemănătoare cu cele din judeţul Argeş, unde la sfârştul anului 2016 colegii mei au trimis în judecată inclupaţi pentru că a dispărut o pădure din grupa întâi funcţională, de o importanţă mare pentru ecosistem, şi care în acest moment nu se mai regenerează.

Ioana Ciurlea: „A dispărut” înseamnă că toată pădurea a fost tăiată?

Giorgiana Hosu: Da, o pădure a fost tăiată pur şi simplu. Bineînţeles, cu ajutorul funcţionarilor silvici de acolo. România stă rău cu 26% din suprafaţă ţării împădurită, minima prevăzută de norma europeană este 25%.

Ioana Ciurlea: Anul trecut au fost puţin peste 500 de oameni trimişi în judecată pentru furt de lemn. De ce merg greu dosarele, ce vă încurcă?

Romulus Varga, şeful Secţiei de urmărire penală: Mergem spre bine, în semestrul unu din 2017 avem peste 500 de persoane fizice trimise în judecată pentru infracţiuni silvice, avem trei persoane juridice, asta e o noutate în domeniul asta. Nu ştiu dacă pare mult sau puţin, cert e că e insuficient pentru că avem în continuare situaţii de genul celei prezentate, de exploatări ilegale la ras. Înainte de a fi procurori, mulţi dintre noi suntem iubitori de munte şi peisaje dezolante de genul acela, pe lângă că ne aduc aminte de ce am vrut să fim procurori, ne întristează realmente. E greu pentru că situaţii de genul acesta pot să apară excusiv cu complicitatea funcţionarilor din domeniul silvic. Se pot sustrage, se pot tăia ilegal arbori selectiv, fără ca aceste organe să fie informate, dar este exclus să dispară hectare întregi fără ştiinţa lor. Şi tocmai pentru că cei care care ar trebui să vină în sprijinul nostru pentru a-i putea trage la răspndere penală pe cei vinovaţi, în loc să ne ajute ne încurcă, reconstituie probe în sprijinul lor.

Ioana Ciurlea: Când ne referim la hoţii de lemn, vorbim despre reţele, vorbim despre oameni care fac asta individual, pentru că vedem că se fură şI cu camionul, dar şi cu căruţa?

Romulus Varga: Ăsta e principalul motiv pentru care e nesatisfăcătoare cifra pe care v-am prezentat-o. Poate arăta bine, dar nu e aşa, pentru că dosarele sunt axate în principal pe tăieri şi sustrageri de valoare mică şi cu impact asupra mediului redus. Trebuie să ne concentrăm pe situaţii la limita dezastrului ecologic.

Ioana Ciurlea: Se fură lemn de 27 de ani în România. Masiv. Şi vorbim abia acum despre un concept nou, justiţie verde şi o reţea specială de procurori care se ocupă de asta.

Ovidiu Predescu, consilierul procurorului general: Infracţiunile silvice se află încă la un nivel ridicat. Fenomenul de tăieri ilegale din fondul forestier naţional a format obiectul unei şedinţe speciale CSAT în 2016 şi face parte din politica de securitate naţională. Fenomenul grav al despăduririlor nu este nici măcar încetinit. Deşi criminalitatea silvică este complexă, din nefericire până în acest moment instanţele de judecată nu au fost sesizate cu o cazuistică în complexitatea ei. Încă nu am ajuns la nivelul lanţului infracţional, pentru că putem vorbi - şi îmi aleg cu grijă cuvintele - chiar de o criminalitate organizată. Este o precupare a Ministerului Public pentru a merge până la baza, la etiologia fenomenului tăierilor ilegale de păduri. Altfel, ne vom confrunta în continuare cu un nivel ridicat de criminalitate în materia fondului forestier.

Ioana Ciurlea: Ce ar trebui schimbat în lege, mâine dacă s-ar putea, astfel încât lucrurile să se îmbunătăţească, să vă ajute şi pe dvs ca procurori şi pe noi, să avem mai multă pădure până la urmă?

Romulus Varga: O să fac o comparaţie: infracţiunile prevăzute de lege în materia asta silvică şi evaziune fiscală, de exemplu. La evaziunea fiscală, cazurile grave, valori mari, minimul pedepsei este de 9 ani, care este foarte aproape de infracţiunea de omor. Nu e rău că statul manifestă interes pentru această zonă unde nu stăm deloc bine, inclusiv prin ridicarea limitelor de pedeapsă. Prin comparaţie, la tăierile ilegale de arbori, cele mai grave pe care ni le putem imagina, limitele de pedeapsă sunt de la 2 la 7 ani. Având limite scăzute de pedeapsă şi orientarea organelor judiciare în alegerea unor măsuri preventive este una mai uşoară. Măsurile nu sunt privative de libertate, eventual control judiciar, pedepsele care se dau sunt de regulă fără privare de libertate, ca urmare cred că inclusiv pe partea de prevenţie trebuie să umblăm un pic şi la limitele de pedeapsă, trebuie să instituim obligativitatea măsurilor asiguratorii de fiecare dată.