Sari la conținut

Torţionarul de la Ostrov este acum general în rezervă şi primeşte lunar 7.500 de lei

Mihai Dionisie, fost deţinut politic: „Se numesc torţionari că nu pot fi numiţi oameni. Dacă sunt instrumentele răului, a torturii, a nonvieţii, a distrugerii, a crimei”.

La doar 17 ani, pe când era licean, Mihai Dionisie a fost închis la Penitenciarul Galaţi şi condamnat la 10 ani de temniţă grea. După ani în care a stat cu lanţuri la picioare şi cătuşe la mâini a fost trimis în lagărele comuniste de la Periprava, Gherla, Jilava, Canalul Marea Neagră, Capul Midia, Aiud şi Baia Sprie. Acum are 83 de ani, însă nu-i poate uita pe cei care l-au torturat.

Dinu Zamfirescu, preşedinte Consiliului Ştiinţific al IICCMER: „Erau asmuţiţi împotriva aşa-zişilor duşmani de clasă, pentru că deţinuţiii politici aşa erau, eram duşmani de clasă, şi, sufereau, ca să spun aşa, şi de un fel de complex de inferioritate faţă de deţinuţi.”

Pe lista celor responsabili pentru ororile din închisorile comuniste se adaugă acum două nume: Gheorghe Boştină şi Marian Petrescu. Au condus, pe rând, penitenciarul din Galaţi şi Colonia de muncă de la Ostrov.

Peste 200 de vieţi ar fi fost curmate de zelul celor doi torţionari.

Radu Preda, preşedinte IICCMER: „Aceste decese au fost o urmare nemijlocită a regimului dur de detenţie, care a presupus înfometarea, violenţele fizice, presiunile psihice, privarea de asistenţă medicală, condiţiile mizere din camere, condiţiile dure de muncă, cu norme peste puterea unui om de a le realiza, sancţiuni disciplinare aplicate discreţionar şi excesiv în raport cu gravitatea abaterilor”.

Mărturiile celor care au supravieţuit iadului de la Galaţi, condus cu mână de fier de Marian Petrescu, sunt greu de ascultat şi astăzi la câteva decenii de atunci.

Mihai Dionisie, fost deţinut politic: „Încătuşat cu lanţuri la picioare şi bătut de sus până jos. Ce ar trebui spus este că au fost lovituri date şi în zone care de obicei nu sunt supuse lovitorilor. A fost un genocid. Nu numai că ne omorau pe noi, dar dacă noi am fi scăpat nu cumva să avem urmaşi”.

Ioan Ştefan Popa, condamnat la 3 ani de închisoare în 1959: „Crăpam de foame! Îţi spun: crăpam de foame! Şi când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau seminţele băgate printre scânduri, şi luam cu surcelu' şi scoteam câte un bob din ăla şi îl molfăiam în gură de foame... aşa eram de înfometaţi."

(sursa: Cosmin Budeanca (coord.), Experienţe carcerale în România comunistă, volumul I, Iaşi, Editura Polirom, 2007.)

Într-o biografie care se regăseşte în dosarul de cadre al colonelului în rezervă, superiorii ofiţerului îl apreciază drept muncitor, disciplinat şi bine pregătit. În documentele de arhivă se arată că Marian Petrescu "a muncit cu rezultate bune, fiind perseverent în executarea sarcinilor şi misiunilor care i-au revenit".

Carieră în închisorile comuniste a făcut şi Gheorghe Boştină. Dar nu o duce rău nici acum. Generalul în rezervă încasează o pensie de 7.500 de lei pe lună şi locuieşte în centrul Capitalei. A refuzat să vorbească cu reporterii Digi24.

A condus şi el închisoarea din Galaţi, dar şi colonia de la Ostrov. Mărturiile supravieţuitorilor din Balta Brăilei descriu regimul cumplit impus acolo.

Ovidiu Orceag, condamnat la 15 ani de muncă silnică, deţinut la Colonia de muncă Ostrov: „Erau situaţii când ţi-era sete şi n-aveai de unde să bei, că nu veniseră ăştia cu putinile de apă, şi trebuia să bei apa din lac. Şi erau mormoloci, broaşte, şerpi, tot ce vrei... Dădeai apa aşa la o parte, şi erai bucuros că ai găsit-o... Şi uite, că nu ne-am îmbolnăvit...”

Gheorghe Matei era sergent major când la Ostrov a ajuns și torționarul Gheorghe Boștină.

Gheorghe Matei, fost gardian la Colonia Ostrov: „Boștină, da! Căpitan era el, politic. Cu cadrele era sever, dar cu civilii nu mă mai bag, când făcea lecții politice. M-a luat un coleg și mi-a zis hai mă să vezi ce le face, cum îi ciocănește. Îi dezbrăca de zeghe şi îi uda cu furtunul şi aveau nişte pulane d-alea de gumă şi i-a bătut, îi bătea, se umfla cămaşa”.

Istoricii spun că traseul profesional al generalului în rezervă a fost ascedent.

Mădălin Hodor, cercetător CNSAS: „Traseul acesta ulterior al domniei sale l-a purtat într-o continuă ascensiune până în decembrie 1990 când domnia sa a fost trecut în rezervă din funcţia de şef al Penitenciarelor cu gradul de general maior.

Dacă vreţi, după ce a păzit deţinuţii în anii 60, păzea ambasadele în anii 70. În 79 domnul Boştină mai urcă puţin şi a ajuns şeful Inspectoratului Judeţean de securitate din Constanţa.”

Istoricii au trimis dosarele celor doi la Parchetul General, cu cererea de a-i cerceta pentru crime împotriva umanităţii.