Sari la conținut

Un elev ce ar fi fost otrăvit de Securitate, deshumat după 32 de ani

Un tânăr din municipiul Botoșani care a decedat pe 13 februarie 1985 și despre care se presupune că ar fi fost otrăvit sau iradiat de fosta Securitate a fost miercuri deshumat, cazul fiind anchetat de Parchetul Militar Iași în comun cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), transmite Agerpres.

Iulian-Mugurel-Calinescu

Foto: memorialsighet.ro

Mugur Iulian Călinescu a fost dezgropat din Cimitirul Pacea din municipiul Botoșani, rămășițele acestuia fiind ridicate de anchetatori în vederea expertizării.

Potrivit Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Mugur Iulian Călinescu era elev în clasa a XI-a la Liceul „A.T. Laurian” când a fost arestat în octombrie 1982, pentru că, după o vizită a lui Nicolae Ceauşescu, scrisese pe clădirile din Botoşani lozinci anticomuniste  precum „Vrem sindicate libere”, „Vrem libertatea cuvântului” sau „Jos Ceauşescu”. El fost îndelung anchetat de Securitate şi, se pare, iradiat. Bolnav de leucemie, a murit la 13 februarie 1985.

„A avut foarte mult de suferit de pe urma anchetelor Securității. Bănuiala noastră este că în cursul acestor anchete, bănuială pe care am preluat-o de la mama sa, a fost otrăvit, poate chiar iradiat, pentru că Securitatea și regimul comunist nu puteau tolera ca un asemenea exemplu pe care el îl dăduse, de împotrivire la politica regimului, să fie luat în seamă și de ceilalți români. Mugur Călinescu este, în opinia mea, un mare erou, și cred că președintele României, măcar acum, ar trebui să ia în considerare decorarea sa post-mortem, pentru că efectiv ceea ce a făcut Mugur Călinescu este un act de curaj, un act de excepție în întreg spațiul comunismului, nu doar în România”, a afirmat Marius Oprea, expert în cadrul IICCMER. 

El a mai spus că ancheta ar putea dura aproximativ o lună, iar apoi, în cazul în care se confirmă că Mugur Iulian Călinescu a murit otrăvit sau iradiat, procurorii Parchetului Militar Iași vor începe urmărirea penală a celor care l-au anchetat.

Deshumarea lui Mugur Iulian Călinescu a avut loc în prezența familiei și a unui preot, care a oficiat o slujbă de pomenire.

„Din '84 sunt preot aici în oraș, dar până acum, nu am auzit de așa ceva. Știam de tânărul Iulian Mugur că a decedat în 1985, dar nu știam care este cauza. Suntem și noi de acord. Nu avem nicio problemă. Și Biserica vrea să afle ce s-a întâmplat cu acest tânăr, de ce a murit așa de tânăr”, a afirmat preotul Gheorghe Andrieșescu.

Mama lui Mugur Iulian Călinescu a făcut, timp de peste 20 de ani, demersuri pentru a afla adevărul despre moartea fiului său, însă a decedat în urmă cu un an.

Potrivit sursei citate, băiatul de 17 ani „acționa” după ce îşi termina lecţiile. Asculta ştirile de la „Europa Liberă“, pe care radioul său poposea cel mai des, îmbrăcat în echipament sportiv, ieşea să-şi facă „antrenamentul“ de seară. Locuia într-un bloc central, pe str. Marchian nr. 64, chiar în faţa Casei Sindicatelor, atunci în construcţie.

În fugă, pe panourile şantierului de acolo scria lozinci, după care îşi continua periplul, lozincile fiind scrise chiar şi pe zidurile Comitetului Judeţean de Partid. A fost prins, la începutul lunii octombrie, când încă nu începuseră cursurile şcolare, elevii şi profesorii fiind antrenaţi la campania agricolă de toamnă.

Dezamăgirea securiştilor puşi pe urma „bandiţilor“ care le creau insomnii a fost foarte mare. Se aşteptau să descopere o organizaţie, un grup, iar cel arestat şi încătuşat era aproape un copil. Avea doar 17 ani: nici nu era bine cunoscut în liceu, deoarece în acea toamnă se transferase de la Liceul „Mihai Eminescu“.

„(…) Revenit acasă, după câteva zile de anchetă, băiatul va fi total schimbat: abătut, taciturn, refuzând să vorbească despre tratamentul la care a fost supus. Rar îi mărturisea mamei că era pus să stea cu mâinile în sus în faţa unei lumini foarte puternice şi că era de fiecare dată servit cu cafea, el, un copil de 17 ani. Pus în libertate, la cel mult două zile, era chemat la Securitate şi anchetat, pus să dea declaraţii. A urmat scenariul obişnuit în asemenea cazuri: oprobiul public. Punerea în discuţia UTC-ului, sancţionat, iar apoi, în Aula Liceului, în prezenţa conducătorilor de partid locali, ai tuturor directorilor de liceu din judeţ, o şedinţă exemplară la care a fost obligată să asiste şi mama băiatului. Fosta directoare a liceului, soţia unui important activist de partid a fost neiertătoare, înfierând cu „mânie proletară“ faptele elevului Iulian-Mugurel Călinescu. I s-a întocmit dosar pentru şcoala de corecţie; ameninţările se ţineau lanţ la adresa mamei şi a băiatului. Bătând la mai multe uşi, mama a reuşit să-l absolve de şcoala de corecţie. Băiatul părea a fi lăsat în pace, dar telefonul era ascultat şi familia supravegheată discret”, se arată într-o comunicare prezentată la simpozionul internaţional de la Memorialul Sighet, iulie 2002 şi publicată în volumul Anale Sighet X: Anii 1973-1989 – Cronica unui sfârşit de sistem, editor Romulus Rusan, Fundaţia Academia Civică, 2003.