Sari la conținut

ANALIZĂ. Ecuaţia unei noi cheltuieli: 1.450 de lei x 1,2 milioane de persoane

În bugetul întins la limita limitei îşi face loc cu coatele încă o cheltuială. De personal. Ministrul Turismului anunţă că de la 1 iulie toţi bugetarii vor primi câte un voucher de vacanţă în valoare de 1.450 de lei. Pentru cei din taxele cărora se vor subvenţiona aceste concedii, facem un calcul. 1.450 de lei ori 1,2 milioane de bugetari înseamnă 1,74 de miliarde de lei. Impactul bugetar net va fi ceva mai mic fiindcă la stat se întorc 16%, cota cu care se impozitează această formă de premiere a angajaţilor. Deci minusul la buget va fi de 1,46 de miliarde de lei. Vor mai fi şi efecte de runda a doua, pentru că se încurajează consumul de servicii, care sunt taxate şi ele de stat, deci se mai întorc nişte bani. Dar, chiar şi aşa, o cheltuială în plus aruncată precum cireaşa de pe tort peste un buget cu cheltuieli deja mari şi venituri îndoielnice, ridică multe semne de întrebare.

Pe de altă parte, e drept că bugetarilor li s-au promis vouchere de ceva timp şi au tot fost amânaţi din lipsă de bani. Legea tichetelor de vacanţă e în picioare de doi ani de zile şi prevede că oamenii pot primi vouchere de până la şase salarii minime pe economie. Cu o primă din asta ajungea bugetarul să stea la Mamaia. Acum nu mai sunt în discuţie şase tichete, ci unul singur.

Legea e în vigoare din 2015, dar nu a fost folosită. Pentru mediul privat acordarea de tichete de vacanţă este opţională iar companiile, care au grijă de banii lor, nu prea folosesc acest sistem. E un cost suplimentar.

Statul are de unde. Sau cel puţin dă impresia că are de unde fiindcă iniţial părea să aibă cu totul altă opinie. În prima variantă de buget acordarea de orice fel de tichete pentru angajaţii statului era amânată. Însă promisiunea de a împărţi tichete de vacanţă a fost repetată iar şi iar în campanie de PSD şi până la urmă s-a insistat ca bugetarii să primească acest beneficiu chiar dacă Guvernul nu stă tocmai confortabil în tabloul bugetar. Deja cheltuielile de personal ale statului vor fi anul asta de 63,8 miliarde de lei. Şi mai cresc o dată cu voucherele, poate încă o dată pe viitor cu alte beneficii sau noi majorări salariale. Fiindcă nu pare deloc să mergem spre limitarea acestui gen de costuri, ci în direcţia opusă. Şi mai trebuie să spunem că pe lângă majorări salariale, în program mai avem şi majorarea numărului de angajaţi la stat. Deci factura creşte şi pe partea asta.

Acum, dincolo de problemele de aritmetică bugetară, rămâne o problemă de principiu. În ce măsură e în regulă să iei bani de la sectorul privat şi să-i verşi în sectorul de stat în condiţiile în care deja la stat sunt salarii mai mari decât în privat.

Cu atenţia asta exagerată la o anumită categorie socială există un risc major de a nu vedea ansamblul. Cu avalanşa de majorări, din 2015 şi ceva mai ponderate în 2016, majorări care nu se opresc nici în 2017, diferenţa va creşte. Chiar foarte mult. Proiecţiile făcute de comisia de prognoză arată că se produce o ruptură majoră între ritmul de creştere al lefurilor în sectorul public versus privat. De pildă în acest an salariile în sistemul bugetar vor creşte cu aproape 17%, în timp ce în sectorul concurenţial vor urca cu mai puţin de 10%. E denumit sectorul concurenţial pentru că sunt incluse şi companiile de stat. Dar până la urmă şi acolo e vorba de proprietatea privată a statului, deci cumva e în zona în care o denumim generic proprietatea privată. Iar la sectorul bugetar avem un asterix- nu sunt incluse salariile celor din apărare, ordine publică şi singuranţă naţională, deci sunt excluse din statistică cele din MAPN; MAI, SRI, SIE si ce mai e pe acolo. Şi după cum ştiţi remuneratiile nu sunt tocmai mici in acea zonă. Dacă ar fi incluse şi astea sare media de nu ne mai vedem.

Dar şi pe datele astea, cu excepţiile de rigoare, vedem ce diferenţă exista. Estimările pentru final de 2017, arată că salariile de la stat vor fi cu 24% mai mari decât cele din privat. Şi în toţi anii următori diferenţa va urca. În 2018 se va duce la 26%. Apoi în 2019 va fi un maxim când salariul mediu de la stat va fi cu 30% mai mare decât cel din sectorul privat.

Acolo unde se fac banii, oamenii sunt mai prost plătiţi decât acolo unde sunt distribuţi banii. Iar problema este că acest sistem cu două viteze de majorare, cei care beneficiază de mai puţin, privaţii, mai sunt loviţi şi din altă direcţie. Pentru că ceilalţi primesc mai mulţi bani, au disponibil mai mare, cu el alimentează consumul, care apoi se vede în preţuri mărite pe baza cererii crescute. Şi practic indexarea aia de salariu, mai mică decât a bugetarilor, mai este şi erodată şi de preţuri.

Ni s-a tot spus că e nevoie de majorarea salariilor bugetarilor pentru că sunt o grămadă de oameni în administraţia locală plătiţi mizer cu salariul minim pe economie. Oamenii au dreptul la o plată decentă, dar poate că nu avem nevoie de 1.300 de primării în ţara asta. Ne-am descurca şi cu câteva sute mai puţin şi cu funcţionari mai bine plătiţi. Dar mai puţini şi mai eficienţi.