Sari la conținut
News Alert

Când dependenţa de calculator devine boală. Tratamentul poate dura ani

Ana are un băiat de 14 ani. Dependent de jocurile pe calculator. A observat acum un an că fiul ei nu mai are altă preocupare în afară de jocurile pe calculator. Când şi rezultatele şcolare au început să reflecte preocupările adolescentului, femeia n-a mai stat pe gânduri. A cerut ajutorul unui psiholog.

Mama unui copil dependent de calculator: „(Petrece – n.r.) în medie, din 24 de ore cred că 20. (Pe calculator?) Da, internet, telefon. A fost un copil între 8 şi 10 în clasele primare. Acum este sub mediocru. Un copil care nu mai are note de la 6 în sus nu se poate considera un elev bun. (Cum reacţionează când îi interziceţi, nu îl mai lăsaţi pe calculator?) Are o reacţie foarte urâtă. Este foarte agitat şi mânios pe ideea că i se ia programul de calculator şi internet”.

La fel ca el, alţi peste o mie de copii din Iaşi au avut nevoie anul trecut de terapie pentru că pur şi simplu nu se puteau desprinde de laptop, tabletă, telefon sau jocurile video. Semnele dependenţei sunt clare, iar medicii le recomandă părinţilor să nu le ignore.

Andreea Szalontay, medic primar şef Secţie VI Acuţi: „Principala manifestare este un comportament agresiv faţă de cei din jur sau chiar faţă de cei din familie, neglijarea obligaţiilor şcolare, anxietate, depresie, retragere socială, preocupări care ţin strict de jocul video sau de participarea la jocuri împreună cu ceilalţi copii, dar pe calculator”.

Tratamentul este însă destul de complex, iar copiii au nevoie de sprijinul părinţilor.

Ioan Gotcă, medic psiholog: „De cele mai multe ori terapia sub trei luni de zile nici nu poate fi luată în discuţie, ajunge uneori la ani de zile, este extrem de dificilă, este extrem de complicată, necesită mult efort”.

Medicii spun că o parte din vină o au şi părinţii, mult prea ocupaţi pentru a interacţiona cu propriii copii.

Antoaneta Zanfirache, psiholog clinician: „Fac din aceste obiecte, din calculator, din tabletă o modalitate de recompensă. Fug într-o realitate virtuală, nu mai ştiu să comunice, nu mai sunt în contact cu ei, nu mai au un sens, merg după un sens iluzoriu, se creează în mintea lor o disfuncţionalitate care se manifestă până la nivel fizic”.

Pentru a veni în sprijinul acestor copii, la Iaşi se doreşte înfiinţarea unui centru de cercetare modern în psihiatrie unde să se pună accent pe recuperarea dependenţilor de realitate virtuală.