Sari la conținut

O senatoare USR dezvăluie că a fost hărțuită sexual

Florina Presadă, senatoare USR, a dezvăluit, într-un mesaj publicat pe Facebook, că a fost supusă la diferite forme de hărțuire sexuală în contexte atât profesionale, cât și personale, de mai multe ori. Ea a povestește câteva astfel de întâmplări prin care a trecut și în același timp trage un semnal de alarmă a abuzurilor sexuale care au loc în România și de care românii „nu sunt conștienți” din cauza lipsei de educație în acest sens.

senatoare usr florina usr

FOTO: Facebook

„Am fost supusă diferitelor forme de hărţuire sexuală în atâtea contexte, profesionale şi personale, și de atâtea ori, că am avut nevoie de terapie ca să înţeleg că nu era vina mea şi nici a ceea ce purtam sau spuneam, ca să pot începe să port fuste şi tocuri din nou.

În adolescenţă circulam des cu troleibuzul de la mine din cartier spre centru, unde era liceul meu, şi înapoi. Şi se mai întâmpla să nu am abonament sau tichet. Într-o seară am rămas singură în autobuz cu o echipa de cinci controlori. O dată ajuns troleibuzul la capăt, şoferul a închis toate uşile şi a plecat, cred fără să ştie ce se întâmpla, iar eu am rămas cu cei cinci care au început să mă caute de buletin şi bani prin toate buzunarele, începând cu buzunarele de la haină până la buzunarele de la spate de la pantaloni.

Altă dată a trebuit să iau interviu unui „artist” cunoscut, lucram în timpul liceului la Radio România Tineret. Acesta m-a invitat în atelierul lui într-o seară. După câteva minute, s-a apropiat de mine şi pur şi simplu m-a întins pe patul lui din atelier.

După facultate, am avut diverse slujbe în diferite firme. Într-o seară, rămasă singură cu unul dintre directori într-o astfel de firmă, acesta îmi cere să vin la el în birou, să îi pun un pahar de whiskey şi să încui uşa biroului după mine, că am nişte „ciorapi mişto”.

Şi tot aşa. Şi tot aşa.
Am discutat lucrurile astea nu cu părinţii sau profesorii mei, de care îmi era ruşine, ci cu surorile mele, care se confruntau cu aceleaşi situaţii. Deveniseră cumva normale pentru noi. Mă tot întrebam ce anume îi face pe oamenii ăştia să creadă că îmi pot face sau spune lucrurile astea. Ce anume din ce făceam sau spuneam îi îndemna la astfel de comportamente şi cum ajungeam eu în astfel de situaţii?
Aşa că peste timp, am început să port numai pantaloni, ţinute care să ascundă faptul că aş fi într-un fel femeie, care să arate că sunt o persoană serioasă, care doreşte să îşi vadă de treaba ei. Fustele scurte au ieşit din repertoriu rapid, un obiect pe care îl consideram vinovat de ce mi se întâmplă, deşi dacă mă uit în urmă, de fiecare dată când ajunsesem în contexte de hărţuire, nici măcar nu purtam fustă sau fustă scurtă.

Nu mi-am dat seama de comportamentul meu, de ascundere, până nu am văzut un psihoterapeut. Atunci mi-am amintit de toate. Și tot atunci mi-am amintit că îmi place să port fuste şi câteodată tocuri înalte. Că n-ar trebui să conteze ce port. Şi am reînceput să port ce îmi place.

Din troleibuz am scăpat pentru că din spate a venit un altul iar şoferul s-a întors ca să mute troleul mai în faţă şi atunci am putut să îi bat în geam să mă lase să ies, cu cei 5 în cârca mea.
Din acel atelier am scăpat când i-am spus artistului că înregistrez ce spune.
Iar cu directorul am rezolvat-o simplu. I-am dat paharul de whiskey, am plecat pe uşă spunându-i că mă duc la toaletă, iar a două zi i-am făcut plângere către superiori şi mi-am dat demisia.

Dar hărţuirea ia multe forme şi e atât de ubicuă şi insidioasă, că începem să o acceptăm ca pe un fapt al vieţii. Pentru că multe femei nu știu încă, probabil, cu ce se confruntă, am ales ilustrarea de mai sus, cu câteva exemple personale, pentru a le spune că nu sunt singure, că pot și trebuie să vorbească despre asta, și că putem schimba, desigur, în timp, situația.

Astfel, am ales mai jos o listă de site-uri resursă în ceea ce privește hărțuirea, întreținute de organizații și grupuri de femei care s-au organizat în acest sens.
Lectura lor nu e recomandată exclusiv femeilor, ci ar trebui să fie o lectură necesară și bărbaților. În societatea noastră, în lipsa educației pentru egalitate, bărbați și femei, nu suntem încă conștienți de „răul” pe care îl facem celei sau celui de lângă noi și în ce fel, de la glumițe sau remarci inocente până la fapte incluse în Codul Penal.

https://hartuirestradala.wordpress.com/ – mărturii despre hărțuirea stradală de la femei
http://www.hartuiresexuala.ro/ – despre hărţuire sexuală la locul de muncă, ce forme ia, legislația care i se aplică, conține resurse atât pentru femei, angajate, cât și pentru companii și angajatori
http://centrulfilia.ro/hartuirea-sexuala-in-universitati/ – câteva informații despre hărțuirea sexuală în universităţi, o campanie începută de Centrul Filia

Contextul românesc:
În România, o femeie este supusă violenței fizice la fiecare 30 de secunde, și la fiecare 4 ore o femeie este violată. În ceea ce privește hărțuirea stradală, nu există date statistice, deși aceasta e o experiență zilnică și universală pentru fetele și femeile din România. Mai mult de atât, conform unui studiu din 2015 al Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, 600.000 de femei au fost, la un moment dat în viața lor, victime ale unei agresiuni sexuale, dar aceste date se referă numai la cazurile declarate și iau în calcul doar violul și alte forme de violență sexuală, nu și hărțuirea stradală în mod special”, a scris Florina Presadă pe Facebook.