Sari la conținut

România, țara taxelor aberante. Copiii plătesc ca să se dea în leagăne, adulții dau bani pentru a intra în primărie

România este pe cale să devină ţara în care este inventată o taxă pentru fiecare poartă. Drumul până la instituţiile publice nu este îngreunat doar de birocraţie, ci şi de taxe.

În România sunt peste 350 de taxe şi tarife plătite către diferite instituţii ale statului. Pe lângă TVA, accize, impozite pe proprietate sau taxe plătite de companii şi transferate apoi consumatorilor în facturi, un român plăteşte câteva sute de lei în fiecare an pe diferite taxe aberante.

Nu doar turiştii care vor să se plimbe în Parcul Natural Bucegi trebuie să plătească o taxă de 5 lei, ci şi copiii din Brăila care vor să se dea în leagăne.

Renunțarea la taxă nu este o opțiune.

„Ar însemna un minus în veniturile noastre ca şi societate”, spune Daniela Teodoru, şef sector Agrement, Administraţia Pieţelor Brăila.

În Bucureşti, Primăria Sectorului 2 câştigă peste 12.000 de euro anual de pe urma barierei puse la intrarea în instituţie. Firma care administrează bariera are şi ea de câştigat şi pare abonată la contractele cu edilii: din cele 15 lucrări pe care le are acum în execuţie, 12 sunt cu Primăria Sectorului 2.

„Au solicitat acest lucru, de a mări taxa de parcare, până acum nu s-a realizat. O să supun atenţiei Consiliului Local”, spune Cristian Lemnaru, director general ADP sector 2.

Alt drum în Bucureşti, altă taxă. Cine vrea să intre în curtea Universităţii Politehnice trebuie să scoată din buzunar șase lei.

„Cei care tranzitau bulevardul Iuliu Maniu, din cauza aglomeraţiei ajungeau în Splaiul Independenței, tranzitând Politehnica. E o taxă care să descurajeze traficul. Cei care îşi permit să meargă cu maşina la serviciu, îşi permit să suporte şi alte cheltuieli”, explică Mihai Corocăescu, director general al Universităţii Politehnice din Bucureşti.

De multe ori, banii încasaţi îşi pierd urma. Aşa s-a întâmplat la Constanţa, cu celebra taxă de barieră încasată la intrarea în staţiunea Mamaia.

„Am avut o medie de încasare de 1.600.000 de lei pe an”, spune Florin Lăzăroaia, şeful Departamentului Juridic al Serviciului Public de Impozite şi Taxe Constanţa.

Taxa a funcţionat timp de șase ani, iar prefectul judeţului a reuşit suspendarea ei în instanţă, în 2007.

Astfel de lucruri se întâmplă pentru că, deşi aceste domenii aparţin statului, cei care le întreţin sunt liberi să încaseze cât vor de pe urma lor.