Sari la conținut

Euforia parlamentarilor împinge România spre criza din 2009

Creșterile salariale propuse zilele trecute de către parlamentarii PSD, ca adăugiri la legea de modificare a OUG 20/ 2016, încalcă mai multe legi în vigoare şi echivalează cu o lovitură de proporţii dată economiei pe termen lung.

vot-parlament

Comisiile de muncă şi buget din Camera Deputaţilor au adoptat, marţi, raportul la Legea de adoptare a OUG 20/2016, prin care aprobă majorări salariale în sănătate şi educaţie, în medie cu 15%.

Deputaţii au adoptat anexele privind grilele de salarizare din sistemul sanitar, unde au fost incluşi şi asistenţii sociali, şi grila de salarizare privind sistemul de învăţământ.

Faţă de modificările adoptate în şedinţa de luni, deputaţii din cele două comisii au mai adoptat un amendament care prevede că, începând de la 1 ianuarie 2017, salariile de bază ale personalului nedidactic din cadrul inspectoratelor şcolare se majorează în medie cu 15%.

Astfel, cu toate aceste amendamente adoptate de Comisiile reunite de muncă şi buget, toţi angajaţii din sistemul sanitar şi cei din învăţământ vor avea de la 1 decembrie, respectiv 1 ianuarie 2017, majorate salariile în medie cu 15%.

Atât fostul ministru al Muncii Rovana Plumb, cât şi ministrul Muncii, Dragoş Pîslaru, susţin că toate amendamentele adoptate la Legea de adoptare a OUG 20/2016 au un impact bugetar de aproximativ 4 miliarde de lei, în plus faţă de ceea ce prevede în forma adoptată de Guvern Ordonanţa. Plumb, însă, se numără printre cei care au promovat iniţiativele respective.

Legile nesocotite

Legal, măsurile propuse de PSD încalcă atât Legea responsabilității fiscale, cât și Constituția. Articolul 138 din Legea Fundamentală, privind bugetul public național, prevede la alin. 5 că ”nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare”. Or, parlamentarii nu s-au străduit să indice cu precizia cerută sursele. Liderul PSD, Liviu Dragnea, a pomenit creşterea economică drept izvor pentru alimentarea viitoarelor cheltuieli.

Al doilea act normativ încălcat este Legea responsabilității fiscale 69/2010. Potrivit acesteia, ”nu se pot promova acte normative cu mai puțin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului Guvernului, în conformitate cu art. 110 alin. (1) din Constituția României, republicată, care conduc la creșterea cheltuielilor de personal sau a pensiilor în sectorul bugetar”. Scopul evident al prevederii este descurajarea a fix ceea ce urmăresc acum parlamentarii, anume momirea electoralui cu majorări salariale.

Miliardele

Măsurile propuse de parlamentarii PSD nu au un impact bugetar de doar 1,5-1,8 miliarde lei, cifra avansată de Liviu Dragnea. Măsurile nu sunt primele cu impact bugetar negativ, promovate de PSD în acest an. Cum ar fi legea privind eliminare a 102 taxe, al cărei impact negativ de 0,2% PIB înseamnă un efort bugetar de 1,6 miliarde lei. Sau pensii speciale pentru aleșii locali, pentru jurnaliștii care aparțin unor „uniuni ale creatorilor recunoscute ca fiind de utilitate publică“ sau indemnizațiile speciale pentru militarii pensionați. De asemenea, în septembrie, Senatul, ca principală cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege care prevede acordarea de pensii speciale pentru personalul de pe ambulanță. Senatul a adoptat tacit și proiectul de lege al deputatului PSD Ninel Peia, prin care femeile care au născut cel puţin trei copii primesc o indemnizaţie viageră lunară, pentru toată viaţa, cuprinsă între 30% și 50 % din salariul mediu net pe economie. Măsura încurajează doar natalitatea din zona săracă a societății, arăta fostul secretar de stat și avocat fiscal Gabriel Biriș. În toamna anului trecut, fosta guvernare PSD mai lăsa o bombă sub scaunul Guvernului ce urma să vină. Un pachet de măsuri ce presupunea cheltuieli suplimentare de 13 miliarde de lei. Era vorba de:

*dublarea alocației de stat pentru copii (1,8 miliarde lei)

*majorarea indemnizațiilor veteranilor de război și ale persoanelor persecutate din motive etnice și politice (0,6 miliarde lei)

*majorarea cu 25% a salariilor pentru personalul din unitățile sanitare (1,8 miliarde lei)

*majorarea cu 15% a salariilor pentru personalul din sistemul de învățământ (1,7 miliarde lei)

*majorarea cu 12% a salariilor pentru personalul din instituțiile publice de subordonare locală (1,3 miliarde lei)

*majorarea cu 25% a salariilor pentru personalul din sistemul de asistență socială (556 milioane lei) inclusiv a indemnizațiilor persoanelor cu handicap (240,6 milioane lei)

*majorarea cu 10% a salariilor pentru restul personalului bugetar (3.026 milioane lei)

*actualizarea normelor de hrană și echipament pentru militari și polițiști (1 miliard lei)

*instituire pensii de serviciu pentru grefieri, personalul navigant, personalul diplomatic și consular, funcționarii publici parlamentari (0,3 miliarde lei).

Este greu de estimat care va fi impactul final în 2017 al tuturor acestor măsuri asupra bugetului. Este evident însă că de unde acum unul-doi ani România îndeplinea cu brio standardele UE în zona deficitului bugetar, în 2017 și chiar 2016 riscă să ajungă în procedură de infrigement cu Bruxelles-ul. Țintele impuse de Comisia Europeană pentru a evita acumularea deficitelor de către statele membre și vânarea acestora de către finanțatorii internaționali sunt deficite bugetare de cel mult 3% din PIB și deficite structurale (permanente, fără cauze conjuncturale) de 15% din PIB.

O analiză a economiștilor ING de zilele trecute estima la 4,4% din PIB deficitul bugetar anul viitor, dacă vor fi adoptate măsurile propuse de parlamentari. Aceasta ar fi o creștere cu 50% a deficitului bugetar față de nivelul din acest an și mai mult decât dubluldeficitelor înregistrate în 2014-2015, în jurul a 1,5% din PIB.

Un deficit mare se traduce în nevoi mari de finanțare ale unei țări, implicit în dobânzi mari la împrumuturile acordate de piețele financiare și în amputări semnificative ale investițiilor publice.

Erorile de logică economică

O altă problemă majoră porneşte de la afirmaţia liderului PSD, potrivit căruia o creștere economică de șase la sută ar permite majorările salariate decise de parlamentari.

”Klaus Iohannis s-a lăudat într-un discurs de astăzi dimineaţă cu creşterea economică făcută posibilă de guvernarea PSD. Cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, ne spune. Şi atunci, domnule preşedinte, de ce vă opuneţi, împreună cu guvernul tehnocrat, creşterii salariilor din educaţie şi sănătate cu 15%? Vreau să vă garantez ceva: vom susţine creşterea salariilor în Parlament şi o vom pune în aplicare la guvernare, pentru că aşa aducem creşterea economică în buzunarul românilor'', a scris zilele trecute Dragnea pe Facebook.

Or, întâi de toate trebuie subliniat că nu este ideal ca resursele financiare obținute suplimentar să fie transferate în creșteri salariale în sectorul bugetar; ci în investiții. Creșterile salariale vor accentua consumul care a înregistrat o explozie în 2015 și care va supraîncălzi și mai mult economia.

România a rămas în urmă la capitolul investiții, în condițiile în care în mandatul de premier al lui Victor Ponta România a avut cele mai mici volume de investiții publice din ultimii ani. În perioada crizei economice din 2009-2010 au fost făcute de două ori mai multe investiții decât în 2014. A fost răspunsul guvernului Ponta, soluția aleasă de acesta pentru ținerea deficitului bugetar sub control. În anul de grație 2014, după trecerea a opt luni, investițiile publice se situau la doar 1,1% din PIB, în condițiile în care în anii precvdenți ponderea era de 6-10% din PIB.

A doua eroare ține de relativitatea resurselor de creștere. Într-adevăr România ar aputea avea o creștere economică de peste 5% din PIB, dar nu este sigur că aceasta va dura în toți anii care vor urma. Odată acordate drepturile salariale, acestea vor trebui menținute în anii următori și nu vor putea fi retrase în funcție de evoluția economiei, creștere sau recesiune. Este ceea ce s-a întâmplat în 2009-2010, când Guvernul instalat a fost nevoit să taie masiv cheltuieli bugetare după explozia deficitului bugetar în 2008 în mandatul de premier al lui Călin Popescu Tăriceanu.

A treia eroare ține de natura creșterii economice. Explozia consumului nu este de bun augur pentru bugetul de stat. Creșterea nu este una calitativă. Lipsesc locurile de muncă în zonele de înaltă productivitate a economiei, exporturile nu urmează trendul și, în acest context, un consum mare semnifică importuri mai mari căci România produce prea puțin din ceea ce consumă populația.

Reducerile de taxe pe consum, cuprinse în noul Cod Fiscal, și creșterile ample de salarii din sectorul bugetar, de peste 20%, deteriorează echilibrele macroeconomice, iar deficitul bugetar, deși anul acesta va fi sub ținta anunțată din cauza neexecutării cheltuielilor de investiții, arată un trend clar de inversare a consolidării fiscale, susținea luna trecută președintele Consiliului Fiscal, economistul Ionuț Dumitru.

România se îndrepată spre 2009

De altfel, puțin câte puțin – și aceasta este grav – România se îndreaptă spre perioada anilor 2007-2008, în care euforia nu a făcut decât să accentueze prăbușirea economiei în perioada crizei. Au fost anii în care risipa bugetară, creșterile salariale, investițiile hazardate au dus la deficite bugetare de peste 5% din PIB, în pofida creșterii economice importante de atunci, comparabilă cu cea de acum.

Liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu nu pare a înțelege similitudinile cu perioada în care tocmai el conducea Guvernul. ''Trăim într-un paradox pe care dl. Cioloş nu vrea să-l explice. România are anul acesta o creştere economică prognozată de 6% din PIB, probabil cea mai înaltă din Europa. Întrebarea pe care eu o adresez dlui Cioloş este următoarea, pe care o pun toţi românii: unde sunt banii? (...) Unde este creşterea economică? Văd, din partea guvernului, numai că se plâng, că fac planuri. Văd că imaginează tot felul de analize. Să ştiţi că oamenii s-au săturat de lucrurile astea. Vor soluţii'', a declarat zilele trecute, la Senat, Călin Popescu Tăriceanu.

Peisajul care se prefigurează este îngrijorător. România ar putea avea anul viitor segmente ale bugetarilor bine plătite, dar nu un întreg sistem bugetar caracterizat prin echitate, investiții publice extrem de reduse și costuri mari cu împrumuturi luate pe piețele fiunanciare pentru acoperirea serviciului datoriei publice. O criză ca cea din 2009 ar aduce din nou economia la pământ.