Sari la conținut

Ce „sentimente naturale” din criza nord-coreeană îi scapă Occidentului. Opiniile unui expert în propagandă

Criza nord-coreeană este mult mai complexă decât pare, iar dacă Occidentul o reduce doar la o amenințare nucleară, riscă să omită anumite detalii mentalitare și de apartenență identitară care pot dezvălui întreaga încrengătură a problemei. Opinia îi aparține lui B.R. Meyers, expert în propaganda nord-coreeană.

O pistă greșită a presei occidentale, atunci când abordează Coreea de Nord, este aceea de a se raporta la puterea guvernamentală sud-coreeană ca fiind un liberală, a explicat B.R. Meyer într-un interviu oferit publicației Business Insider. De aici decurge o optică deformată, și anume aceea că Phenianul nu poate prelua controlul asupra Coreei de Sud decât prin război.

De fapt, susține expertul, președintele sud-coreean Moon Jae-in și-a „asumat angajamentul față de o confederație Nord-Sud” și și-a exprimat ferm opoziția față de „orice folosire a forței militare împotriva Nordului, indiferent ce s-ar întâmpla”.

Dacă, acestea fiind datele, Seulul și Washingtonul aleg, totuși, să se joace de-a „polițistul bun și polițistul rău” în criza nord-coreeană, nu vor face altceva decât să creeze imaginea unui Sud „placid”, iar acest lucru va fi „un obstacol în calea unificării”.

Mass-media occidentală aplaudă la scenă deschisă „declarațiile moi” ale lui Moon Jae-in și „adoră” să vadă că sud-coreenii îl consideră pe Donald Trump „mai înfricoșător decât Kim Jong-un”. Numai că o astfel de abordare riscă să fie înțeleasă „în mod greșit” la Phenian.

Un alt lucru pe care Occidentul nu îl observă în Peninsula Coreeană este admirația pe care mulți intelectuali sud-coreeni o au față de Coreea de Nord, care este de multe ori privită ca un exemplu de curaj extrem, pentru că alege să se „răzvrătească împotriva lumii”. Ecuația devine și mai complicată, subliniază Meyers, când adăugăm și „identitatea etnică comună” a celor două Corei. „Numai că noi suntem prea încurcați în globalismul nostru ca să vedem cât de naturale sunt aceste sentimente”, mai spune expertul.

Majoritatea sud-coreenilor dorește, de exemplu, o singură echipă olimpică, formată din Sud și Nord, chiar dacă nu militează pentru reunificare, „cel puțin nu sub conducerea lui Kim Jong-un”.

În prezent, este de părere B.R. Meyer, s-a ajuns într-o situație decisivă, la un capăt de drum, iar SUA, după ce a evitat ani de-a rândul o rezolvare a problemei din Peninsula Coreeană, va trebui să facă alegerea, „din moment ce americanii se întreabă acum: Trebuie să expunem America unei amenințări nucleare pentru a proteja naționaliștii coreeni moderați de naționaliștii radicali?”.

Întrebat care este probabilitatea unui război, expertul a răspuns: „Sunt de acord cu cei care spun că Nordul este conștient că un război nuclear nu poate fi câștigat (…) Pe de altă parte, legitimitatea Coreei de Nord derivă aproape în întregime din percepția actorilor implicați legată de rezolvarea perfectă (a conflictului – n.r.). Acest lucru face mult mai dificilă retragerea Phenianului decât cea a Moscovei în timpul crizei rachetelor cubaneze din 1962. De asemenea, ideologia Nordului glorifică inima în detrimentul minții, instinctele în detrimentul conștiinței, ceea ce lasă loc pentru decizii pripite (…) Există, prin urmare, un pericol semnificativ de ciocnire limitată în orice moment. Dar asta a existat dintotdeauna”.

Coreea de Nord a declarat miercuri că își va accelera programele militare interzise, ca răspuns la sancțiunile impuse de Consiliul de Securitate al ONU în urma celui de-al șaselea test nuclear, catalogându-le drept "malefice".