Sari la conținut
News Alert

Analist: Sunt pesimist în ceea ce priveşte şansele proiectului „Noul Drum al Mătăsii”

Ce înseamnă Noul Drum al Mătăsii

Distanţa de 6400 kilometri a clasicului Drum al Mătăsii este greu de străbătut şi astăzi, când mijloacele de transport sunt rapide şi confortabile. Drumul Mătăsii a folosit timp de sute de ani pentru schimbul de mărfuri, inovaţii şi idei, din China până la Marea Mediteraneană. Bineînţeles, cu trecere obligatorie prin Orientul Mijlociu. Această rută şi-a pierdut importanţa odată cu dezvoltarea transportului maritim şi a celui aerian, dar amintirea ei a rămas vie în memoria umanităţii, ca exemplu al cooperării între diferite culturi.

În zilele noastre există cel puţin două mari proiecte de reînnoire a acestui proiect. Unul dintre ele este Drumul Mătăsii Maritim, propus de curând de China. Scopul este o cooperare economică mai aprofundată, proiecte comune de infrastructură, întărirea cooperării în domeniul securităţii, a economiei maritime, a cercetării ştiinţifice şi a protecţiei mediului. Ruta drumului proiectat de China atinge nu doar ţări asiatice, ci şi occidentale (Germania, Olanda, Italia) şi est-europene, printre care şi România.

O altă iniţiativă este cea a Noului Drum al Mătăsii, un coridor est-vest care ar lega Europa de Asia, prin Marea Neagră. Proiectul a fost dezbatut pentru a treia oara la Bucureşti, cu participanţi pe care Institutul Aspen România i-a adus din 20 de ţări.

România poate juca rolul de poartă între Est şi Vest, pe axa noului drum al mătăsii, idee care nu este doar una teoretică. Sunt însă câteva aspecte care trebuie reţinute. Conflictele în derulare în Orientul Mijlociu şi cele îngheţate din jurul Rusiei pot aduce prejudicii proiectului. În plus, România trebuie să reţină că nu este singura ţara europeană cu ieşire la Marea Neagră şi că prin Europa se poate intra şi altfel decât pe drumul cel mai scurt. Contează enorm să îţi arăţi interesul dacă nu vrei să ratezi o şansă.

Un proiect internaţional de anvergură presupune bună înţelegere între ţările participante, iar pacea este o condiţie obligatorie. Noul drum al mătăsii are multe rute. Două dintre ele, de altfel şi cele mai importante, trec prin ţări ai căror lideri care nu prezintă încredere, zone în care sunt conflicte deschise sau sunt conduse de regimuri autoritate cu reguli stricte.

Iată ce spune Koert Debeuf, analist specializat pe problemele lumii arabe, într-un interviu acordat lui Balazs Barabas, realizatorul emisiunii „Pașaport diplomatic” de la Digi24.

Balazs Barabas: Este un motiv anume pentru care întregul Orient Mijlociu este în fierbere şi care este acest motiv?

Koert Debeuf, analist lumea arabă: Să spunem întâi că revoluţiile au adus ceva nou, au declanşat ceva schimbări, înspre ce anume - încă nu ştim. Dar toţi speram în 2011 că vor apărea democraţii precum cele europene, dar cred că mulţi oameni au subestimat sentimentul de victimizare, oamenii care simt că toată lumea este împotriva lor şi acest lucru este canalizat prin extremismul religios. Ceea ce vedem acum este că nu toată lumea condamnă ceea ce fac ei şi acest lucru se întâmplă ca în cazul Al-Qaidei, când anumiţi oameni încearcă să facă ceva nou şi cea mai mare problemă din perspectiva europeană şi cea vestică este contra-discursul, celelalte idei care nu sunt încă prezente. Singurul discurs care chiar este acum acolo este islamismul şi de aceea cred că dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să lucrăm şi noi, şi ei la idei noi.

Chiar dacă regimurile autoritare bazate pe reguli medievale sunt oficial respectate, generaţiile tinere vor să trăiască după normele secolul XXI. Sunt probleme de altă natură, iar lipsa educaţiei este una dintre cele mai grave.

Balazs Barabas: Putem spune că în Orientul Mijlociu numai opresiunea şi dictaturile sunt singurele metode prin care se poate controla situaţia? Am văzut că în timpul lui Gaddafi, al lui Saddam Hussein, în Egipt, în regimul anterior, totul era aşezat, calm, erau încălcate drepturile omului, dar era stabilitate şi pace. Acum, când dictaturile au fost îndepărtate, totul se destramă.

Koert Debeuf: „Pot spune că în Egipt era democraţie din 1919 până la lovitura de stat militară a lui Nasser în 1972. Deci au avut aproape 35 de ani de democraţie fără violenţe în Egipt. Deci au o tradiţie a democraţiei în regiune. Dictatorii au fost cei care au destrămat aceste ţări din punct de vedere economic şi de asemenea au distrus întregul sistem educaţional.

Dar acest gen de schimbări nu pot fi făcute în prezenţa Statului Islamic.

O să vă dau două exemple ca să vă arăt că acest lucru nu este adevărat. În primul rând, primul oraş după Raqqa, pe care ISIS l-a ocupat în Siria, a fost Azaz, în nordul ţării. Am fost acolo în timpul războiului şi am văzut islamişti şi jihadişti prin zonă. Dar cine au fost primii care au reacţionat pentru îndepărtarea ISIS? Nu Assad, pentru că el nu a făcut nimic. Nu au fost nici rebelii, ci oamenii care au refuzat să trăiască sub o astfel de dictatură islamică.

Oamenii nu au acceptat acest gen de fascism islamic. În al doilea rând, în Egipt, ceea ce am văzut pe 13 iunie 2013 când milioane de oameni au ieşit în stradă. Oamenii au spus că a fost o lovitură de stat militară, dar indiferent ce ar fi fost, am fost acolo pe stradă şi am văzut toate aceste milioane de oameni normali ca noi doi, de diferite vârste şi din clase sociale diferite, cu văl sau fără, erau pe stradă pentru că spuneau că nu au făcut o revoluţie pentru a avea din nou o dictatură islamică în schimb. Sunt destul de convins că deşi există o parte mică din populaţie care celebrează aceste idei noi, majoritatea oamenilor din Orientul Mijlociu nu acceptă ISIS ca un rezultat al revoluţiilor pe care le-au făcut în ultimii trei ani”.

Drumul mătăsii, mai ales ruta de nord a acestui traseu, trece prin Rusia. Relaţiile pe care Europa le are acum cu ruşii sunt tot mai reci şi planurile de îmbunătăţire a lor par tot mai departe.

Ian Bond, de la Centrul pentru Reforme Europene din Londra, explică: „Un lucru s-a schimbat şi acesta este destul de important: poziţia Germaniei care la început s-a concentrat foarte mult pe ideea de dialog cu Putin. De altfel germanii au o istorie a aus politik, care de altfel a dus la unificarea celor două Germanii. Germanii au crezut că nu se rezolvă nimic doar vorbind cu Rusia şi cred că Angela Merkel a văzut de-a lungul ultimelor luni că discuţiile cu preşedintele Putin au valoare limitată, pentru că de cele mai multe ori nu spune adevărul sau refuză să accepte adevărul atunci când îi este prezentat. Cred că ar trebui să continuăm să discutăm cu el, dar poziţia Germaniei este extrem de importantă pentru întreaga politică a UE.

Koert Debeuf: „În ceea ce priveşte Rusia este clar că joacă un rol distructiv. Dar ceea ce încearcă să facă în toată lumea şi în Siria este nu să rezolve o problemă, ci, dimpotrivă, să facă totul pentru ca o ţară să nu iasă de sub sfera lor de influenţă. Şi astfel, dacă oamenii mor cu sutele de mii, nu le pasă. Este vorba doar despre sfera lor de influenţă. Vedem acest lucru în Ucraina, unde creează conflicte îngheţate pentru ca Ucraina să nu se poată mişca. Am văzut acelaşi lucru în Georgia şi am văzut asta şi în Siria. Rusia împreună cu Iranul a împiedicat guvernul sirian să dialogheze cu opoziţia, să caute o soluţie. Este mai bine ca acest regim să rămână la locul lui, ei sunt partenerii noştri şi aşa este mai bine pentru noi. Iranul crede la fel. Ceea ce face Rusia prin împiedicarea regimului Assad este să spună tuturor celorlalţi dictatori din sfera ei de influenţă, Kazahstan, Uzbekistan, Kîrgîzstan şi aşa mai departe că orice s-ar întâmpla, indiferent de câți oameni mor, nu o să vă lăsăm să cădeţi. Şi cred că aceasta este strategia Rusiei. Vorbim despre ţările arabe mari din regiune. Pentru că nu sunt foarte implicaţi, nu avem idei noi şi nu prea ştim ce să facem în regiune, în mod special ţările din Golf, care se implică acum. Vă dau un exemplu, UE a dat anual Egiptului aproximativ 200 de milioane de euro, prin susţinerea bugetului ţării sau bugete pentru societatea civilă etc. După căderea lui Morsi, ţările din Golf, Arabia Saudită, Kuweit şi Emiratele Arabe Unite, au trimis 18 miliarde în doar şase luni. Deci 200 de milioane versus 18 miliarde, pe cine ai asculta? Oamenii nu văd implicarea Europei în ţările lor. Trebuie să ne gândim la ce suntem buni pentru a face aceste lucruri în alte ţări. Vă dau un exemplu: educaţia, cum am spus, mai ales în Egipt, este un dezastru total. Suntem foarte buni când vine vorba despre educaţie. Este unul dintre lucrurile noastre „de bază". De ce să nu exportăm cumva educaţia acolo. Ar ajunge direct la oameni, li s-ar potrivi pe termen scurt şi de asemenea pe termen lung ar educa oameni care ne-ar fi recunoscători şi ar cunoaşte valorile noastre. Deci, dacă suntem creativi, nu este nevoie să investim 18 miliarde, putem investi în lucruri mai concrete”.

România, membră a Uniunii Europene, care are o istorie specială cu ţările arabe şi asiatice, are un rol mai important decât orice alt stat european, când vine vorba despre echilibrarea valorilor dintre culturi atât de diferite.

Koert Debeuf: „Importanţa ţărilor precum România, care au altă perspectivă regională decât ţara din care vin eu, adică Belgia, cred că este important pentru ţările din regiune care ar putea să îşi întărească legături pe care alte ţări nu le au sau le au într-o măsură mică. Conexiunile pe care ţări precum România le pot face în altă regiune, inclusiv către Asia, sunt de o importanţă crucială şi cred că acest gen de conferinţe oferă ideile şi instrumentele pentru a face acest lucru. Cea mai mare parte a oamenilor din regiune nu vor tensiuni, vor comerţ, slujbe, o viaţă stabilă, un viitor pentru copiii lor. Deci sunt interesaţi de tot felul de cooperări şi trebuie să ne uităm spre acest conflict, dar şi dincolo de el. Ceea ce creează actuala instabilitate nu sunt legăturile prea strânse pe care le au cu lumea, ci lipsa lor. Aceşti oameni nu se simt conectaţi destul de lumea din vest şi alte părţi din lume şi această lipsă de conectivitate îi face să privească doar spre interior şi asta duce la extremism. Deci trebuie să existe conexiuni cu aceşti oameni şi astfel, eu sunt convins, şi din această perspectivă, din România, din Bucureşti, este locul ideal pentru a începe dezvoltarea acestor legături cu ţările şi oraşele care sunt mai apropiate de această zonă decât sunt de Londra, Paris sau ţările scandinave.

Ian Bond, de la Centrul pentru Reforme Europene din Londra: „Sunt pesimist în ceea ce priveşte şansele acestui proiect (Noul Drum al Mătăsii – n.r.). Diferenţele dintre ţările aflate de-a lungul aşa-numitului Nou Drum al Mătăsii sunt enorme şi interesele jucătorilor externi, indiferent dacă vorbim despre China, SUA sau UE., sunt diferite. Ţara care abia este pomenită astăzi aici este Rusia şi ştim din proiectul ei cu Eurasia că are o concepţie foarte diferită asupra ţărilor din regiune, faţă de ceea ce discutăm noi astăzi aici. Deci sunt multe probleme în dezvoltarea ideii de Nou Drum al Mătăsii”.

Indiferent de părerile mai puţin bune şi problemele geopolitice, noul drumul mătăsii îşi continuă dezvoltarea, pentru că o economie internaţională puternică interesează pe toată lumea, fără diferenţă. Iar România trebuie să se stabilizeze ca putere regională, ca să nu rateze o şansă unică.