Sari la conținut

Analiză NYT. Care a fost logica atacului chimic din Siria

După șase ani de război civil, din punct de vedere diplomatic, lucrurile începuseră să ia o turnură pozitivă pentru președintele sirian Bashar al-Assad. Cu ajutorul Rusiei și-a consolidat puterea, opoziția rebelilor era pe sfârșite și SUA tocmai anunțaseră că înlăturarea lui de la putere nu reprezenta o prioritate. În acest context, ce l-a făcut pe Bashar al-Assad să riște tot ce a obținut până acum cu un atac chimic asupra civililor? De ce ar comanda cel mai grav atac chimic după cel din 2013? Atacurile de atunci aproape că au făcut SUA să intervină militar. New York Times arată într-o analiză că acțiunile lui Bashar al-Assad nu sunt lipsite de sens și reacțiile lipsite de fermitate ale comunității internaționale i-au consolidat strategia. 

Syrian President Visits Spain

Foto: Gulliver/ Getty Images

Unul dintre argumentele folosite de aliații și suporterii lui Bashar al-Assad că nu el a fost responsabil de atacul chimic de marți a fost că un astfel de atac ar fi „o nebunie”. Însă, analiștii spun că acțiunea nu este atât de inexplicabilă precum pare și că face parte dintr-o strategie bine pusă la punct a regimului sirian de escaladare a atacurilor împotriva civililor. 

New York Times scrie că încă de la începutul războiului civil din Siria, obiectivul guvernului a fost să obțină victoria totală și să îngreuneze cât mai mult viețile celor care trăiesc în afara zonelor controlate de regim. Forțele guvernamentale au relocat oponenții regimului sirian în provincia Idlib, unde a avut loc atacul chimic. Înfometați și cu enclavele bombardate, sunt duși sub pretextul unor acorduri de predare în provincia unde se află grupări afiliate al-Qaeda. Și sub această scuză, armata siriană bombardează apoi zona. 

„Din punct de vedere militar nu era nevoie. Dar trimite un mesaj: sunteți la mila noastră. Nu ne întrebați de dreptul internațional. Nu vedeți că nu protejează nici măcar copiii?”, a spus Bente Scheller, expertul în Orientul Mijlociu de la Fundația Heinrich Boll din Berlin. 

Joi, Ministerul de Externe sirian a contrazis relatările martorilor atacului chimic și a respins acuzația. 

„Vă spun din nou: Armata Siriană nu are, nu a folosit și nici nu va folosi astfel de arme, nu doar împotriva populației noastre, dar nici împotriva teroriștilor care atacă civilii”, a precizat ministrul Walid al-Moallem. 

Criticii președintelui Barack Obama, printre care se numără și Donald Trump, spun că decizia lui de nu interveni militar după atacurile chimice din 2013 a asigurat guvernul sirian că poate face orice pentru că nu va fi pedepsit. Mai mult, spune New York Times, de atunci atacurile asupra civililor s-au întețit. De asemenea, recentele declarații ale oficialilor americani că este timpul să acceptăm „realitatea politică” că Assad este la putere, au consolidat strategia Siriei. 

„Assad știe că un atac la scală largă asupra civililor îi va cauza pe termen scurt probleme la nivel internațional, dar pe termen lung îl ajută să își consolideze puterea în Siria. Arătând că nu are limită la tacticile folosite, regimul a scos la iveală impotența și slăbiciunea Occidentului”, a scris economistul sirian Jihad Yazigi. 

În 2015, o combinație dintre grupările afiliate al-Qaeda și alți rebeli, printre care și unii susținuți de SUA și aliații săi, au înlăturat forțele guvernamentale din Idlib, capitala Provinciei Idlib. Astfel, orașul a devenit o țintă a bombardamentelor și guvernul sirian a acuzat SUA că susțin grupări teroriste. 

De asemenea, după căderea Idlibului, Rusia s-a implicat direct în conflict, sprijinind guvernul sirian. Oficial, Rusia a anunțat că s-a alăturat conflictului pentru a combate organizația teroristă Stat Islamic, dar majoritatea atacurilor sale au fost în vest, unde erau rebelii care se opunea regimului. 

Organizația Națiunilor Unite și Organizația pentru interzicerea armelor chimice au concluzionat că în perioada 2014-2015 au avut loc cel puțin trei atacuri chimice, care nu au avut ecou la nivel internațional. În același timp, populația din Idlib a crescut deoarece civilii și rebelii se mutau în zonă, după ce regiunile din care erau au reintrat sub controlul guvernului. 

După ce Donald Trump a ajuns președinte și a anunțat că vrea să colaboreze cu Rusia împotriva organizației teroriste Stat Islamic, s-a speculat că comunitatea internațională îl va accepta pe Bashar al-Assad. Mai mult, săptămâna trecută atât Secretarul de Stat Rex Tillerson cât și ambasadorul SUA la ONU Nikki R. Haley au sugerat că Washingtonul va accepta ca Assad să rămână la putere. 

Totuși, după atacul chimic de marți pe care SUA l-a atribuit guvernului sirian, oficialii americani deja discutau despre o posibilă intervenție militară în Siria și Rex Tillerson a confirmat că nu există niciun „rol” pentru  Assad în viitorul Siriei. Câteva ore mai târziu, președintele Donald Trump a ordonat atacul aerian asupra bazei Shayrat, de unde, a spus liderul de la Casa Albă, a fost lansat atacul chimic.