Sari la conținut
News Alert

Cetăţenia ca o marfă. Pe bani grei, ruşii, chinezii sau arabii îşi măresc portofoliul de paşapoarte

Obținerea cetățeniei duble obişnuia să fie un proces lung şi complicat. După ani buni de rezidență, străinii trebuiau să își demonstreze abilitățile lingvistice, cunoștiințele de istorie, de cultură locală, deci abia după ce erau foarte bine integraţi și utili societăţii aveau o șansă la cetăţenie.

Standardele au coborât atât de mult, încât pentru a obține dubla cetăţenie nu este nevoie decât de bani. Este un privilegiu destul de scump, nu e la îndemâna oricui, dar pentru cei foarte bogați cheltuiala e mică, iar beneficiile mari.

Cât costă cetăţenia

Fiecare ţară membră are dreptul să ceară bani pentru cetăţenie, dar în funcţie de cât de rău o duce, variațiile de preţ sunt uriașe.

Cetățenia austriacă, de pildă, oferă acces fără viză în 168 de ţări, inclusiv în Statele Unite, dar poate fi obținută după investiții de peste 10 milioane de dolari în economia localăMalta are o ofertă mai bună. Cu investiţii de zece ori mai mici, cetățenii financiari primesc automat pașaportul cu care pot călători fără bătăi de cap în 163 de ţări. Prin apropiere, şi Ciprul e în căutare disperată de investitori străini după ce a fost salvat de la faliment de Uniunea Europeană.

Puține ţări au însă atât de puţine pretenții ca Bulgaria. Doritorii cu 300.000 de dolari de cheltuit nu au nevoie decât să viziteze ţara pentru două zile şi primesc automat drepturi depline de cetățean european, liber să circule în Uniunea Europeană.

Însă cea mai tentantă dintre oferte nu este în Europa. Bogaţii care vor să îşi lărgească portofoliul de pașapoarte sunt așteptaţi cu braţele deschise în CaraibeSaint Kitts & Nevis sunt mai mult decât o alcătuire de insule exotice - sunt un adevărat paradis fiscal care își deschide porţile contra sumei de 250.000 de dolari. E destinaţia ideală pentru elitele globale dornice să îşi ţină avuţia departe de fisc.

O anchetă The Telegraph a arătat că nici măcar un cazier judiciar destul de pătat nu schimbă situaţia. Este motivul pentru care unii oficiali UE s-au arătat îngrijoraţi, subliniind că privilegiul nu ar trebui să depindă de mărimea contului. Viviane Reding a criticat deschis politica unor țări, susţinând că cetăţenia nu trebuie să fie de vânzare.

Dimensiunea fenomenului capătă proporţii uriaşe. Se estimează că în fiecare an se cheltuiesc undeva la 2 miliarde de dolari pentru obţinerea unei cetăţenii în plus. Opţiunea a devenit foarte populară în rândul bogaţilor din Rusia, China şi Orientul Mijlociu. Unii o fac din motive perfect legitime: acces la educaţie de calitate pentru copii, fuga din calea instabilităţilor politice sau pur şi simplu din dorinţa de a trăi într-o altă ţară.

Însă reglementările au devenit atât de laxe, încât transparenţa e o mare problemă. În plus, se ridică probleme de ordin moral. Cetăţenia e tratată ca o marfă şi, în multe cazuri, nici nu reflectă legături autentice cu ţara gazdă. Inegalitatea socială se observă cu ochiul liber: doar cei mai bogaţi au parte de tratament preferenţial.