Sari la conținut

CRONOLOGIE. Siria, după șase ani de război civil

Atacul împotriva regimului Assad vine la șase ani de la declanşarea războiului civil din această ţară. Mişcarea de contestare a preşedintelui Bashar al Assad a început pe 15 martie 2011, oamenii cerând reforme democratice. Regimul Assad a declanşat, însă, o reprimare brutală a opoziţiei, calificând opozanţii şi rebelii drept „terorişti" şi refuzând să admită existenţa unei revolte populare. Contestarea populară s-a transformat apoi în insurecţie armată. Peste 400.000 de oameni au murit până acum în conflict, în timp ce aproape cinci milioane au fugit din ţară. Toţi sunt complet dependenţi de ajutoarele umanitare internaţionale pentru a putea supravieţui.

Syrian Kurds Battle IS To Retain Control Of Kobani

Foto: Gulliver/ Getty Images

Data de început a războiului este considerată a fi 15 martie 2011, când proteste de amploare au avut loc în oraşul Daraa, din sudul Siriei. Oamenii au cerut demisia preşedintelui Bashar al-Assad, a cărui familie conduce Siria din 1971. Protestele s-au extins rapid la nivel naţional, iar Armata a primit ordin să deschidă focul asupra demonstranţilor neînarmaţi.

În următoarele luni, conflictul a luat amploare. Au fost folosite blindate şi tiruri de artilerie împotriva rebelilor. În martie 2012, după un an de conflict, numărul victimelor a ajuns la 10.000, ceea ce a trezit îngrijorarea comunităţii internaţionale. Fostul secretar general al ONU, Kofi Annan, a propus atunci un plan de încetare a focului, dar până la urmă demersul său a eşuat. Crucea Roşie a declarat conflictul un Război Civil, din cauză că luptele au cuprins toată ţara.

Rebelii ajung să controleze zone extinse din nordul Siriei. În vara lui 2012, se dau lupte grele pentru Damasc şi Alep, cele mai mari oraşe ale Siriei. Armata Siriană începe să folosească elicoptere şi avioane de atac împotriva forţelor de opoziţiei. În rândurile rebelilor îşi fac apariţia din ce în ce mai mulţi islamişti radicali, dintre care mulţi sunt afiliaţi Al-Qaeda. 

În primăvara lui 2013, de partea lui Bashar al-Assad intră gruparea teroristă Hezbollah din Liban şi forţe paramilitare iraniene. Regimul reuşeste să recucerească unele regiuni importante. În presa internaţională apar numeroase mărturii că regimul de la Damasc a început să folosească arme chimice, dar informaţiile nu au fost confirmate. Președintele Bashar al-Assad anunță că nu se va retrage de la conducerea Siriei și denunță organizațiile de opoziție, drept teroriști. ONU estimează că circa 70.000 de oameni au murit în cei doi ani de conflict și 1,5 milioane au fugit din țară. La data de 31 august 2013, președintele Barack Obama cere oficial Congresului să autorizeze o acțiune militară în Siria, în urma dovezilor că regimul Assad a folosit arme chimice asupra civililor. Însă, înainte de declanșarea atacului, Consiliul de Securitate al ONU trece o rezoluție prin care i se cere Siriei să elimine armele chimice din arsenalul său. Bashar al Assad spune că se va supune rezoluției. 

În iunie 2014, se ține primele alegeri în Siria de la izbucnirea războiului civil din 2011, iar Bashar al-Assad câștigă alegerile cu 88,7% din voturi.  În perioada următoare, SUA și aliții încep atacurile aeriene asupra tințelor ISIS, mai ales în orașul Raqqa. Apar noi informații că regimul Assad folosește arme chimice. 

Rusia își stabilește o bază militară în Siria în septembrie 2015 pentru a sprijini regimul sirian în „lupta antiteroristă”. Implicarea Rusiei în războiul din Siria este poate unul dintre cele mai importante evenimente care au marcat relaţiile internaţionale. Vorbim, de fapt, despre un interes economic concret. Preţul petrolului, ajuns la cele mai mici niveluri din istorie, a fost o lovitură dură pentru Rusia. Intervenţia Moscovei în Siria e văzută, în mare măsură, ca o încercare de a menţine o stare de nesiguranţă şi conflict în Orientul Mijlociu. E o situaţie în care petrolul s-ar putea scumpi. Mai mult decât atât, Moscova vrea să controleze rutele de livrare a gazului metan descoperit în Golful Persic spre piaţa europeană, adică tocmai piaţa dominată de gazul rusesc. Iar aceste rute strategice ar fi trebuit să tranziteze tocmai Siria. 

Citiți și: Dosar internațional | Siria, războiul pentru resurse. Bătălia din „Gazoductstan”

În februarie 2016, întră in vigoare un acord de încetare a focului pentru a permite organizațiilor umanitare să ajute civilii din zonele afectate. Rusia începe să se retragă din Siria. Un purtător de cuvânt al rehgimului Bashar al-Assad anunță că campania Rusiei în Siria se încheie, după ce au reușit să recucerească mai multe teritorii ocupate de teroriști. Acordul de încetare a focului este încălcat, după ce 23 de oameni, printre care 9 copii, sunt uciși într-un atac aerian. Rusia și SUA se acuză reciproc de încălcarea acordului. 

Weekendul 23-25 septembrie 2016 este marcat de 200 de atacuri aeriene asupra Alepului. Activiștii spun că este o situație fără precedent. Trei luni mai târziu, forțele guvernamentale preiau controlul asupra Alepului de la rebeli. Rusia și Turcia colaborează pentru a obține un acord de încetare a focului în estul Alepului pentru ca civilii să fie evacuați. Consiliul de Securitate al ONU ține o reuniune de urgență după ce apar informații că civilii sunt masacrați. Acordul de încetare a focului eșuează la o zi de la intrarea în vigoare. 

7 aprilie 2017: Statele Unite lansează rachete de croazieră contra unei baze aeriene din Siria, ca răspuns la atacul chimic pentru care Washingtonul învinuiește forțele președintelui sirian Bashar al-Assad.  Statele Unite au mai lansat lovituri aeriene asupra Siriei, încă din septembrie 2014, în timpul președintelui Barack Obama, dar ca parte a coaliției anti-ISIS și până acum țintiseră numai grupările teroriste, nu și forțele guvernamentale siriene.