Sari la conținut

Emil Hurezeanu, amintiri despre Brazilia

Astăzi, Brazilia cunoaşte o dinamică năpraznică a dezvoltarii, conducând grupul numit BRICS, alături de Rusia, India, China şi Africa de sud. Foste ţări emergente, dar a căror creştere economică în ultimii cinci ani a reprezentat un sfert din creşterea mondială, oricum încetinită în Europa şi Statele Unite.

Foarte interesant, Brazilia deschide cu iniţiala ţării - B - acronimul ţărilor în plina ascensiune, în timp ce ţara mamă, Portugalia, a cărei limbă o vorbesc de 100 de ori mai mulţi brazilieni decât portughezi, este prima literă a acronimului PIGS: grupul ţărilor sud-europene cu mari probleme în timpul crizei. În limba engleză, Brics , cu Brazilia în frunte. înseamnă şi „cărămizi”, iar Pigs, cu Portugalia la comandă, înseamnă „porci”. Viaţa poate fi foarte nedreaptă şi în engleză, dar şi în portugheză.

Brazilia are imense rezerve de petrol sau fier. În Brasilia, capitala administrativă futuristă a anilor 50 din secolul trecut, am fost uimit să văd solul de un roşu închis şi vântul amiezii depunând vara o purpură pe toate costumele albe, purtate doar de turiştii amatori.

În ultimii ani, sub Ignacio de Lula, un fost lider sindical, şi apoi sub Dilma Ruseff, fostă luptătoare în guerilla de stânga, această ţară a combinat însă cu bune rezultate dezvoltarea economică şi creşterea clasei de mijloc, cu combaterea sărăciei şi a criminalităţii.

Cu ani în urmă, să fie vreo 15, am zburat cu elicopterul, preţ de o oră, deasupra magnificului Rio de Janiero. Eram patru în elicopter şi ora în aer ne-a costat doar puţin mai mult decât taxiul. Reţin două detalii: la un moment dat, elicopterul s-a îndreptat în viteză spre celebrul Isus Cristos, statuia uriaşă care veghează oraşul. „Frumos sfârşit”, mi-am spus, presimţind impactul oarecum simbolic. Dar elicopterul s-a cuibărit undeva, la încheietura mâinii drepte a statuii Mântuitorului, pe o platformă mărişoară, dar invizibilă din altă parte, pentru alimentarea cu combustibil. Apoi am zburat deasupra favelelor - favella este numele mahalalei din Rio, practic inaccessibilă, prin criminalitate, sărăcie şi neputinţa autorităţilor de a schima lucrurile.

Pilotul ne-a spus atunci: „dacă e să cădem cu elicopterul, mai avem o şansă în mare, niciuna, însă, într-o favelă, unde, dacă scăpăm de naufragiu, ne lichidează locuitorii”.

Dar, se pare că situaţia se schimbă. În ultimii ani, eforturile statului brazilian au dus la asanarea unor cartiere de acest gen, cu forţe de poliţie militară dure şi apoi cu cele ale poliţiei de pacificare.

Statul a investit şi într-un mijloc de transport modern - telefericul - care-i conectează pe locuitorii periferiei cu centrul oraşului şi cele mai importante căi de acces. Legătura cea mai scurtă dintre sărăcie şi prosperitate poate fi chiar mijlocul sau calea de transport adecvat. O lecţie şi pe adresa autorităţilor române.