Sari la conținut

Granițe păzite împotriva imigranților

O mie de oameni intră zilnic pe teritoriul Serbiei pe la frontierele cu Macedonia şi Bulgaria. Fluxul uriaş depăşeşte capacitatea autorităţilor sârbe de a gestiona situaţia. Ungaria, Austria şi, posibil, Germania se vor alătura pe viitor acestei misiuni de monitorizare.

Aleksandar Vucici, premierul Serbiei: Încercăm să găsim o soluţie comună pentru că Serbia nu îşi doreşte să construiască ziduri. Dacă am avea această abordare, am putea la fel de bine să ridicăm garduri la graniţele cu Macedonia şi Bulgaria.

În primele cinci luni ale acestui an, 22.000 de străini au cerut azil în Serbia, cu 6.000 mai mult decât pe tot parcursul anului 2014. În 2010, de exemplu, au fost înregistrate doar 500 de solicitări. Şi totuşi, cei mai mulţi dintre imigranți nu ajung să contacteze niciodată autorităţile locale. Preferă să călătorească clandestin spre Croaţia sau Ungaria.

În încercarea de a descuraja activitatea reţelelor de cărăuşi, Macedonia, o ţară de tranzit ca şi Serbia, a decis săptămâna trecută să permită migranţilor să traverseze legal ţara într-un interval de 72 de ore. Asta înseamnă că oamenii vor circula liber în condiţiile în care până acum foloseau diverse rute periculoase pentru a evita autorităţile.

Serbia sau Grecia sau, mai bine, Uniunea Europeană ar trebui să încerce, mai degrabă, să pună capăt războiului din Siria. Dacă se încheie războiul, vă spun sigur că nimeni din Siria nu-şi va mai dori să plece din ţară”, spune un imigrant.

În Ungaria, dezbaterea privind închiderea graniţei cu Serbia este binevenită.

Garai Laszlo, localnic din Szeged: Localnicii ar dori să nu vină imigranţi în masă. Dacă cineva se căsătoreşte sau vine pe cont propriu să lucreze sau din motive familiale sau este persecutat, nu e nicio problemă. Dar să vină masiv, nu are niciun sens, să meargă în altă parte.

Decizia Guvernului de la Budapesta de a construi gardul a fost publicată deja în monitorul oficial, deși executivul ungar a iniţiat o consultare naţională care ar trebui să se încheie pe 1 iulie. Ceea ce înseamnă că Guvernul conservator nu a mai aşteptat părerea poporului, ci a trecut direct la acţiune.