Sari la conținut

INTERVIU. „Politica fricii” și succesul ei. Explicațiile unui expert

Alina Matiș: Atât în alegerile preliminare din Statele Unite, cât şi în Europa, în ultimii ani, am văzut o accentuare a populismului de dreapta. Care credeţi că e motivul?

Josef Janning: Această creştere a populismului de dreapta are, cel mai probabil, mai multe surse. Una dintre ele este neliniştea pe care mulţi oameni o simt în faţa globalizării. Simt că nu mai sunt acasă, că nu mai sunt familiarizaţi cu mediul înconjurător, că nu mai înţeleg contextul în care trăiesc. În acelaşi timp, vedem o scădere a încrederii în mediul politic, ceea ce e oarecum paradoxal. Uneori, se pare că oamenii cred că era mai bine când era mai rău, când erau graniţe, când era mai puţină interacţiune, mai puţină interdependenţă şi mai puţină nevoie de a interacţiona cu oameni din alte ţări, că atunci era un mediu mai bun.

Există şi o componentă de securitate aici?

Vedem că acest naţionalism populist care a apărut atât în Europa, cât şi în SUA este profund anti-imigraţionist. Se foloseşte oarecum de lipsa de încredere care există faţă de oamenii care vin din altă ţară sau din alte culturi. Faptul că există ISIS şi că ISIS reprezintă o mare problemă de securitate este folosit pe post de dovadă că, dacă nu am avea imigraţie, dacă nu am permite imigraţia, am fi în siguranţă mai mult.

Donald Trump, Viktor Orban, Marine le Pen, în Franţa, noua putere politică din Polonia: ce au ei în comun, ce îşi doresc dincolo de retorica lor?

Trump este un caz special, din foarte multe puncte de vedere. Statele Unite sunt un caz aparte. Donald Trump susţine următorul lucru: "Voi face din Statele Unite numărul unu mondial. Aceasta va fi grija mea principală". Este o formă de izolaţionism. În Europa, numitorul comun al unor mişcări foarte diferite - de la Orban, la Frontul Naţional din Franţa - este suveranitatea. Aceşti apărători ai suveranităţii cred că renunţarea la părţi din suveranitate în interiorul Uniunii Europene şi transferul de puteri naţionale în mâinile unei instituţii comune din Bruxelles sunt sursa răului din prezent.

Există şi o problemă de contagiune, de influenţare a politicienilor moderaţi?

Întotdeauna. Cred că, mai presus de orice, efectul pe care aceste partide îl au este că, de îndată ce par suficient de atractive în ochii votanţilor şi au potenţialul de a fi alese în Parlament, partidele tradiţionale se trezesc şi încearcă să le frâneze ascensiunea. Fac asta preluând o parte din poziţiile acestor partide radicale. Astfel, atunci când ai de-a face cu o ascensiune a partidelor de extremă-dreapta, centrul politic se va muta spre dreapta. Acest efect este, probabil, mai profund decât orice ar putea obţine câştigând mandate în partidele naţionale şi regionale sau în Parlamentul European.

Citiți și:

Dosar internațional. Populiștii | Politica fricii în SUA și Europa