Sari la conținut

RETROSPECTIVĂ 2014 | Terorismul, o nouă incursiune pe scena mondială

Începutul lunii iunie. Lumea întreagă asistă cu uimire , apoi cu oroare la un adevărat război-fulger în nordul Irakului. Rând pe rând, oraşele Mosul, Baiji, Tikrit, Samarra, Jalula, Saadiyan cad aproape fără nicio împotrivire. Jihadiştii pun mâna în doar câteva zile pe barajul de lângă Mosul, care alimentează cu apă nordul Irakului. În plus, cuceresc mai multe rafinării, care vor aduce până la trei milioane de dolari pe zi grupării teroriste. În mai puţin de o lună, trupele Statului Islamic ajung la porţile Bagdadului.

Se estimează că aproape un milion de oameni au fost nevoiţi să fugă din calea unei invazii de o barbarie fără precedent în ultimele decenii. Jihadiştii au pus mâna şi pe unităţile militare abandonate de soldaţii irakieni. Cel mai mult au de suferit minorităţile etnice şi religiose.

Minoritatea religioasă yazidi primeşte o lovitură grea. Aproximativ 5.000 de oameni sunt masacraţi într-o singură lună. Bărbaţii sunt omorâţi pe loc, iar femeile sunt incluse într-o uriaşă reţea de sclavagism sexual. Ce mai rămâne din comunitatea yazidi se refugiază pe muntele Sinjar. O membră a comunităţii face o declaraţie zguduitoare: " O femeie yazidi a ajuns în mâinile a 10 bărbaţi din Statul Islamic. Am fost vândute pentru 10 sau 12 dolari. Cine ar putea accepta acest comportament?! Poate Dumnezeu accepta aşa ceva? Sunt animale, nu oameni! Din cauza lor, mi-e frică tot timpul."

O altă minoritate pusă la grea încercare este comunitatea kurdă. Mii de etnici sunt nevoiţi să fugă din calea invaziei jihadiste. Cei mai mulţi ajung în Turcia. Alţii preferă să ia arma în mână. Printre ei, sute de femei care luptă cot la cot cu bărbaţii mai ales în Kobani, un oraş de graniţă între Siria şi Irak.

Exterminarea comunităţii yazidi şi situaţia dificilă a celei kurde provoacă reacţia comunităţii internaţionale. Statele Unite şi Marea Britanie încep să paraşuteze ajutoare umanitare pentru a-i ajuta pe refugiaţi.

Lumea întreagă se întreabă cine este Statul Islamic, care între timp s-a declarat califat. Apărut în 1999, ca un grup jihadist sunnit care activa în nordul Irakului, ajunge în 2004 ramură a Al-Qaida în Irak şi îşi extinde influenţa în oraşele din nordul ţării. Intervenţia americană slăbeşte mişcarea, însă retragerea trupelor occidentale şi izbucnirea războiului civil sirian readuc gruparea în prim-plan.

Preşedintele american Barack Obama anunţă primele raiduri aeriene împotriva grupării teroriste, dar precizează că nu va trimite trupe la sol: "Vom conduce o campanie sistematică de lovituri aeriene împotriva acestor terorişti. Nu ne vom lăsa târâţi într-un alt război terestru în Irak."Americanilor li se alătură britanicii. Efectul bombardamentelor nu întârzie să apară.

Pe 19 august, grupul terorist publică pe Internet prima înregistrare cu decapitarea unui occidental. Urmează o serie întreagă de astfel de înregistrări, ca răspuns la raidurile aeriene care se intensifică. Decapitările sunt însoţite şi de un mesaj al ucigaşului, numit John jihadistul, identificat de serviciile secrete occidentale drept un britanic: "Orice încercare a ta, Obama, de a-i împiedica pe musulmani să trăiască în siguranţă în Califatul Islamic se va termina într-o baie de sânge pentru oamenii tăi."

Cazul britanicului jihadist dezvăluie un fenomen tulburător. Cel puţin 2.000 de tineri occidentali s-au alăturat Statului Islamic. Printre ei, neconfirmat, şi un luptător de origine română. Teodor Melescanu, fost director al Serviciului de Informaţii Externe : "Stim că a plecat din România cu intentia sa ajunga, nu stim daca a ajuns, ce a făcut, pentru că nimeni nu poate să urmărească foarte bine orice mişcare a oricărui cetăţean român."

Efectivele totale ale Statului Islamic nu sunt cunoscute, însă cifrele pot ajunge până la 200.000 de luptători, spun unii analişti. Statul Islamic beneficiază şi de ajutorul radicalilor care se ascund, necunoscuţi, în sânul societăţilor occidentale.

Apare, din nou,  fenomenul lupului singuratic. Teroriştii acţionează pe cont propriu şi provoacă atacuri imprevizibile la scară mică. Este cazul unui tânăr de origine libiană care a omorât un soldat la memorialul din faţa Parlamentului din Ottawa, după care a intrat în clădirea legislativului. Teroristul a fost împuşcat mortal de forţele de ordine.

Mark Hamm, profesor Universitatea de Stat Indiana, explică acest fenomen: " Lupul singuratic, ca tipologie de terorism, este o persoană care acţionează singură, fără ajutorul sau sprijinul unei guvern sau a unei organizaţii.Unii se radicalizează în armată, alţii la locul de muncă sau în mediul online."

Aşa a fost cazul şi cu Man Haron Monis. Iranian de origine, el s-a radicalizat în Australia, unde a cerut azil politic în 1996. Pe 15 decembrie, bărbatul a luat ostatici peste 30 de oameni nevinovaţi, într-o cafenea din centrul metropolei Sydney. După aproape 17 ore de negocieri, trupele speciale au fost nevoite să intervină în forţă. Doi oameni şi-au pierdut viaţa. Managerul cafenelei a fost împuşcat, după ce a încercat să-l dezarmeze pe terorist. O femeie, avocată şi mamă a trei copii, a murit după ce a încercat să protejeze o gravidă.

După doar o zi, pe 16 decembrie, plaga terorismului loveşte din nou, în nordul Pakistanului. De data aceasta, nu mai e vorba de un lup singuratic, ci de o grupare de talibani. Un comando de şase terorişti a pătruns într-o şcoală militară pentru copii şi adolescenţi din Peshawar. A urmat un măcel incredibil: 148 de oameni au murit, dintre care 132 de copii şi adolescenţi.