Sari la conținut

Planul preşedintelui Columbiei, respins la referendum, premiat cu Nobelul pentru pace

Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat președintelui Columbiei, Juan Manuel Santos, pentru rolul său în acordul de pace cu gherila FARC, în ciuda faptului că pactul nu a fost validat de locuitorii țării la referendum. 

„Comisia speră că acest premiu îi va da (președintelui Columbiei n.red) puterea să ducă mai departe această sarcină dificilă. De asemenea, Comisia speră că în anul care va urma, locuitorii acestei țări vor putea să culeagă fructele procesului de pace”, a spus purtătoarei de cuvânt a comisiei norvegiene. 

De asemenea, ea a precizat că chiar dacă acordul de pace a fost respins de columbieni la referendum, negocierile au dus „conflictul sângeros” într-un punct în care se poate ajunge la o soluție pașnică de încheiere a acestuia. Purtătoarea de cuvânt a adăugat că poporul columbian nu a respins pacea în sine ci anumite prevederi din acord.

Până în prezent, 25 de șefi de stat sau de Guvern au primit premiul Nobel pentru Pace. Ultimul președinte care a primit această distincție a fost liderul Liberiei, Ellen Johnson Sirleaf, în anul 2011. Alți șefi de stat care au luat Nobelul pentru Pace sunt: Barack Obama (SUA, 2009), Kim Dae-jung (Coreea de Sud, 2000), F.W. De Klerk (Africa de Sud, 1993) și Mihail Gorbaciov (Rusia, 1990).

Acordul de pace cu gherila FARC

După 52 de ani de conflict sângeros, președintele Columbiei și liderul gherilei FARC, Timoșenko, au ajuns la un acord pentru pace. Însă pentru a fi validat, președintele Columbieni a decis să îi cheme pe locuitorii țării la la referendum.

Aproape 34,9 milioane de alegători au fost chemaţi să răspundă cu „da" sau „nu" întrebării „Susţineţi acordul final de încheiere a conflictului şi construire a unei păci tabile şi durabile?", titlul documentului de 297 de pagini care a rezultat după aproape patru ani de negocieri în Cuba. 

Dintre cele 99,98% buletine de vot nunărate, cele cu "nu" se impuneau cu 50,21% în faţa celor cu „da" (49,78%).

Președeintele Juan Manuel Santos intenţiona ca astfel să pună capăt celei mai vechi confruntări armate din Americi, care a implicat diverse gherile de extremă stânga, miliţii paramilitare de extremă dreapta şi forţele de ordine, soldate cu peste 250.000 de morţi, 45.000 de persoane date dispărute şi 6,9 milioane de oameni deplasaţi.

Acordul viza ca FARC - înfiinţată în 1964 în urma unei insurecţii ţărăneşti şi care numără în continuare 5.765 de combatanţi - să se transforme în partid politic, după ce predă armele ONU, care a verificase deja, distrugerea a 620 de kilograme de explozivi.

Cum a început decernarea premiilor

Alfred Nobel a fost de-a lungul vieții sale interesat de problemele societăţii, de literatură, el a scris poezie şi teatru, iar premiul pe care l-a instituit a devenit o extensie şi o împlinire a intereselor sale de-o viaţă. De altfel, a fost dorința cercetătorului ca acest premiu să fie acordat celor care au făcut descoperiri importante în domeniul fizicii, chimiei, medicinei, literaturii și păcii.

Pe 27 noiembrie 1895, Alfred Nobel a semnat al treilea şi ultimul său testament la clubul suedez-norvegian din Paris. Când a fost deschis şi citit după moartea sa, testamentul a creat o mare controversă atât în Suedia, cât şi în toată lumea, mai ales că Nobel lăsase mult din averea sa unui premiu. Familia s-a opus atunci.

Conform actului, aproximativ 31,5 milioane de coroane suedeze, în zilele noastre înseamnă 1,702 milioane de coroane suedeze, adică 265 de milioane de dolari, au alcătuit un capital ale cărui dividende anuale trebuie distribuite „celor care, pe parcursul anului precedent, au făcut omenirii cele mai mari servicii”, scrie nobelprize.org.

Potrivit testamentului, premiul va fi împărţit în cinci părţi egale: „Prima parte va fi distribuită autorului descoperirii sau invenţiei celei mai importante în domeniul fizicii; a doua, autorului sau descoperirii celei mai importante în chimie; a treia, autorului descoperirii celei mai importante în domeniul fiziologiei sau medicinei; a patra parte, autorului celei mai remarcabile opere literare cu o tendinţă idealistă; a cincea, personalităţii care a acţionat cel mai bine pentru apropierea popoarelor, abolirea sau reducerea armelor permanente, iniţierea şi multiplicarea congreselor pentru pace”.

Savantul suedez a mai specificat în testament cine urma să acorde premiile. Din 1901, acordarea premiilor Nobel se bazează pe un sistem de nominalizări, coordonat de patru instituţii. Astfel, Academia Suedeză acordă premiul pentru Literatură, Institutul Karolinska pe cel pentru Medicină, Academia Regală suedeză pentru Ştiinţe se ocupă de premiile pentru Fizică şi Chimie, iar un comitet special desemnat de Parlamentul norvegian oferă premiul pentru Pace.

Primele premii Nobel au fost acordate prima dată la 10 decembrie 1901, după moartea creatorului lor. Ele constau într-o medalie, o diplomă şi o sumă, care la început a fost în valoare de câteva zeci de mii de dolari, iar apoi a crescut la zece milioane de coroane suedeze (SEK). În iunie 2012, Fundaţia Nobel a decis să reducă suma de bani la 8 milioane coroane suedeze, adică 800.000 de euro, pentru fiecare domeniu.