Sari la conținut

Alegeri în Moldova | Barieră lingvistică pe calea destinului

Duminică, Republica Moldova își va alege președintele. Prin semnalul pe care îl vor da, moldovenii se vor exprima fie în favoarea unei reapropieri de Rusia, fie vor merge pe calea europeană. Digi24 vă pune în context procesul electoral de peste Prut și vă ține la curent cu ultimele evoluții politice de la Chișinău. Transnistria, teritoriul ocupat de armata rus ă la începutul anilor '90, nu mai este subiect de campanie electorală nici măcar în Republica Moldova. Situaţia nu s-a îmbunătăţit însă pentru vorbitorii de limba română din teritoriul separatist, ci dimpotrivă. Sunt oameni care ale căror destine se înalţă, ori se frâng în funcţie de limba în care îşi cer drepturile: în rusă sau în română.

140 de copii din Grigoriopol, Transnistria, trec în fiecare zi graniţa în Republica Moldova împreună cu profesorii lor pentru a învăţa carte în limba română. Şcoala lor a fost desfiinţată în 2002. Autorităţile transnistrene au vrut să pedepsească astfel refuzul profesorilor de a adopta caracterele chirilice în sistemul de predare.

Valentina Ctitor, profesor de limba şi literatura română: „Eram în localitatea Grigoriopol înjosiţi, am fost numiţi şi trădători şi duşmani ai oraşului. Au fost părinţii la locul de serviciu înjosiţi, uneori chiar şi eliberaţi din serviciu.”

La 34 de kilometri de graniţa recunoscută doar de sovietul suprem din Tiraspol şi de Moscova, autorităţile de la Chişinău le-au pus la dispoziţie un spaţiu unde îşi pot desfăşura orele.

Liuba Baltag, elevă Liceul Ștefan cel Mare: „Ne frământă gândul că nu avem şcoala noastră, adică venim ca în ospeţie, dar suntem bucuroşi că ne primesc aici.”

Elena Repida, elevă Liceul Ștefan cel Mare: „În fiecare zi să faci naveta şi trecând prin vamă este ceva inexplicabil de greu deoarece nu ştii la ce să te aştepţi.”

Svetlana Jitariuc, profesor educaţia muzicală: „Într-un an, o lună de zile am fost ţinuţi zilnic în vamă, câte 40 de minute, ratam orele.”

Dana Vlase face parte din prima generaţie de copii de pe teritoriul transnistrean obligată să facă naveta zilnic pentru a-şi continua educaţia în limba română. Acum studiază jurnalismul la Iaşi. Vrea să rămână în România.

Dana Vlase, masterand jurnalism UAIC Iaşi: „Nu ni se mai permitea să vorbim în română, să scriem în română. În clasa întâi ascundeam abecedarul sub bancă sau îl ascundeam sub flori când veneau cu controale la noi. Șanse la educaţie din momentul în care rămâi acolo sunt minime, actualmente ei învaţă încă din cărţile de pe timpul sovietic, îl învaţă pe Lenin ca şi cum ar fi eroul naţiunii.”

Dramele românilor din Transnistria se opresc la gardul de sârmă ghimpată care desparte acest teritoriu de Republica Moldova. La Chişinău nimeni nu mai aminteşte despre abuzurile din stânga Nistrului.

Doru Petruţi, sociolog: „Tema asta a dispărut din top cinci probleme ale moldovenilor chiar şi din top zece pentru că traiul şi problemele de natură economică ocupă foarte mult timp.”

La 100 de kilometri de Chişinău, spre sud, se află Găgăuzia, teritoriu autonom. Un loc blocat în timp şi în care propaganda rusească şi-a lăsat amprenta.

Mai puţin de 10% dintre găgăuzi vorbesc româneşte. Eudochia Buzilă s-a mutat acum un an în oraşul Comrat ca să îi înveţe pe copiii de aici limba română.

Eudochia Buzilă, învăţătoare: „Limba română la găgăuzi nu le trebuie. De mic copil, dacă mama sau altcineva îţi spune nu îţi trebuie ţie limba română, copilul nu mai vrea să înveţe. Şi asta este o problemă. Se începe de la părinţi.”

În Găgăuzia s-a vorbit decenii la rând aproape exclusiv în ruseşte, aşa că nu e nicio surpriză că regiunea are relaţii privilegiate cu Federaţia Rusă. Comerţul cu vin este doar un exemplu. Cel din Găgăuzia ajunge fără probleme pe piaţa rusă, în timp ce vinul moldovenesc are de ani buni embargou.

Vadim Ceban, prim-vicepreşedintele comitetului executiv al Găgăuziei: „Vinurile sunt exportate mai mult în federaţia Rusă şi în Belorus, pieţele tradiţionale. Sunt mai mult de 6 companii, care au posibilitate de export în Federaţia Rusă.”

Găgăuzia ocupă 5% din teritoriul Republicii Moldova şi are aproximativ 160.000 de locuitori. În anul 1994 Parlamentul de la Chişinău a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor.