Sari la conținut

Omenia de sub un fes. Primarul care a vrut să readucă la viață un sat cu ajutorul refugiaților, subiect de documentar

Într-un sătuc aproape pustiu din sud-estul Bulgariei, unde timpul pare a se măsura doar în ulițele înecate în praf și în crăpăturile cocioabelor din chirpici, apariția unui val de migranți poate căpăta amploarea unui eveniment epocal. Iar lucrurile devin mai interesante când în peisaj apare și un proiect administrativ cu substrat umanitar. 

ivan

Ivan Francazov, captură din „The Good Postman”

Viața pe unde balcanice și-ar pierde parcă intensitatea fără poveștile frontierelor, temă de largă fascinație în rândul regizorilor de film din Europa. Acesta este și cazul regizorului bulgar Tonislav Hristov, al cărui documentar The Good Postman a fost prezentat recent în Belgia, în cadrul festivalului One World.

Documentarul, o producție bulgaro-finlandeză, spune povestea primarului unui sătuc de 50 de locuitori de la granița Bulgariei cu Turcia, la est de râul Tundja. Golyam Dervent este numele satului – cunoscut ca ”Marea Poartă” pentru fluxurile de migranți și refugiați plecați în căutarea visului european - și primarul din acest univers rural, Ivan Francazov, un fost poștaș, avea să devină, în 2015, o „rotiță” din micro-istoria rutelor de migrație siriană.

Dintr-un stop-cadru al trailer-ului ne privește o figură osoasă, brăzdată de riduri, cu o pereche de perciuni încărunțiți pornind de sub un fes „Chicago Bulls” – Ivan Francazov. Fruntea lui este la de încruntată ca cea a taurului fioros din stema echipei americane de baschet cusută pe banderola fesului.  

În timp ce presa internațională titra la acea dată despre grupări de bulgari naționaliști care organizau „vânători” de refugiați pentru a-i forța pe aceștia să se întoarcă în Turcia, Ivan Francazov avea o idee: să readucă la viață satul său cu ajutorul sirienilor. Refugiații ar fi putut să se mute în casele abandonate, să muncească ogoarele lăsate în plata bălăriilor, să alcătuiască încet, încet un nou țesut de populație.

„Filmul oferă o imagine tragicomică a unei viziuni ciudate asupra lumii și bunătății umane”, scrie în sinopsis-ul documentarului pe pagina de eveniment a festivalului One World.

Camera video a lui Hristov urmărește atitudinea sătenilor față de problema migrației, falia dintre tabăra celor care văd în refugiați speranța unui nou viitor comunitar și tabăra celor care sunt înfricoșați de prezența acestora. Tocmai această antiteză avea să decidă rezultatul alegerilor locale din 2015, când Ivan Francazov, candidat al partidului de centru-dreapta GERB, a câștigat mandatul de edil. ”Ringul” de luptă electorală avea să îl reprezinte o casă părăginită din sat. Francazov milita pentru darea în folosință a casei unei familii de sirieni. De cealaltă parte, contracandidatul său, speculând contextul în cheie xenofobă, derula o campanie agresivă pentru transformarea casei în primul internet cafe din sat.

În prezent, de planul de dezvoltare al lui Francazov s-a ales praful, din cauza lipsei de sprijin din partea majorității sătenilor și a barierelor de sârmă ghimpată ridicate de Turica la granița cu Bulgaria, care au stopat circulația liberă. „Lucrurile s-au schimbat. Valul s-a terminat. Chiar dacă mai există refugiați, nu îi mai vedem în jur”, a declarat primarul jurnaliștilor de la Balkan Insight. ”Îmi este milă de ei. Nu caută decât să se salveze”, a mai precizat Ivan Francazov, adăugând că încă nu a vizionat documentarul lui Tonislav Hristov.