Trăiește Macron un calvar politic de tip „Charles de Gaulle”? Vestele Galbene și epidemia de taxe din Franța

Centrul Parisului arată în aceste zile ca o zonă de război. Tinerii furioși din Vestele Galbene amintesc, la jumătate de secol distanță de la evenimente, de rebeliunea studenților din mai 1968. Trăiește acum președintele francez Emmanuel Marcon un „moment de Gaulle”?

Între 2 mai și 23 iunie 1968, Franța condusă de președintele Charles de Gaulle și premierul Georges Pompidou a fost scena unui vacarm care s-a transformat într-o răscoală a studenților, cu mașini incendiate și vitrine sparte. Într-o atmosferă impregnată de efervescența stângii tiermondiste, tânăra generație se revolta împotriva ordinii „burgheze” a părinților și a cutumelor societății de consum, cerând reforme drastice în întreaga societate franceză. Ceea ce începuse ca un simplu protest împotriva unui regulament universitar avea să se transforme în cea mai mare grevă generală din Europa.

Cincizeci de ani mai târziu, străzile Parisului sunt din nou luate cu asalt de tineri. Care este scânteia de data aceasta? Nu o fantezie revoluționară maoistă, ci nivelul de trai din țară sufocat de enorma povară fiscală.

Protestele Vestelor Galbene, numele sub care este cunoscută această mişcare creată pe reţelele de socializare, fără tutela vreunui partid sau sindicat, au fost determinate de anunţul guvernului francez privind scumpirea carburanţilor.

Mișcarea este stimulată de sprijinul a două treimi din francezi, potrivit sondajelor, şi de succesul unei petiţii pentru scăderea preţului carburantului la pompă, care a depăşit un milion de semnături.

Povara fiscală

Franța este a doua țară din lumea dezvoltată cu cel mai mare număr de taxe, după Danemarca, indică cifrele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Context în care Emmanuel Macron este perceput ca un agent de influență politică al clasei bogate, scrie Bloomberg.

„Mișcarea Vestele Galbene probabil că se va evapora, dar nu și furia, care va lua probabil noi forme periculoase pentru Macron”, este de părere Jim Shields, profesor de politici franzece al Universității Warwick din Marea Britanie. „Mi-e greu să cred că va reuși să ducă la capăt aceste reforme controversate, precum cea a pensiilor și cea a asigurărilor de șomaj, fără să aibă sânge pe străzi”.

„Noi vorbim despre costurile de trai și Macron ne vorbește despre ecologie”, a declarat Joffre Denis, pompier, pentru Bloomberg. „Soluția lui pentru oamenii care nu-și pot permite să cumpere mâncare este panoul solar. Plătim tot mai mult pentru servicii tot mai puține. Unde se duc acești bani?”.

Nevând un lider, mișcarea Vestelor Galbene nu are nici omogenitate. Până acum, se disting două aripi protestatare: aripa moderaților, care dorește să creeze o structură de negociere cu guvernul francez, și gruparea radicală, care respinge orice cale de dialog, optând doar pentru mesajul violent transmis politicienilor de la putere.

Istoricul Sylvain Boulouque, specializat în partide extremiste, crede că Vestele Galbene nu se vor transforma într-un partid, cum a fost cazul Mișcării Cinci Stele din Italia, deoarece nu au în frunte un lider carismatic, care să poată coagula în jurul său o adeziune politică semnificativă. Dar, totodată, crede istoricul, nu există nicio cale prin care voturile acestor tineri să ajungă în urnele de centru-dreapta sau de centru-stânga.

„Nu vor vota pentru partide pe care consideră răspunzătoare pentru ultimii 30 de ani de istorie franceză”, subliniază Bouloque.

Istoricul este de părere că voturile lor vor fi împărțite cel mai probabil între formațiunea de extremă-dreapta condusă de Marine Le Pen și cea de extremă-stânga a lui Jean Luc-Melechon.

În urma ciocnirilor de sâmbătă dintre protestatari și forțele de ordine, 133 de persoane rănite şi au 412 manifestanți au fost reținuți, dintre care 378 au fost plasaţi în arest preventive.