Sari la conținut

EXCLUSIV. Marine Le Pen: Doresc să aplicăm şi noi actuala procedură din Marea Britanie. Francezii au dreptul să-şi spună părerea despre UE prin referendum


Bună ziua, doamnă Marine Le Pen. Bun venit în România. Sunteţi în România pentru un eveniment politic. Este o adunare a eurodeputaţilor din grupul naţionalist european. Vorbim la Sinaia despre eşecul Uniunii Europene. De ce aici în România? Căutaţi suporteri naţionalişti tocmai în România?

Sunt copreşedintele grupului „Europa Naţiunilor şi Libertăţilor” din Parlamentul European şi avem şansa ca din grupul nostru să facă parte şi Laurenţiu Rebega. Am venit să ofer sprijinul meu platformei sale politice, „Forţa Naţională”, deoarece el reprezintă viziunea patriotică ce animă astăzi mai multe ţări ale Uniunii Europene, care se opune politicii actuale a UE, care este un eşec absolut. Eu cred în cooperarea naţiunilor libere şi a popoarelor, iar în acest sens Laurenţiu Rebega participă împreună cu noi, în grupul nostru parlamentar, la apărarea libertăţii şi suveranităţii naţionale în cadrul UE.

Simţiţi că este un curent favorabil naţionalismului în România?

Este un curent favorabil libertăţii în România? Da, cred, cred că istoria României, aspiraţia de a rămâne mai liberă este una foarte puternică. În prezent, UE este un adversar al libertăţii naţiunilor, un adversar al suveranităţii şi chiar un adversar al democraţiei deoarece, pe măsura trecerii timpului, privează naţiunile europene de libertatea de a-şi alege viitorul, de a-şi construi viitorul. Deci, cred că este un curent patriotic puternic acum şi probabil şi mai puternic pe viitor, în România, ca în toate ţările Uniunii Europene.

Duceţi o politică ce pare împotriva Uniunii Europene. România este în UE. Nu doriţi străini în Franţa, nu doriţi români în Franţa. Dar românii doresc să muncească în Franţa. De ce ar susţine românii politica dumneavoastră?

Să încercăm să nu amestecăm lucrurile. Suntem pentru Europa, pentru cooperarea naţiunilor din Europa. Din respect pentru libertăţi şi pentru apărarea identităţii fiecăreia dintre ţările noastre, ne opunem Uniunii Europene deoarece Uniunea Europeamă a eşuat. Indiferent de domeniu, a eşuat. A dat greş în privinţa dezvoltării economice pe care a promis-o, nu a reuşit să ne apere, mai ales la graniţele externe ale UE, de fluxurile migratorii, chestiuni extrem de importante cu care ne confruntăm. Suntem pentru o altă Europă, una a naţiunilor libere şi suverane, Europa Airbus sau Arianne, a cooperării, suntem împotriva acestei viziuni totalitare de astăzi a Uniunii Europene. Credem că fiecare ţară trebuie să poată să decidă cine vine pe teritoriul său şi cine rămâne în funcţie de propriul său interes, de nivelul său de şomaj şi de sărăcie. Nu mă bucur că românii încearcă să plece din ţara lor ca să-şi construiască un viitor. Aş dori ca românii să-şi poată construi un viitor în România. Cred că şi Franţa este în aceeaşi situaţie. Nu mă bucur că tinerii francezi speră la un viitor doar în străinătate, plecând în Marea Britanie, în Statele Unite, în Australia. Doresc ca tinerii noştri să poată găsi în Franţa mijloacele materiale să-şi construiască un viitor prosper şi sigur şi să le fie respectată identitatea.

Dar românii doresc să fie liberi să aleagă. Să poată munci în Franţa sau poate în Marea Britanie sau în Portugalia. De ce să renunţe la dreptul de a alege?

În Franţa avem şapte milioane de şomeri şi consider că principala responsabilitate a unei ţări este să găsească locuri de muncă pentru cetăţenii săi. Este ceva legitim. În această propunere nu există niciun fel de ostilitate faţă de români sau faţă de România. Cunosc istoria ţării mele şi relaţiile extrem de apropiate dintre Franţa şi România. Ştiu rolul pe care îl joacă România în Europa Centrală, în cadrul dezvoltării francofoniei şi chiar a francofiliei. Consider că naţiunile pot avea relaţii comerciale inteligente, fără să fie în detrimentul uneia sau alteia. Cred că, dată fiind actuala rată a şomajului în Franţa, responsabilitatea mea ca lider politic este să încerc să păstrez locurile de muncă mai întâi pentru francezi. Oricine este legat de ţara sa gândeşte la fel.

Dacă vreţi ca francezii să găsească locuri de muncă, de ce nu faceţi mai multe locuri de muncă?

Cred că liderii noştri din Franţa se supun regulilor Uniunii Europene, iar aceste reguli sunt devastatoare din punct de vedere economic. Regulile UE au creat tensiuni, concurenţă între naţiuni, lucruri profund negative. Ni s-a impus o monedă, euro, şi vedem astăzi că această monedă este un eşec. A aplicat măsuri de austeritate, care au produs multă suferinţă în rândul ţărilor europene şi a creat această concurenţă îngrozitoare între muncitori. Este cazul directivei „Detaşarea muncitorilor”, ce prevede folosirea în cadrul Uniunii Europene a diferitelor naţionalităţi, pentru a le întoarce unele împotriva altora şi a intra în concurenţă. Aceasta nu este viziunea noastră despre Europa. Noi avem o viziune a cooperării, pe care o împărtăşim cu Laurenţiu Rebega. Nu mai dorim această Uniune Europeană care nu este o Europă a păcii, ci una a conflictelor şi a concurenţei. Dorim o Europă a cooperării.

Susţineţi un partid din România care vrea să limiteze dreptul românilor de a munci unde vor în Uniunea Europeană?

Nu ştiu la ce partid faceţi referire. Putem discuta mult despre Laurenţiu Rebega, mişcarea sa nu intenţionează să le interzică românilor să meargă în străinătate. La fel precum facem şi noi în Franţa, adică să le oferim compatrioţilor noştri opţiunea de a munci în ţara lor. După aceea, dacă doresc o aventură personală, dacă vor din motive personale să meargă să muncească în străinătate, este alegerea lor. Repet, niciun partid nu vrea să le interzică oamenilor să plece să lucreze în străinătate, cu condiţia ca ţara unde vor să meargă să fie de acord. N-are sens.

Cred că întrebarea nu a fost bine tradusă. Întrebarea mea era dacă dumneavoastră susţineţi „Forţa Naţională”, mişcarea lui Laurenţiu Rebega. Acest partid nu susţine libertatea românilor de a călători, de a munci unde vor în UE. Aceasta este politica „Forţei Naţionale”, mişcare pe care o susţineţi în România.

Frontul Naţional pe care îl conduc nu le interzice francezilor să muncească în străinătate. Cu asta suntem de acord. Este o libertate individuală. Dar cred că fiecare ţară are dreptul să decidă cine poate veni, cine poate avea acces pe piaţa muncii şi poate decide, în funcţie de rata şomajului, să dea prioritate la locurile de muncă propriilor cetăţeni. Nu suntem singurii care susţinem acest lucru. Elveţia are această politică, Marocul la fel. Deoarece este o politică naţionalistă. Cred că o mişcare naţionalistă caută întotdeauna să le ofere cetăţenilor săi dreptul de a alege. Să lucreze în străinătate dacă vor, dar să aibă şi dreptul de a munci în propria ţară. Actualele politici economice ale Uniunii Europene ne-au sărăcit ţara, au dus la regresul industrializării, au dus la o concurenţă acerbă şi în realitate au provocat şomaj. Asta în timp ce tineretul nostru, tinerii României, tinerii Franţei, văd un viitor doar în afara ţării lor. Cred că responsabilitatea liderilor politici este să creeze condiţii pentru locuri de muncă, astfel încât tinerii noştri să nu fie obligaţi să plece. Dacă vor să plece să muncească în altă parte, este opţiunea lor. Dar dacă sunt obligaţi să plece pentru că nu sunt locuri de muncă în ţările lor, atunci devine responsabilitatea noastră.

Politica dumneavoastră este împotriva zonei euro, anti-Schengen? Spuneaţi recent în Canada că dacă aţi fi aleasă preşedinte, aţi organiza un referendum. Dacă francezii nu vă aleg preşedinte, poate fi considerat ca un răspuns negativ la referendum? Ce veţi face? Ar fi un veto pentru politica dumneavoastră?

Doresc să aplicăm şi noi actuala procedură din Marea Britanie. Dacă voi fi aleasă, doresc organizarea unui referendum deoarece cred că francezii au dreptul să-şi spună părerea despre Uniunea Europeană, aşa cum este în prezent. Timp de câteva luni, înainte de referendum, doresc să merg să negociez cu Uniunea Europeană. Le voi spune că vrem să rămânem în UE cu patru condiţii: dorim să ne recuperăm libertatea teritorială, adică să avem control asupra imigraţiei şi propriilor frontiere; dorim să recuperăm libertatea monetară pentru că nu există ţară liberă şi suverană care nu-şi gestionează singură moneda; vrem să ne recuperăm libertatea legislativă - legile noastre, votate de parlamentul nostru, au mai mare autoritate decât orice directivă a Uniunii Europene - şi dorim libertate economică. De exemplu, nu dorim ca Uniunea Europeană să poată să ne impună anumite modalităţi de lucru în relaţia dintre bănci şi firmele noastre. Dacă UE zice ok, că sunt de acord şi ne oferă aceste elemente de suveranitate, vom rămâne în Uniunea Europeană. Şi le voi spune francezilor că trebuie să rămânem în UE. Dacă nu vor să le redea francezilor suveranitatea, le voi recomanda francezilor să voteze pentru ieşirea din UE. Repet: doar popoarele trebuie să-şi poată decide viitorul.

Dacă anul viitor, francezii nu vă votează preşedinte, înseamnă acelaşi lucru ca un „nu” la acest referendum?

Nu, nu cred, pentru că nu este singurul aspect din programul meu. Recent, în Franţa s-a făcut un sondaj, iar cei mai mulţi au spus că ar dori un referendum privind rămânerea sau ieşirea din Uniunea Europeană. Vedeţi că în toate ţările din Uniunea Europeană există dorinţa ca UE să le respecte voinţa, referendumurile se înmulţesc: a fost referendum în Olanda, se vrea unul şi în Ungaria, este programat în Marea Britanie, susţin ideea unui referendum în Franţa. Popoarele din ţările UE au impresia că UE se construieşte fără voinţa lor şi chiar împotriva voinţei lor, iar acest sentiment devine insuportabil pentru diferitele naţiuni. Vor mai multă democraţie, iar referendumul este încununarea democraţiei.

Aţi vorbit despre patru piloni ai politicii dumneavoastră: suveranitatea teritorială, suveranitatea monetară, economică şi legislativă. În calitate de lider al Frontului Naţional, susţineţi anexarea Crimeei de către Rusia. Cum militaţi pentru integritatea teritorială a Franţei, dacă susţineţi Rusia, care a încălcat integritatea teritorială a Ucrainei?

Această descriere este cel puţin... Adevărul este că, dintotdeauna, Crimeea a aparţinut Rusiei. A fost şi un referendum. Când s-a organizat referendumul, Ucraina nu avea guvern legitim, era un guvern venit la putere printr-o lovitură de stat. Nimeni nu a contestat referendumul.

Printr-o revoltă populară.

Nu contestăm referendumul popular.

Aşa interpretaţi revoluţia din Ucraina?

A fost o revoluţie, care a răsturnat un regim. Iar această revoluţie nu-şi desemnase un lider când a fost referendumul din Ucraina. Ucraina nu avea nici Constituţie, nici reguli constituţionale când s-a organizat referendumul din Crimeea. Nimeni nu a pus la îndoială referendumul, nici modul în care a fost organizat.

Comunitatea internaţională nu a recunoscut referendumul.

Comunitatea internaţională nu l-a recunoscut, dar eu îl recunosc. Cred că acest referendum a fost organizat legal şi nimeni nu poate contesta faptul că marea majoritate a locuitorilor din Crimeea vrea alipirea la Rusia. Exact asta au făcut prin referendum. Repet, a fost un exerciţiu democratic într-o situaţie despre care am fost minţiti foarte mult. Situaţia de astăzi din Ucraina este grăitoare. Nu putem spune că lucrurile funcţionează prea corect. Nu mi se pare. Repet, cei care au fost prezentaţi drept forţe democratice par a fi mai puţin democratici decât cei de dinaintea lor.

Este o problemă internă a Ucrainei.

Aveţi dreptate, dar, din păcate, Uniunea Europeană este responsabilă pentru criza din Ucraina. Am spus asta de la început: Uniunea Europeană a folosit un fel de şantaj la adresa Ucrainei spunându-le fie să încheie un acord comercial cu UE, fie cu Rusia. A fost o mare greşeală. Au pus paie pe foc. Ştim că în Ucraina, o parte din populaţie priveşte spre est şi are tot dreptul, iar o parte din populaţie este prooccidentală şi, la fel, are tot dreptul. Să pui paie pe foc pe divizarea societăţii ucrainene a fost o greşeală enormă din partea Uniunii Europene. Cred că suntem responsabili, liderii UE sunt responsabili pentru situaţia catastrofală actuală din Ucraina.

Spuneţi că UE este vinovată penru cele petrecute în Ucraina, cu Crimeea şi Rusia. Cine din Uniunea Europeană?

Dl Juncker, dna Merkel, dl Schultz, toţi aceşti lideri. Este adevărat că dl Juncker şi dl Schultz nu au fost aleşi de electoratul din Uniunea Europeană. Comisia Europeană îşi revendică nişte drepturi incredibile cu privire la funcţionarea democratică la care aspirăm. Este adevărat că avem sentimentul că Uniunea Europeană lucrează pentru propriul interes şi pentru interesul marilor puteri financiare, uneori pentru interesul marilor multinaţionale, dar în niciun caz în interesul naţiunilor din cadrul Uniunii Europene.

Presa scrisă a publicat nişte mesaje pe care le-aţi primit pe telefonul mobil, privind nişte bani primiţi din Rusia în schimbul susţinerii politicii lui Vladimir Putin în Crimeea. Şi nu doar în Crimeea. Cum comentaţi această acuzaţie?

Este o mare defăimare la adresa mea şi a partidului meu. Am vrut să facem un împrumut, am vorbit cu toate băncile franceze şi toate ne-au refuzat. Apoi am cerut tuturor băncilor europene. Ne-au refuzat şi acestea.

De ce?

Pentru că deranjăm sistemul. Pentru că suntem cuiul din pantof, pentru că spunem lucruri pe care sistemul nu vrea să le audă. Apoi, am făcut solicitări la bănci din toată lumea. O bancă a acceptat să ne dea împrumutul. Să ne dea bani cu împrumut. Doar din interes, nu eram prieteni.

Pe ce perioadă?

Pe trei ani. Vom da înapoi acei bani. Dacă o bancă din România ar face schimb cu banca ceho-rusă, cu mare plăcere aş negocia cu ei, probabil, o dobândă mai bună.

Frontul Naţional a primit nouă milioane de euro dintr-un credit de 40 de milioane. Nu?

Nu.

Care este suma de care are nevoie Frontul Naţional pentru campania electorală?

Nu au legătură, nu amestecaţi lucrurile. Am făcut un împrumut de nouă milioane. Am cerut nouă milioane, ni se dau nouă milioane. Paralel, potrivit sistemului electoral francez, statul decontează cheltuielile din campania electorală, dar banii trebuie mai întâi cheltuiţi. Va fi campania pentru alegerile prezidenţiale, campania pentru alegerile parlamentare, este o sumă globală pentru toate partidele politice, un necesar cam de 25 de milioane de euro. Bani pentru toate partidele politice franceze. Continuăm să căutăm finanţare, cerem în continuare. Dacă ştiţi o bancă dispusă să împrumute Frontul Naţional, un partid care se comportă exemplar şi care rambursează întotdeauna împrumuturile şi datoriile, iată, lansez un apel. Vă mulţumesc să mi-aţi permis să fac asta.

Este a doua cerere de împrumut?

Desigur. Partidele politice cer mereu împrumuturi, tot timpul se împrumută. E groaznic că suntem adversarii instituţiilor financiare europene şi mondiale. Acesta este motivul pentru care nu vor să ne împrumute bani. Aşa ceva e normal? E normal ca o bancă să facă politică, să împiedice un partid politic să-şi dezvolte ideile, să spună vouă vă dau şi vouă nu vă dau? Vrem să ne continuăm acţiunile, fără să fim dependenţi de aceste bănci. Chestiunea reală care se pune este ce angajamente şi-au luat partidele politice finanţate de băncile franceze sau europene? Să nu le denunţe, să nu apere interesele naţiunilor când sunt opuse intereselor marilor puteri financiare? Credeţi-mă, suntem un partid pe deplin liber şi cred că am demonstrat deja acest lucru şi vom continua să o facem şi pe viitor.

Spuneţi că băncile europene nu doresc să vă dea credite pentru campania electorală. Poate că are legătură cu ancheta privind campania electorală din 2012.

Nu are nicio legătură. Campania electorală din 2012 face obiectul unei anchete de neînţeles, deoarece Comisia naţională pentru fonduri electorale, o înaltă instanţă franceză cu nouă înalţi magistraţi, a validat această campanie şi sistemul pe care l-am folosit de patru ori. Tocmai acest sistem de finanţare este pus la îndoială. În niciun caz nu vorbim despre deturnare sau asemenea lucruri. Sistemul de finanţare este cel pus la îndoială de justiţie, deşi a fost validat de patru ori de Comisia naţională pentru fonduri electorale. Ca partid de opoziţie, eşti supus unor anumite persecuţii din partea statului. Cred că statul are puterea de a deschide dosare. Iar noi avem un singur drept, acela de a ne apăra.

Aveţi dovezi că sunt doar manipulări ale puterii, prin deschiderea de anchete, pentru că sunteţi partid de opoziţie?

Exact acest lucru l-am susţinut la tribunal, care trebuie să judece acest dosar. Dumneavoastră nu faceţi parte din acest tribunal.

Aveţi dovezi?

Trebuie să aşteptăm să ajungem la tribunal. Singura dovadă pe care o am este că Comisia naţională pentru fonduri electorale, cu ai săi nouă înalţi magistraţi francezi, a validat de patru ori modelul de finanţare, pe care l-am folosit. Repet, consider că Frontul Naţional face obiectul unei persecuţii politice, cu care s-a obişnuit. Eu însumi am fost cercetată de mai multe ori de justiţie, dar m-au declarat nevinovată. Iată, se mai întâmplă, dar adevărul iese la iveală.

Există o altă anchetă privind declaraţia dumneavostră de avere.

Este un tribunal român. Nu este o întrebare politică.

Este o întrebare. Aveţi libertatea de a răspunde sau nu.

Doamnă, vă răspund.

Vă rog.

Este un tribunal.

Nu. Este o întrebare. Aveţi libertatea de a răspunde sau nu.

Vă rog. Un judecător care face politică.

Care era problema cu declaraţia de avere, anchetată de autorităţile franceze?

Problema este că responsabilul acelei înalte autorităţi este un susţinător al lui Francois Hollande, pentru care a votat. Vă repet, Frontul Naţional şi eu însămi suntem victimele unei persecuţii judiciare. Pentru mine este o onoare. Este o onoare să fiu persecutată de cei de la putere. Asta înseamnă că sunt rezistentă, că nu mă supun, iar puterea nu va reuşi să mă intimideze. Mă voi apăra la tribunal şi voi demonstra întreaga mea nevinovăţie în acest scandal. Acum putem vorbi despre politică?

Aţi avut un final de an prost, din punct de vedere politic, deoarece alegerile regionale nu au adus Frontului Naţional conducerea niciunei regiuni. Nici dumneavoastră nu aţi fost aleasă. Ce nu a mers?

Democraţia. Nu a funcţionat democraţia. Pentru prima dată în istoria Franţei, ca să ne împiedice să ajungem la putere în aceste regiuni, Partidul Socialist s-a retras din cursă, în beneficiul UMP, adică al dreptei. Pe plan politic am asistat la o fuziune între dreapta şi stânga, ca să împiedice Frontul Naţional să câştige alegerile. Democraţia nu a funcţionat. Au schimbat regulile democratice ca să împiedice Frontul Naţional să câştige. Frontul Naţional este principalul partid din Franţa. A fost la alegerile regionale, la alegerile departamentale, a fost şi la europarlamentare şi poate va fi şi la alegerile prezidenţiale şi legislative de anul viitor. Dacă ne luăm după sondajele făcute în Franţa, suntem pe primul loc la primul tur al prezidenţialelor.

Dar la turul al doilea?

La al doilea, depinde cine va fi contracandidatul. Dacă va fi Hollande, avem, potrivit sondajelor, şanse să câştigăm, dacă va fi altcineva, vom vedea.

Ce veţi face dacă veţi pierde, a doua oară, scrutinul prezidenţial?

Voi continua să lupt, pentru că eu nu mă lupt pentru mine. Mă lupt pentru ţara mea şi pentru poporul meu. Mă lupt pentru că în prezent francezii sunt lăsaţi pradă nesiguranţei, li se contestă identitatea. Economia se prăbuşeşte. Nu pot să stau cu braţele încrucişate văzând prin ce trece poporul francez astăzi. Mă lupt împreună cu prietenii mei, cei din FPO din Austria, prietenii mei flamanzi, cu prietenii mei din Liga Nordului din Italia, cu Laurenţiu Rebega din România, mă lupt deoarece credem că există un viitor al prosperităţii, al identităţii, al securităţii poporului nostru. Iar acest viitor nu trece prin Uniunea Europeană.

Aţi spus că nu aţi câştigat alegerile din decembrie pentru că democraţia a fost deturnată de adversarii politici. Dacă veţi fi aleasă preşedinte, veţi schimba regulile jocului? Sistemul democratic. Puteţi să împiedicaţi două partide să se alieze împotriva unui adversar?

De mulţi ani propun sistemul proporţional. Cred că astăzi există o mare prăpastie între popor şi elite, pentru că francezii nu sunt reprezentaţi. Frontul Naţional, cotat astăzi cu 30% are doi din cei 577 de deputaţi. Nu cred că asta înseamnă un sistem democratic corect. Cred că sistemul proporţional ar permite tuturor ideilor politice să fie reprezentate, nu doar a mea. Dar şi extrema stângă, ecologiştii, toţi s-ar simţi reprezentaţi în Adunarea Naţională, motiv pentru care susţin sistemul proporţional, inclusiv pentru Adunarea Naţională.

Care ar fi adevărata victorie - să deveniţi prima femeie preşedinte sau primul preşedinte din partea Frontului Naţional?

Înainte de toate, nu sunt de extremă-dreaptă. Eu sunt naţionalistă. Nimic din programul formaţiunii mele nu este nici pe departe legat de extrema dreaptă. Acest termen este folosit în mod sistematic ca o injurie la adresa noastră, cu scopul de a ne discredita, deoarece nu dorim să ne supunem sistemului care conduce ţările Uniunii Europene. Franţa a avut femei celebre, care au avut responsabilităţi fundamentale în istoria noastră, în primul rând Jeanne D`Arc. Francezii sunt pregătiţi pentru o femeie. Dar cel mai important este că sunt pregătiţi să aleagă lideri patrioţi, care îi vor apăra. Va fi o mare schimbare.

Spuneţi că nu sunteţi de extremă-dreaptă. Dacă judecaţi oamenii după originea lor şi din acest motiv doriţi să fie expulzaţi, asta nu înseamnă extrema dreaptă?

Este o mare minciună. Nu e nimic în programul nostru care să corespundă, în vreun fel, acestei descrieri. Îi apărăm pe francezi, indiferent de rasă, religie sau origine. Ar trebui să citiţi, una dintre vicepreşedintele Frontului Naţional este tocmai de origine română, Maria Cristina Arnăutu. Iată că nu judecăm oamenii în funcţie de originea lor.

Vorbiţi numai de francezi, iar eu vorbesc de oameni.

Da, eu vorbesc de francezi. Cred că naţionalitatea este un element important, că a fi francez în Franţa înseamnă ceva. Să fii român în România înseamnă ceva. România este casa românilor, este la ei acasă. Franţa este casa francezilor, este la ei acasă. Nu vin la dumneavoastră acasă fără permisiunea dumneavoastră, nu voi veni la dumneavoastră acasă fără să fiu invitată. Nu voi încerca să vin la dumneavoastră acasă şi să vă impun ce să mâncaţi, ce culoare să aibă pereţii. Bineînţeles că fiecare popor trebuie să fie stăpân la el acasă. Nu i se interzice să fie ospitalier, dar în condiţiile dorite de el, potrivit criteriilor şi principiilor sale. Nu potrivit criteriilor şi principiilor celor care vin.

Vă rog să definiţi extrema dreaptă.

Nu pot defini extrema dreaptă, nu sunt de extremă dreaptă. Extrema dreaptă este o mişcare politică care, din punct de vedere istoric, este împotriva democraţiei, vrea o conducere autoritară. Nu este deloc cazul nostru, noi suntem democraţi şi apărăm cea mai evoluată democraţie, în special prin sistemul proporţional şi prin referendum la iniţiativă populară. Este o putere care nu acceptă diversitatea politică. Din nou, nu e cazul nostru. Noi dorim ca toate curentele politice să fie reprezentate în viaţa noastră politică. Este o putere bazată pe forţă, dar noi nu contăm pe forţă, ci pe democraţie. În domeniul economic, extrema dreaptă susţine o cât mai mare restrângere a statului. Aceasta nu este linia noastră politică. Suntem pentru un stat care să aibă rolul său, un stat strateg, care să reamintească regulile jocului, un stat capabil să spună firmelor multinaţionale că interesul poporului trece înaintea interesului privat. Statul Generalului De Gaulle, viziunea statului lui De Gaulle. Nu avem nimic în comun, care să permită poziţionarea noastră în extrema dreaptă.

Aveţi o politică fermă în criza refugiaţilor. Am văzut copii, femei cu o viaţă tragică din cauza războiului din ţara lor. Ca femeie, ca mamă, ce simţiţi când vedeţi femei şi copii în tabere de refugiaţi, cu frontierele închise?

Înţeleg foarte bine această politică a emoţiei. Eu sunt un responsabil politic şi vă spun că marea majoritate a imigranţilor nu sunt nici femei, nici copii. Sunt bărbaţi, tineri între 20 şi 30 de ani, care nu fug de război, dar care încearcă să vină în Uniunea Europeană ca să-şi facă un viitor. Nu avem nimic să le oferim. Continuăm să ne deschidem frontierele, este o minciună şi o dramă. O dramă pentru poporul nostru şi o minciună pentru cei care vin. Cât despre femei şi copii, ar trebui ridicate tabere umanitare, cât mai aproape de ţara lor de origine, pentru a fi puşi la adăpost. Dar, vă repet, sunt doar o mică minoritate din rândul celor care sosesc de luni de zile în Uniunea Europeană.

Am văzut o imagine la televizor...

Aveţi grijă, imaginile pe care le vedem la televizor sunt uneori bine alese. Aţi fost la Lampedusa? Eu am fost acolo. Am fost în tabăra de la Lampedusa. Am văzut doar bărbaţi, între 20 şi 30 de ani, în plină vitalitate. Aceia nu fugeau de război. Dacă ar fi fost aşa, înseamnă că şi-au lăsat acasă, în mijlocul războiului, mamele, soţiile, surorile, copiii. Nu cred aşa ceva. Noi am contribuit la acest război, la izbucnirea sa, avem o mare responsabilitate. În Libia, am facilitat venirea la putere a fundamentaliştilor islamişti, care acum seamănă teroarea, drama, moartea, asasinatele în masă. Am repetat această greşeală şi în Siria, susţinându-i pe fundamentaliştii islamişti. Noi, cei din Frontul Naţional, am spus încă de la început că ne opunem acestei politici. Să luptăm împotriva fundamentalismului islamist, mişcare care se dezvoltă inclusiv în România, care se dezvoltă în toate ţările Uniunii Europene. Trebuie să fim foarte atenţi deoarece vor să semene haos în urma lor. Nu trebuie să închidem ochii. Trebuie să dăm dovadă de responsabilitate, să guvernezi înseamnă să previi, iar asta deranjează.

Doamnă Marine Le Pen, vă mulţumesc mult.

Şi eu vă mulţumesc.