Sari la conținut

PROFIL. Angela Merkel, sobrietatea implacabilă a puterii

Angela Merkel, care candidează la al patrulea mandat de cancelar şi care este deja unul dintre cei mai longevivi lideri ai Europei, a avut o carieră politică pe cât de remarcabilă pe atât de neaşteptată, punându-şi în încurcătură adversarii prin aparenta sa umilinţă protestantă, scrie News.ro.

Angela Merkel Gives Statement Following Trump Election Victory

Foto: Gulliver/GettyImages

„Şi-n vecii vecilor, amin?”, ironiza la sfârşitul lui mai un cotidian de la Berlin, la învestirea în alegeri a conducătoarei în vârstă de 63 de ani de către conservatori.

„Cancelarul inamovibil”, care vizează duminică o nouă victorie în alegerile legislative, a petrecut deja trei preşedinţi americani, patru francezi şi trei premieri britanici şi pare neatinsă de uzura puterii.

Supranumită "Mutti" („mama”), ironizată din cauza stilului ei blajin, Angela Merkel are „un secret”, aprecia în 2015 filosoful Peter Sloterdijk: ea răspunde ca nimeni altcineva „dorinţei arzătoare de normalitate” a germanilor, încercaţi de istoria lor dureroasă şi circumspecţi faţă de situaţia în lume.

Văzută din străinătate, statutul i-a crescut în timpul crizelor europene, de la cel de călău urât de ţările risipitoare la cel de „lider al lumii libere” după alegerea lui Donald Trump. Fără ca acest lucru să schimbe cu ceva linia miliardarului în probleme-cheie, ca de exemplu modificările climatice.

LOC ÎN ISTORIE

Cine-ar fi crezut, în toamna lui 2005, după victoria pe care a smuls-o în faţa cancelarului social-democrat Gerhard Schröder, că această cercetătoare fără carismă, prea puţin la curent cu dosarele internaţionale, avea să devină de neocolit?

Cine ar fi mizat pe această fiică austeră de pastor crescută în Germania de Est? Nu liderii politici vest-germani, care au subestimat-o mult timp.

Doisprezece ani mai târziu, ea s-a impus ca un zoon polikon aparte, pentru că, în pofida longevităţii, locul în istorie îi rămâne nesigur.

Ea a profitat mult de pe urma prosperităţii economice favorizate de reformele nepopulare ale lui Schröder, iar eforturile pe care ea le-a depus în vederea pregătirii viitorului sunt discutabile.

În afară de renunţarea la energia nucleară, hotărâtă în primăvara lui 2011, în urma catastrofei de la Fukushima, numai pentru a da satisfacţie opiniei publice, criza migraţiei este evenimentul-far al celor trei mandate ale sale şi fără îndoială singura dată când şi-a asumat un risc.

În septembrie 2015, rupând cu prudenţa sa legendară, Angela Dorothea Merkel, născută la Kasner, hotărăşte, contra restului Europei, să-şi deschidă ţara unui număr de aproximativ 900.000 de solicitanţi de azil.

Popularitatea i se probuşeşte, populiştii câştigă teren. Ea se redresează adoptând o serie de măsuri şi negociind un acord cu Turcia în vederea unei reduceri considerabile a valului de refugiaţi către Europa.

În Germania însă, este nevoie de timp în vederea unei integrări dificile a migranţilor. În Europa, mai ales în Est, îi are de înfruntat pe cei care o acuză că i-a chemat pe migranţi şi refuză să primească refugiaţi.

AIKIDO POLITIC

Însă, în afară de criza refugiaţilor, stilul său este marcat de un ultrapragmatism, ghidat mai degrabă de relaţiile de forţă ale momentului decât de convingeri personale.

„Abordarea sa aminteşte de aikido”, această „artă marţială a celor slabi”, care constă în „folosirea energiei adversarului pentru a-l lăsa să se prăbuşească singur”, analiza recent cotidianul Handelsblatt, evocând numeroşi „masculi dominanţi” care i-au ieşit în cale cancelarului, de la Gerhard Schröder la Vladimir Putin, inclusiv Nicolas Sarkozy şi Silvio Berlusconi.

Gestica sa „liniştitoare” transmite un mesaj: „politica este de o complexitate infinită şi cere expertiză şi subtilitate - ale sale”, aprecia ziarul.

În privat, pasiunile sale nu sunt tocmai simple: opera şi drumeţia, în tricou şi cu şapca pe cap, împreună cu al doilea soţ, un om de ştiinţă de renume mondial care fuge de viaţa publică. Cuplul este ghidat de legenda italiană a alipinismului Reinhold Messner.

Vinerea seara este văzută cu regularitate într-un supermarket din Berlin, de unde cumpără brânză şi vin alb.

În viaţa de dinainte de politică n-a avut parte de greutăţi. Angela Merkel şi-a trăit copilăria austeră la ţară, în Republica Democrată Germană (RDG), lângă un centru pentru persoane cu handicap, unde tatăl ei şi-a instalat familia cu scopul de a contribui la evaghelizarea populaţiei în Estul comunist.

Ea devine doctor în chimie cuantică, adaptându-se regimului comunist. Abia după căderea Zidului Berlinului intră în politică, devenind purtătoarea de cuvânt a ultimului Guvern RDG, înainte să intre în partidul conservator Uniunea Creştin Democrată (CDU).

Cancelarul de atunci, Helmut Kohl, îi oferă „puştoaicei” primele responsabilităţi ministeriale. Însă în 2000, profitând de un scandal financiar în cadrul partidului, ea îi răpeşte CDU-ul, un lucru pe care el nu avea să i-l ierte vreodată. Consacrarea sa are loc cinci ani mai târziu, când devine prima femeie cancelar.