Sari la conținut

The New York Times: Atentatele de la Bruxelles, încă un eșec confirmat al spionajului european

©FOTO: Gulliver/GettyImages

Este acum absolut evident că teroriștii care lucrează pentru Statul Islamic gândesc, cooperează și acționează dincolo de granițe, neținând cont de frontierele naționale. Întrebarea din ce în ce mai presantă pentru Europa este: în lupta împotriva lor, oare ar putea să facă la fel? se întreabă The New York Times.

Dacă mai era nevoie de un exemplu de eșec al serviciilor europene de informații în ceea ce privește împărtășirea de informații și acțiunea împotriva unor suspecți teroriști, identificarea autorilor atacurilor de marți de la Bruxelles cu siguranță îl oferă, comentează publicația americană.

Perspectiva nu este promițătoare. Miercuri, s-au reiterat apelurile pentru o agenție de informații paneuropeană care ar împărtăși mai eficient informațiile din diverse țări. Membrii Parlamentului European s-au grăbit să se plângă, din nou, de lipsa de coordonare. Piedicile sunt cât se poate de rudimentare – mândria națională și protecția birocratică – iar experții arată, în plus, că și în cadrul aceleiași țări, agențiile de informații au probleme în a coopera. Franța, de pildă, are 33 de servicii de informații.

Există o reticență naturală în a păstra informațiile cât mai secrete. Informația e putere. În spionaj, ai numai dușmani, nu și prieteni – sunt idei preconcepute, deseori însușite de cei care conduc astfel de servicii.

Cu toate acestea, cooperarea transfrontalieră ar fi putut împiedica, poate, atacurile de marți. Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a spus miercuri că atât autoritățile olandeze, cât și cele belgiene fuseseră informate de expulzarea lui Ibrahim el-Bakraoui, din moment ce era cetățean belgian. Ce au făcut serviciile de informații din cele două țări cu această informație? Și oare și-au împărtășit-o reciproc sau cu țările vecine? Nu prea e clar, remarcă The New York Times.

Cu siguranță, absența unei întrajutorări intraeuropene a făcut rău nu numai în cazul Bruxelles-ului, dar și în împiedicarea masacrelor de la Paris din noiembrie. Și complotiștii de la Paris s-au strecurat cu ușurință în și în afara Europei, apoi și-au făcut planurile în Belgia și le-au pus în aplicare în Franța. După care au trecut granița înapoi, profitând de regimul deschis al circulației, care definește Uniunea Europeană.

Ne bazăm pe ce ne dau alte țări. Suntem dependenți de ceea ce ni se dă. Și nu cred că belgienii ne-au dat informații precise”, a declarat un fost oficial francez din serviciile de informații. Un altul spune că marea lecție care trebuie învățată este de a restabili granițele și de a avea o mai bună cooperare. Dar dacă vecini care vorbesc o limbă comună, au o lungă graniță comună și dușmani comuni nu pot lucra împreună, atunci cine poate? se întreabă The New York Times.

Europa a avut un coordonator pentru contraterorism o bună parte din ultimii zece ani, dar această instituție a fost calificată într-un recent raport parlamentar francez ca fiind „slabă” și lipsită de vreo capacitate operațională.

În absența unei agenții antiteroriste centralizate, este la latitudinea fiecărui stat membru să coopereze cu celelalte. Dacă se întâmplă, o fac numai întâmplător, notează NYT.

Baze de date ineficiente și neactualizate

Sunt o mulțime de baze de date pe care le are Europa, dar informațiile pe care le conțin sunt fie incomplete, fie inaccesibile, se plâng numeroși oficiali. Una dintre aceste baze de date fundamentale, care conține cazierele și datele de monitorizare ale unor suspecți, este Sistemul de Informații Schengen (SIS). Numai că sistemul este slab întreținut de majoritatea statelor membre. Raportul parlamentar francez menționat anterior nota că numai agenția de informații interne a Franței actualizează cu regularitate această bază de date, în timp ce alte state europene oferă selectiv informații.

Mai mult, potrivit unui expert francez, după zece ani de dispute europene, nu s-a reușit nici măcar crearea unui instrument de bază, baza de date cu numele pasagerilor curselor aeriene. În plus, reglementările interzic folosirea sistemului SIS pentru verificări individuale pe loc la granițele Schengen.

Thomas Renard, expert în terorism la Egmont Institute, subliniază că există o lipsă de încredere între servicii și atunci se apelează la formularea „încă se lucrează la anchetă”.

Și nu numai baza de date a Schengen este cu lacune. Se știe că circa 5.000 de cetățeni ai Uniunii Europene au călătorit în Irak și Siria pentru a se alătura Statului Islamic sau altor grupări. Cu toate acestea, baza de date a Europol conține numai 2.786 de nume ale unor jihadiști străini verificați.

Cea mai mare problemă constă în nivelul diferit de profesionalism din rândul serviciilor de securitate europene, reliefează Guido Steinberg, expert german în probleme de securitate. „Avem multe state bine echipate, cum ar fi Franța și Marea Britanie, unele mai slab echipate, cum ar fi Germania, și altele care sunt complet depășite, cum e Belgia”, a completat expertul.

O altă bază de date europene, care conține 90.000 de amprente, nu are posibilitate de căutare, dezvăluie coordonatorul antiterorism. „Fie ne organizăm, fie vom fi terminați”, avertizează, în concluzie, un fost șef al spionajului francez.