Sari la conținut

Cele mai urâte telefoane construite vreodată

Inovaţia este elementul pe care cei mai mulţi dintre noi îl apreciem la un telefon mobil. Desigur un procesor de ultima generaţie cu multe core-uri şi ram din plin este inima oricărui smartphone de succes dar ca să fim sinceri asta contează doar în măsură în care corpul „bestiei” are un design impecabil. Companii precum HTC, Apple, Samsung sau Google se luptă în fiecare an să producă terminale cât mai atrăgătoare pentru a-i convinge pe utilizatori că ei vând device-ul care o să întoarcă toate privirile.

La începuturi, piaţa de telefonie mobile se dezvolta extrem de rapid, iar producătorii, încercând să ţină pasul, experimentau din plin cu tot felul de linii de design. Unele dintre aceste încercări au rezultat în telefoane memorabile care au schimbat estetică device-urilor moderne. Altele au rămas în istorie că abominaţii monstruoase demne de un muzeu al ciudăţeniilor. Vom trece prin lista celor mai urâte telefoane mobile construite vreodată.

 

Sierra Wireless Voq, 2004

În 2004 o tastatură QWERTY rabatabilă părea cel mai probabil o idee bună. Pe hârtie. Însă în practică Sierra Wireless Voq este dovadă clară că ideea ingenioasă avea să eşueze atât din punct de vedere estetic cât şi utilitar. Tastatură făcea scrisul mesajelor extrem de dificil deoarece jumătate din tastatură stătea într-un echilibru precar agăţată într-o balama micuţa. Mai mult decât atât telefonul părea uriaş când era „deschis" şi deloc atrăgător. În căutarea inovaţiei Sierra a dat greş cu un design nefuncţional ceea ce e păcat deoarece telefonul era un device Windows Mobile performant.

Nokia N7600, 2003

Compania Nokia a rămas în istorie ca unul dintre cei mai importanţi inovatori ai pieţei de telefonie mobilă şi producătorul a unora dintre cele mai celebre terminale ale tuturor timpurilor. Istoria ne învaţă însă că este imposibil să ajungi sus fără să fii pregătit să cazi aşa că până şi un gigant al telefoniei mobile că Nokia a avut o serie de eşecuri pe măsură ambiţiilor companiei. Un astfel de exemplu este Nokia N7600, care, dacă va vine să credeţi, a fost marketat ca un terminal pentru persoanele preocupate de fashion. Nu numai că designul în formă de lacrimă i-a alienat pe hipsterii vremii şi pe celebrităţile din lumea modei dar poziţionarea ciudată a butoanelor alphanumerice în jurul ecranului cu diagonală de 2 inchi erau extrem de greu de folosit într-un mod eficient. Asta că să nu mai punem la socoteală faptul că, pentru vremea lui Nokia 7600 nu era deloc un telefon ieftin.

Vertu Boucheron Cobra, 2006

Într-o era în care terminalele pline de bling erau considerate un lux râvnit, bijutierul francez Boucheron s-a aliat cu producătorul de telefoane de lux Vertu şi a lansat o atrocitate de 310,000 de dolari: Vertu Boucheron Cobra. Ecranul telefonului era încadrat de două cobre presărate cu 439 de rubine, vreo două smaralde şi câteva diamante. Nici măcar Paris Hilton nu a fost suficient de tentată de atâta sclipici pentru a-şi cumpără modelul Cobra. Din fericire numai 8 astfel de telefoane au fost produse.

Bang & Olufsen Serene, 2005

Gama de produse audio al companiei Bang and Olufsen este considerată una dintre cele mai bune de pe piaţă. Cu telefoanele mobile produse de danezi este însă altă poveste. Modelul Serene este probabil cea mai inestetică aventură a danezilor pe piaţă smartphone-urilor. Celularul care imită designul telefoanelor cu rotor, avea nevoie de o şurubelniţă specială pentru a putea accesa bateria sau cardul SIM. Nu prea poţi să dai greş mai grav de atât când vine vorba de design: 1.500 de dolari.

Virgin Mobile Lobster 700TV, 2006

Pentru o campanie care a produs câteva telefoane legendare din punctul de vedere al designului, este straniu să ne gândim că HTC a produs în 2006 un terminal în formă de cleşte de rac. Poate şi mai şocant de atât este că Virgin Mobile l-a vândut cu încredere în Statele Unite. În ciuda câtorva elemente tehnice remarcabile cum ar fi rezoluţia camerei şi numeroase funcţii multimedia, Lobster nu a reuşit să fie convingător în faţă publicului şi a fost întrerupt la scurt timp după lansare.

F88 Wrist Watch, 2006

Pentru toţi fanii seriei Star Trek un telefon de încheietura este un vis devenit realitate şi un prilej minunat să se costumeze în personajul lor preferat cu ocazia primului Comic Con. În 2006 compania chineză CEC Corp a creat unul dintre primele telefoane de încheietura numit F88 care venea cu o serie de funcţii încântătoare precum o camera de 3 megapixeli care putea fi rotită la 180 de grade, un display cu 26 de mii de culori şi un microfon ce îi permitea utilizatorulu să îl controleze de la distanţă. Din păcate însă dimensiunea şi formă device-ului l-au făcut pur şi simplu prea inestetic pentru a prinde la public.

Nokia 7280 şi 7380, 2005

A două încercare din partea finlandezilor de la Nokia de a capta atenţia pieţei feminine a fost modelul Nokia 7280 urmat de 7380. Ambele erau nişte device-uri în form de ruj care însă erau mult prea greu de operat. Cu un display de 35 pe 20 de milimetrii şi fără keypad, terminalele au fost o încercare tristă de a crea un device care combină modă, formă şi funcţionalitate.

Samsung P300, 2006

Compania coreeană Samsung a avut parte pe parcursul istoriei de numeroase lansări „inestetice” iar modelul P300 este probabil unul dintre cele mai notabile exemple. Formă de calculator de buzunar încerca să îi tenteze pe nostalgici cu un design retro însă pe lângă look-ul arhaic performanţele modeste ale device-ului l-au transformat pe P300 într-un eşec de piaţă.

Toshiba G450, 2008

Toshiba G450 era parţial un telefon, parţial un device de stocare de date şi parţial un modem broadband USB. Şi chiar dacă această combinaţie sună foarte bine la monetul respectiv şi avea premisa să transforme device-ul Toshiba într-o prima varianta de telecomanda universală, telefonul era considerabil mai puţin util şi mult mai urat decât şi-ar fi dorit producătorii. Device-ul avea două tastaturi ceea ce a fost o idee pe cât de inutilă pe atât de nefuncţională care mai mult decât atât făcea telefonul extrem de gros şi incomod de purtat în buzunar.

Motorola Flipout, 2010

Motorola şi-a pus semnătură pe parcursul timpului pe unele dintre cele mai celebre terminale cu clăpiţă. Motorola StarTAc sau modelul RAZR V3 au devenit icon-uri ale anilor 2000 şi este aproape imposibil să va uitaţi la un film holiwoodian din acea perioada fără să îl remarcaţi măcar pe unul dintre ele. Dar că orice companie IT de succes, Motorola a fost nevoită să experiementeze şi cu alte variante de design în speranţa că va inova şi va incită interesul publicului. Motorola Flipout, lansat în 2010, era un telefon cu o tastatură QWERTY retractabilă care, deşi era o idee foarte bună, în practică a fost un eşec complet. Balamaua care ţinea ecranul se strică foarte repede iar formă de tamagochi nu a reuşit să fie destul de convingătoare pentru piaţă europeană.

Nokia N-Gage, 2003

Compania Nokia a lansat pe parcursul istoriei peste 700 de modele de telefoane mobile şi a dominat această piaţă până la începutul anilor 2000. De aceea nu ne miră faptul că îi vedem pe finlandezi de mai multe ori pe lista noastră de astăzi deoarece, cum am spus şi la început, pentru a inova trebuie să îţi asumi riscuri şi să fii curajos cu device-urile pe care le propui. Nokia N-Gage îşi propunea să fie device-ul de gaming al companiei însă deşi imită aproape perfect formă unui controller ceea ce era ok din punctul de vedere al jocurilor, în momentul în care îţi aduceai aminte că este de fapt un telefon, device-ul în formă de taco a devenit o glumă. În ciuda faptului că multe voci au încercat să susţină încercarea Nokia de a construi un device cu un mp3 player inclus, funcţionalităţi de PDA şi cu care era foarte distractiv să te joci jocuri video, consumatorii nu au reuşit să treacă peste fizicul ciudat şi poziţionarea incomodă a controalelor. În ciuda acestor neajunsuri, a existat un număr mic de pasionaţi şi fani înrăiţi al modelului care l-au menţinut pe piaţă până în 2010.

Sony Ericsson Jalou F100i, 2009

Apariţia iPhone-ului a demolat imperiul telefoanelor sub formă de scoică, cu tastaturi rabatabile, care dominau piaţă până în 2007. Astfel japonezii de la Sony au avut o ultima încercare îndrăzneaţă de a ţine în viaţă acest trend şi au lansat, în 2009, Modelul Sony Ericsson Jalou. Device-ul avea un design compact şi o formă de bijuterie lucioasă. Terminalul era marketat către femei iar ecranul lucios putea fi folosit şi pe post de oglindă. Din păcate însă nici măcar reginele frumuseţii nu au fost convinse de acest telefon cu performanţe modeste şi un look opulent ceea ce a făcut modelul să fie întrerupt la scurt timp după lansare.

Siemens Xelibri, 2003

Gama de telefoane Siemens Xelibri este probabil cea mai consistentă linie de design inestetic din istoria telefoanelor mobile. Puteţi alege orice terminal din această colecţie şi cu siguranţă aţi pus ochii pe unul dintre cele mai urâte telefoane construite vreodată. Telefoanele au fost modelate în formă de supozitoare, cutii de anticoncepţionale, termometre orale şi aşa mai departe ceea ce deşi le-a oferit fără îndoială un look distinctiv nimeni nu dorea să scoată un astfel de device pe masă în timpul unei întâlniri cu prietenii. Deloc surprinzător Siemens a renunţat la întreagă gama după ce a vândut numai 780,000 de unităţi adică sub 2% din totalul vânzărilor de telefoane mobile ale companiei din 2003.

Goldvish LeMillion, 2006

Numai numele Goldvish LeMillion este suficient de pretenţios încât să te facă să te simţi puţin dezgustat. Producătorul eleveţian de telefoane de lux a lansat în 2006 ce a fost pentru o lungă perioada de timp cel mai scump telefon al tuturor timpurilor. LeMillion costă 500,000 de lire sterline şi era construit în întregime din aur sau în varianta argintie, acoperit cu peste 500 de diamante. Din fericire, terminalul avea un preţ suficient de prohibitiv încât nu suntem nevoiţi să fim expuşi la o asemenea abominație în fiecare zi.

Sony Ericsson T61Z, 2002

Tdaca ne uităm la Sony Ericsson T61Z ne-am putea gândi că la un moment dat în istorie telefoanele în formă de tamagouchi au fost populare, însă nici atunci, nici în oricare altă perioada a istoriei oamenii nu voiau să deţină un telefon cu un aspect de jucărie. Sony Ericsson T61Z nu este nici pe departe cea mai ofensivă apariţie din lista noastră de astăzi însă formă extrem de inestetică îi oferă un loc binemeritat în top.

Telefonul cu două ecrane al lui Hong Jeong, 2006

Aparent cele două ecrane LCD sunt menite să optimizeze experienţă de vizionare a clipurilor media însă cu ecrane aşa de mici aproape că nu face nicio diferenţa. Ce face o diferenţa însă este corpul uriaş al device-ului şi formă extraterestră a telefonului pe care nu putem decât să îl trecem pe lista invenţiilor coreene nebuneşti.

Aici se încheie lista noastră cu cele mai urâte telefoane ale tuturor timpurilor, dar cum frumosul este o problema de gust suntem foarte curioşi să aflăm şi părerea voastră. Aşteptăm să ne scrieţi pe pagină de Facebook a emisiunii despre telefoanele pe care le-am ratat în această paradă a inesteticii.