Sari la conținut

Tot ce trebuie să știți despre jocurile video (1)

CUM SE CLASIFICĂ JOCURILE VIDEO

În primul rând, încadrarea unui joc video într-un gen sau altul se face independent de elementele de decor sau poveste şi se bazează pe gameplay. Asta înseamnă că genurile de jocuri video au în vedere tipul de acţiuni pe care jucătorul trebuie să le întreprindă în cadrul unei anumite aventuri pe calculator.

Spre exemplu, un joc de tip shooter va fi încadrat în acest gen indiferent dacă acţiunea se petrece în al doilea război mondial sau pe Marte. Jocurile sunt similare filmelor şi cărţilor din acest punct de vedere. Un roman poliţist sau un film de acţiune se caracterizează astfel indiferent dacă detectivul are puteri supranaturale sau acţiunea din film se întâmplă în Los Angeles sau pe o nava spaţială.

ÎN FUNCŢIE DE PLATFORMĂ

În acelaşi fel, similar cărţilor şi filmelor, există mai multe criterii care împart jocurile video în categorii. Spre exemplu, dacă folosim criteriul platformei pe care sunt disponibile jocurile, ele pot fi jocuri pentru PC, pentru consolă, pentru consola portabilă, pentru mobil, jocuri în browser, jocuri arcade, jocuri cross platform sau board-game-uri.

ÎN FUNCŢIE DE SCOPUL JOCULUI

Sau putem folosi pe post de criteriu de clasificare scopul pentru care un joc sau altul a fost creat.

Advergame-urile sunt software-uri promoţionale construite pentru a face reclamă unui produs sau unui eveniment.

Jocurile de artă au ca prim obiectiv catarsisul, la fel ca pictura, sculptura sau baletul şi nu dimensiunea ludică sau de entertainment.

Jocurile casual se referă în principal la jocuri gândite pentru platformele mobile pe care utilizatorii le pot juca în metrou, în maşină, la birou şi care nu au nevoie de un angajament pe termen lung şi pot fi oprite oricând, sunt în general foarte uşor de dezvoltat şi nu necesită o investiţie financiară substanţială din partea creatorilor şi nu au nevoie de cunoştinţe speciale din partea jucătorilor.

Şi bunica ta se poate distra jucând Candy Crush, chiar dacă încă ţipă în telefon când eşti plecat în străinătate pentru că dacă eşti aşa departe înseamnă că nu o mai auzi aşa de bine.

Jocurile creştine sunt gândite special pentru a fi o metodă interactivă să-i înveţe în principal pe copii dar şi pe adulţi valorile şi principile creştinismului.

Jocurile educative sunt folosite în principal în şcoli pentru a face învăţatul o activitate distractivă. Dacă răspunzi corect la întrebarea cât face 2 plus 2, broasca îţi cânta un cântecel şi dacă reuşeşti să numeşti corect toate reşedinţele de judeţ primeşti o coroana de împărat.

Cele mai populare jocuri educative sunt cele de tip trivia, în care mai mulţi jucători trebuie să răspundă la întrebări dintr-o varietate de domenii pentru a obţine puncte. Jocurile educative sunt strâns legate de categoria jocurilor serioase, care îşi propun să promoveze ştiinţa, schimbarea socială sau probleme politice internaţionale, cum sunt jocurile în browser de pe site-urile newsgaming.com sau gamesforchange.org.

Consolele precum WiiU, Playstation Move sau Microsoft Kinect au introdus o nouă categorie de jocuri numită exergames. Acestea sunt jocuri care te ajută să faci mişcare într-un mod distractiv fie că alegi să te relaxezi cu nişte yoga pe Wii Balance Board sau îţi place să joci tenis sau bowling.

Acum că am trecut de primele două criterii care divizează jocurile video în categorii distincte a venit momentul să trecem la cea mai importantă clasificare, cea în funcţie de gameplay.

Este important însă de menţionat că în general jocurile video nu aparţin unei singure categorii iar de multe ori plasarea lor într-un gen sau altul este ceva un proces subiectiv şi interpretabil.

ÎN FUNCŢIE DE GAMEPLAY

Action games

Primul mare gen de jocuri video este cel al jocurilor de acţiune. Acestea pun accentul pe provocări de ordin fizic, cer o bună coordonare mâna ochi din partea jucătorului şi o viteză de reacţie excelentă. Aceste jocuri sunt centrate de obicei în jurul jucătorului, care controlează majoritatea acţiunilor. Majoritatea jocurilor video de la începutul istoriei calculatoarelor sunt considerate jocuri de acţiune şi reprezintă în continuare o categorie foarte vastă şi ofertantă de jocuri.

Platformer

Un prim subgen al jocurilor de acţiune sunt jocurile de tip platformer. Unele dintre cele mai celebre aventuri din copilăria noastră precum Prince of Persia, Super Mario sau Donkey Kong se încadrează în acest gen de jocuri.

Aceste jocuri, sunt amplasate într-un decor format din mai multe platforme de aici şi numele. Jocurile de acest gen se desfăşoară în majoritatea cazurilor într-un univers 2D linear însă există şi numeroase exemple de jocuri platformer 3D care ies în evidenţă. Un exemplu în acest sens ar fi Fez, unul dintre cele mai premiate jocuri indie din ultimii ani.

Din punctul de vedere al gameplay-ului platformerele au un principiu simplu: jucătorul ghidează un personaj printre obstacole şi inamici pentru a trece la următorul nivel. Aceste jocuri includ de cele mai multe ori câteva mişcări standard cum ar fi săritura, căţăratul sau împuşcatul şi câteva mişcări care sfidează legile fizicii şi care fac jocul special.

Shooter

O a două subcategorie a genului „action” sunt shooterele, adică - pe româneşte - jocuri cu împuşcături. În aceste jocuri, utilizatorul foloseşte arme de foc pentru a împuşca inamici.

Majoritatea shooterelor implică un gameplay violent, sânge, război şi mouse-uri aruncate de perete. Există însă şi câteva exemple, Cum ar fi Splatoon, care implică obiective non violențe şi se folosesc doar de mecanica shooterelor clasice.

Jocul care a popularizat genul shooter este Doom, un clasic al anilor 90, nerecomandat persoanelor cu rău de mişcare sau celor slabi de înger. Cel mai popular shooter al tuturor timpurilor rămâne jocul Counter-Strike, care încă este foarte jucat şi la un nivel competitiv.

Francizele Call of Duty, Halo şi Far Cry sunt cele mai relevante exemple pentru acest gen şi asta deoarece reuşesc să îmbine o varietate impresionantă de armament şi un univers imens populat de tot felul de obiecte dinamice.

În plus, funcţia de multiplayer ajută enorm jocurile de tip shooter să crească în popularitate pentru că oricât de amuzant ar fi să împuşti monştrii generaţi de calculator, cu atât mai distractiv este să te joci cu prietenii sau cu străini care se dau şmecheri.

În funcţie de perspectiva din care se desfăşoară jocul, shooterele se împart la rândul lor în două categorii: shootere de tip first person care te pun direct în pielea personajului şi vezi practic ce vede şi el şi shootere de tip third person, în care personajul este urmărit din spate, ceea ce îi oferă jucătorului un câmp vizual mai vast şi un control mai bun asupra mediului înconjurător.

De la începutul anilor 90 shooterele, şi în special shooterele de tip first person, au devenit unele dintre cele mai bine vândute tipuri de jocuri video, reprezentând peste 28% din totalul veniturilor din industrie în 2015.

Doom, Wolfenstein 3D sau Half Life sunt jocuri care au pionierat această categorie de jocuri video şi sunt considerate şi acum unele dintre cele mai influente jocuri de acţiune ale tuturor timpurilor.

Fighters & Beat 'em up

O altă categorie relevantă în cadrul jocurilor de acţiune sunt jocurile cu bătăi. Acestea se concentrează pe simularea unor bătăi corp la corp împotriva unuia sau mai mulţi oponenţi. Şi aceste jocuri implică de cele mai multe ori scenarii foarte violente, sânge şi mişcări nerealiste şi exagerate.

Deşi există jocuri de tip Fighting care includ arme de tip melee care lovesc la distanţă mică, accentul se pune mereu pe pumni şi picioare.

Similar stilului Fighter este şi subgenul Beat 'em ups, care se diferenţiază însă prin faptul că îl pune pe jucător să se lupte cu valuri mari de inamici în loc de unul sau câţiva. Astfel spre exemplu dacă Mortal Combat, un joc clasic cu bătăi, te pune să te lupţi cu câte un inamic deoadată în cadrul unor runde, şi trebuie să gândeşti când loveşti cu pumnul, când cu piciorul, când parezi şi care sunt tastele pentru combo-uri speciale.

Jocuri precum Final Fight, Streets of Rage sau Battletoads te pun cel mai adesea în mijlocul unei bătăi de proporţii în care inamicii vin pe rând spre tine, le dai de obicei două trei lovituri straşnice şi treci la următorul.

Jocurile cu bătăi au fost genul dominant de jocuri video în epoca jocurilor Arcade. La sfârşitul anilor 90 însă acest gen a întâmpinat o scădere dramatică în popularitate. În prezent mai sunt doar câteva titluri pe piaţă de jocuri cu bătăi şi asta în mare parte deoarece dezvoltatorii nu au găsit un mod în care să ducă acest gen mai departe şi să îl facă mai puţin repetitiv. Cele mai relevante titluri de jocuri cu bătăi sunt Mortal Kombat, Street Fighter şi Tekken.

Adventure games

Am terminat cu acţiunea să trecem la aventură. Jocurile de aventură reprezintă unele dintre primele jocuri create şi primele exemple au apărut în anii 70. Deşi primele jocuri de aventură includeau doar un ecran cu text, spre sfârşitul anilor 80 acestea au fost transformate în experienţe grafice.

Spre deosebire de filmele de aventură, jocurile de aventură nu sunt definite de poveste sau conţinut. Aventura descrie o modalitate de gameplay care nu implică mişcării rapide sau cine ştie ce coordonare ci pune accentul pe explorare şi rezolvarea unor situaţii care îţi cer să îţi pui mintea la contribuţie. Acest gen este considerat destul de „puritan” şi exclude orice elemente de acţiune mai departe de un mini-game care apare la un anumit moment în joc.

Deoarece aceste jocuri nu se bazează deloc pe abilităţi motorii care necesită timp şi exerciţiu, aventurile i-au atras şi pe cei care nu se joacă în mod normal jocuri video. Genul a atins maximul de popularitate la începutul anilor 90 când titluri precum Day of The Tentacle, Sam and Max şi Myst au devenit cele mai bine vândute jocuri de la momentul respectiv. Interfaţa simplă 2D de tip point and click, lumile detaliate şi suprearealiste precum şi tempo-ul domol i-au determinat pe oameni să încerce jocuri video şi au dus la o maturizare a industriei.

La sfârşitul anilor 90, genul a suferit o decădere demnă de imperiul roman, lansările de proporţii au devenit din ce în ce mai rare şi mulţi au proclamat că jocurile de aventură au murit.

Jocurile de aventură au devenit astfel un gen de nişă dedicat mai degrabă dezvoltatorilor indie decât marilor case de producţie. Din fericire însă au mai existat câteva lansări de proporții care au încercat reînvierea pasiunii pentru aventură, care au dat naştere unor jocuri memorabile precum Grim Fandango, Monkey Island, Broken Sword, Gabriel Knight sau Dreamfall the Longest Journey, mai recent seria The Wolf Among Us sau The Walking Dead.

După creşterea în popularitate a platformelor de crowdfunding, genul jocurilor de aventură şi-a mai revenit un pic şi oamenii au devenit din nou interesaţi să sponsorizeze aventuri digitale care te transportă în universuri stranii şi misterioase pregătite să fie descoprite de minţi agile.

Text adventure

Primele jocuri video de aventură au fost aventuri cu text cunoscute şi sub numele de ficţiune interactivă. Jocuri precum seria Zork, Digital: A Love Story, Spider and Web sau Planetfall le permit jucătorilor să îşi folosescă tastatura pentru a scrie comezi precum „mergi spre stânga”, „caută în spatele canapelei” sau „ridică frânghia”, în timp ce calculatorul îţi descrie, tot sub formă, de text ce se întâmplă.

Chiar dacă aceste jocuri sunt învechite şi odată cu apariţia randărilor grafice, aventurile pe bază de text au devenit o pasiune obscură pentru pasionaţi, există în continuare dezvoltatori de jocuri care sunt încântaţi de provocarea de a scrie „cărţi interactive” împreună cu jucătorii.

Aventuri grafice

Mystery House, un joc creat pentru Apple 2, a fost primul joc de aventură care să folosească grafica pentru a face experienţă mai user friendly.

Şi în acelaşi fel în care redările grafice au ajuns să înlocuiască textele în majoritatea domeniilor de la emoji-uri la mim-uri sau icon-uri, şi în lumea jocurilor video, aventurile care se foloseau de text au căzut în umbră jocurilor care nu doar descriau personaje şi case bântuite ci şi le arătau.

Şi cum şi domeniul hardware a crescut odată cu cel software, şi utilizatorii de calculatoare au început să folosească mouse-ul, aventurile de tip point and click au devenit din ce în ce mai populare. Această categorie de jocuri se bazează doar pe folosirea mouse-ului iar jucătorul poate da click pe diferite obiecte şi poate selecta dintro serie de acţiuni pentru a interacţiona cu ele.

Aventurile de tip point and click precum şi creşterea considerabilă a segmentului de jocuri casual a dat naştere jocurilor de tip hidden object. Aceste jocuri sunt formate cel mai adesea din decoruri statice 2D în care jucătorul trebuie să găsească diferite obiecte într-o camera extrem de dezordonată pe care mai apoi să le folosească pentru a deconspira un mister sumbru.

Romane vizuale

Romanele vizuale au fost create în Japonia şi de aceea cel mai adesea sunt redate într-un stil grafic specific anime-urilor. Precum sugerează şi numele acestui gen de jocuri, romanele vizuale sunt un fel de tablou vivant împărţit în capitole.

Multe astfel de jocuri ţin cont de anumite puncte cheie în dezvoltarea poveştii şi permit un număr mare de sfârşituri posibile, ceea ce le face mai dinamice decât jocurile de aventură clasice.

Romanele vizuale sunt atât de populare în Japonia încât constituie aproape 70% din numărul total de titluri lansate pentru PC în timp ce în restul lumii sunt aproape de negăsit. Singurul exemplu relevant de astfel de joc care a ajuns la un oarecare grad de popularitate şi în occident este seria Ace Attorney popularizată cu ajutorul consolei Nintendo DS.

Filme interactive

Genul filmelor interactive a apărut odată cu apariţia discurilor laser. Un film interactiv include secvenţe prefilmate sau scene animate preînregistrate, iar jucătorul ia decizii în locul personajului principal şi decide astfel cum curge povestea.

Spre exemplu, dacă personajul se află într-o situaţie periculoasă jucătorul poate decide dacă rămâne să se lupte cu inamicii sau să fugă de la faţa locului sau să sune la poliţie şi aşa mai departe. Există destul de puţine kocuri care se încadrează pur în acest gen, însă jocuri destul de celebre, precum ultimele episoade din seria Tex Murphy sau Farenheit Indigo Profecy, se folosesc de acest stil pentru a da o senzaţie mai filmică jocurilor.

Aventuri precum The Walking Dead sunt exemple recente prin care magia filmelor interactive a fost integrată cu succes în jocurile video moderne. Filmele interactive pun mult mai mult accentul pe poveste, cut-scene-uri şi deciziile jucătorului şi construiesc o experienţă mai pasivă de gaming care are însă farmecul ei.

Aventuri 3d real-time

La sfârşitul anilor 90 a apărut şi ultima subcategorie a jocurilor de aventură despre care vorbim astăzi şi anume jocurile de aventură 3D care se desfăşoară în timp real. Nightfall, realMyst, Shadow of Memories sau Shenmue sunt doar câteva titluri din această categorie de jocuri. Aventurile real time augmentează aventurile clasice cu elemente asociate cu jocurile de aventură precum libertatea de mişcare în spaţiu şi acţiuni care respectă legile fizicii.

Aici se termină lecţia de astăzi. Continuăm săptămâna viitoare cu MMORPG-uri, jocuri de strategie şi jocuri de tip action adventure.