Sari la conținut

STUDIU. De ce sunt balenele atât de mari

Toată lumea știe că balenele sunt mari - de fapt balenele sunt cele mai mari animale și cele mai mari mamifere din lume. Nimeni nu știe însă de ce sunt balenele atât de mari, nici măcar oamenii de știință. Lucrurile sunt însă pe cale să se schimbe, anunță Wired, care citează un studiu publicat de The Royal Society.

Oamenii de știință au descoperit că balenele nu au fost tot timpul atât de mari. Fuzionând înregistrarea fosilă și activitatea filogenetică (adică determinând legătura dintre specii ), cercetătorii au descoperit că balenele au devenit „colosale” acum trei milioane de ani - o perioadă de timp destul de scurtă în vasta schemă evolutivă a lucrurilor - și, cel mai probabil, schimbările climatice sunt la baza transformării.

Balenele, care au apărut acum 30 de milioane de ani, se hrănesc prin filtrare. Ele au dezvoltat în cursul evoluției lor niște formațiuni numite fanoane, care le permit să se hrănească cu plancton. Acestea se termină prin niște prelungiri în formă de perie, care funcționează ca o sită. Astfel, din tonele de apă vehiculate prin gură, balenele rețin doar planctonul.

La începutul erei glaciare, acum aproximativ trei milioane de ani, ecosistemul oceanic s-a transformat masiv - calotele de gheață s-au extins în nord și nutrienții au fost târâți în apă. Creșterea vitezei vântului a influențat și ea cantitatea de nutrienți din apă deoarece elementele nutritive de pe fundul apei au fost ridicate spre suprafață, toată hrana disponibilă pentru balene rămânând concentrată în anumite locuri, doar în anumite perioade ale anului. Astfel, aceste schimbări au dus la evoluția balenelor: creșterea le-a permis să nu mai fie expuse prădătorilor iar cu ajutorul unei guri mai mari puteau reține mai mult plancton, ceea ce însemna mai multe rezerve de grăsime și permitea migrații mai lungi spre zonele mai bogate în hrană.

Credem că această explicație ecologică se află la baza schimbării de dimensiune pe care o vedem azi”, spune Nick Pyenson, paleobiologist la institutul Smithsonian si co-autor al studiului.