Sari la conținut

DIGICULT | Intrigi, politică și amante. Un bilanț al aventurilor regilor Franței

Ispite, idile, aventuri, iubiri ascunse, amantlâcuri, dar mai ales mulţi, foarte mulţi copii din flori, toţi zămisliţi în patul regilor. Totul în epoca de maximă efervescenţă culturală: Secolul Luminilor.

De la aventurile tânărului rege Soare, Ludovic al XIV-lea, la obsesia pentru sex a regelui Ludovic al XV-lea, până la impotenţa regelui care avea să fie decapitat, Ludovic al XVI-lea, erotismul la Versailles s-a manifestat în fel şi chip.

„Sexualitatea umană, adică tinereţea şi primele iubiri; apoi maturitatea sexuală, o sexualitate sigură pe ea, căutarea experienţelor noi, aşa cum s-a întâmplat în timpul Regenţei; şi, la sfârşit, impotenţa, aşa cum a fost cazul lui Ludovic al XVI-lea”, spune Anna Moretti, doctor în estetică.

„În mod clar, regii Franţei au fost foarte preocupaţi de sex. Ludovic al XIV-lea a avut șase copii legitimi cu soţia sa, dar 21 de copii-bastarzi cu Madame de La Valliere, cu Madame de Montespan, cu Madame de Fontenay etc. Ludovic al XV-lea a avut şi el un număr considerabil de amante. Şi tot acest desfrâu sexual se încheie cu Ludovic al XVI-lea care nu şi-a putut consuma căsătoria timp de 7 ani. A reuşit abia după ce a suferit o intervenţie chirurgicală. Şi acesta este, de fapt, finalul monarhiei”, spune Michel Verge-Franceschi, istoric.

În anul 2015, doctorul în estetică Anna Morretti şi istoricul Michel Verge Franceschi au alcătuit un bilanţ literar al vieţii erotice de la Versailles. De curând, cartea a apărut şi în limba română.

Timp de aproape 100 de ani, în secolul al XVIII-lea, Versailles-ul nu a fost doar centrul puterii politice franceze, un spaţiu uriaş, întins pe 67 000 de metri pătraţi, de o grandoare şi un fast nemaiîntâlnite în epocă.

Odată cu primele amoruri ale Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea, palatul a devenit scena plăcerilor, a libertinajului şi orgiilor sexuale. Sute de marchize, contese, domniţe şi doamne, sau simple prostituate, ridicate la rang de Madame, au făcut legea erotică, la curtea regilor.

Madame de Montespan, Marquise de Maintenon, Duchesse de la Valliere, Comtesse du Barry, Madame de Pompadour. O sumedenie de amante-doamne-curtezane.

Odată trecută cu brio prin brațele suveranului, o Madame putea să schimbe chiar şi soarta ţării. Flirt, cochetărie şi amor, iar mai apoi, un pic de politică şi decizii de război.

„Societatea oferea mai multă libertate. Iar femeile, în ciuda faptului că se crede că erau tratate ca nişte sclave care nu aveau niciun loc în societate, de fapt, în mediile aristocrate mai ales, jucau un rol foarte important. Erau femei care numeau miniştri, care se implicau în problemele guvernării ţării”, spune Anna Moretti.

„În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, femeile aveau multă influenţă. De exemplu, Madame de Maintenon, care nu avea o relaţie pasageră de unul sau doi ani cu regele. Dimpotrivă. Relaţia lor a durat 40 de ani. L-a cunoscut pe rege în anul 1674 şi a fost amanta lui până în 1715, când a murit regele. Madame de Maintenon a jucat un rol important în educaţia fetelor de la Curte. A fondat Şcoala de la Saint-Cyr, astăzi şcoală pentru bărbaţi. Dar în acele vremuri, acolo erau educate fetele din familiile nobilimii sărace”, spune Michel Verge-Franceschi.

Ca femeie, să devii celebră la Versailles presupunea înainte de orice să intri în graţiile regelui; uneori, era suficient să fii tânără, virgină şi răpitor de frumoasă. Sau, aşa cum circula o vorbă-n epocă: „să ai un trup ce-ar ispiti şi-un sfânt".

Alteori, însă, isteţimea şi nobleţea sufletului erau cele care ridicau o Doamnă la rangul de amanta oficială a monarhului: un exemplu este celebra Marchiză de Pompadour.

„În vremea lui Ludovic al XV-lea, femeile au jucat şi un rol benefic, în special Marchiza de Pompadour. A fost un fel de ministru al Culturii. Proteja oamenii de litere, proteja Enciclopedia, îi proteja pe Voltaire şi pe anumiţi miniştri, adepţi ai Iluminismului. A fost, deci, o femeie foarte importantă pentru Franţa, timp de 20 de ani. A murit prematur, în anul 1764, la doar 42 de ani”, spune Michel Verge-Franceschi.

Faptul că regele participa la slujbele religioase alături de regină, dar înconjurat de o suită de amante, nu mira pe nimeni. De altfel, soţii înşelaţi nu considerau că li se pun coarne, ci erau chiar mândri că soţiile lor au ajuns în patul celui mai important bărbat din stat.

„Este incredibil cât de permisivă era societatea atunci. O femeie ca Madame de La Valliere, amanta regelui, de exemplu, era foarte credincioasă, şi care la sfârşitul vieţii s-a retras într-o mânăstire, în Ordinul Călugăriţelor Carmelite. Când relaţia sa cu regele s-a sfârşit, s-a aruncat la picioarele reginei spunându-i „Am păcătuit! Mă iertaţi?". Vorbim despre o amantă care a avut 5 copii cu regele”, spune Anna Moretti.

O curte regală devenită harem. Aşa arăta Versailles-ul regelui Ludovic al XV. Obsedat de sex, regele a transformat curtea Franţei într-un bordel uriaş.

„Domnia lui Ludovic al XV-lea a fost un adevărat desfrâu sexual. Regele era efectiv obsedat de sex. Avea la dispoziţia sa, în casa-harem din Parc-aux-Cerfs, sute de fete, adolescente. În zilele noastre, aşa ceva înseamnă pedofilie. Erau fete de doar 14-15 ani, virgine, alese special pentru a nu îi transmite regelui boli sexuale. Iar regele avea atunci 50, 60 de ani. Toate astea au arătat o faţetă a monarhiei aflate în declin”, spune Michel Verge-Franceschi.

La bătrâneţe, regele, obosit de atâta dezmăţuri, s-a aruncat, amorezat, în braţele Contesei du Barry. A fost dragoste adevărată, spun istoricii.

„Între ei era o diferenţă mare de vârstă. Ludovic al XV-lea avea 60-63 de ani, iar Madame du Barry, doar 20 de ani. Cu ea a descoperit regele plăcerea veritabilă. După prima lor noapte împreună, regele i-a spus valetului său că s-a ataşat mult de ea. Era o femeie alături de care se trăia fără mari bătăi de cap, era diferită de ceea ce impuneau normele de la Curte, mult prea codificate pentru ea. Îşi permitea să-l tutuiască pe rege, iar asta era ceva rar. Îşi permitea să facă glume, avea informatorii ei care îi raportau direct toate bârfele din oraş etc”, spune Anna Moretti.

La 20 de ani după moartea regelui Ludovic al XV-lea, contesa du Barry a sfârşit dramatic: sub ghilotină. Poporul o detesta pentru luxul şi huzurul în care trăia, ca amantă a regelui.

Iubirile şi aventurile reginei Marie Antoinette sunt cele care încheie bilanţul erotic alcătuit de Anna Moretti şi Michel Verge Franceschi.

Marie Antoinette nu şi-a putut consuma căsătoria timp de șapte ani, din cauza impotenţei regelui Ludovic al XVI-lea, şi s-a aruncat cu voluptate în braţele domnului de Fersen.

„Versailles. (...) Trist şi sinistru castel, construit pentru iubire, serbări şi plăceri, pe care îl părăseam pentru totdeauna, eu şi regele, neputincioşi, nefericiţi, prizonieri. Mâine voi muri, singură, huiduită de mulţime, umilită, nevinovată, dar voi muri iubită de inima ta. (...) Pe a mea, să ştii că ai luat-o pentru totdeauna”, scria

Marie Antoinette în octombrie 1793.

„Ne putem imagina că a fost dragoste adevărată între ei. Cel puţin, din partea lui Fersen. El chiar a povestit în scrisorile sale că singura lui dragoste a fost Marie Antoinette şi că nu voia să se căsătorească cu nicio altă femeie. Deci era dragoste adevărată”, spune Anna Moretti.

Unul dintre tertipurile prin care doamnele de la curte transmiteau mesaje regelui era aluniţa falsă. Codul era ştiut şi înţeles de toată curtea. Important era, însă, locul unde era aplicată aluniţa.

„Voluptoasa” era pusă lângă gură, „Pasionata”, lângă ochi, „Discreta”, sub buze, iar „Maiestuoasa”, pe frunte.

„Să ne amintim de Marilyn Monroe. Şi ea îşi punea o aluniţă falsă pentru că era un semn de cochetărie. Este adevărat că, la Curte, femeile îşi puneau o aluniţă falsă într-un loc anume, în funcţie de mesajul pe care voiau să-l transmită. Exista o întreagă simbolistică la Curte, în acele vremuri, lucruri greu de descifrat de noi, astăzi. Erau coafurile sofisticate, rochiile cu motive diferite. De exemplu Madame du Barry şi Madame de Pompadour au lansat moda simbolisticii florilor. Trandafirii galbeni însemnau trădare şi sfârşitul iubirii, trandafirii roşii, pasiunea”, spune Anna Moretti.

Pudră şi peruci, eleganţă, lux şi maniere de curte, ochiade, evantaie şi dantele. Politică, desfrâu şi păcat. La Versailles, erotismul a scris mai multe pagini de istorie decât regii înşişi.