Sari la conținut

INTERVIU. Sex, droguri și o carte care l-a făcut celebru: „Trainspotting”

A debutat furtunos în anul 1993, cu ceea ce avea să devină un roman-cult, ecranizat într-un film-fenomen: TRAINSPOTTING. A „recidivat” la Hollywood cu alte pelicule inspirate de cărțile lui.  Ajuns în România prin proiectul „Zona Nouă a Culturii”, autorul scoțian IRVINE WELSH a vorbit, în emisiunea „Digicult”, despre cum a scris cartea care i-a adus faima mondială și modul în care celebritatea instantanee îți poate afecta psihicul; despre relația cu fanii și literatura de azi; despre dependența sa de droguri și... independența Scoției.

Cum se naște o carte care face furori în toată lumea? Uneori, din pură întâmplare. Este și cazul faimosului roman TRAINSPOTTING. Autorul lui nu și-a propus, nici pe departe, să cucerească planeta. Avea, la vremea respectivă, ambiții de cu totul alt tip.

IRVINE WELSH, scriitor: Cred că am încercat să înțeleg toate belelele în care mă băgasem, situația în care eram la vremea aceea. Și am încercat să-mi accept ratarea, ca muzician. (...) Aveam o slujbă obișnuită, plicticoasă, cu program fix, de funcționar, așa că am decis că nu-mi pot abandona creativitatea. Când ajungi în pragul vârstei de 30 de ani, te gândești că e acum ori niciodată, începi să realizezi că ești muritor și-ți spui: Trebuie să m-apuc de ceva, nu să continuu să fiu tipul cu o slujbă care nu l-a definit niciodată.

L-a definit, măcar temporar, pasiunea pentru muzică și meseria de DJ.

IRVINE WELSH, scriitor: N-aș spune că am lucrat ca DJ, mai degrabă am avut prestații ca DJ. (...) Dacă vrei să fii un DJ serios, nu poți fi și scriitor, pentru că programul unuia nu se potrivește deloc cu programul celuilalt. Eu m-apuc de scris la 6, mă trezesc și mă apuc de scris, pentru că am creierul mai limpede dimineața. Pe vremea când eram DJ, la 6 dimineața abia mă culcam... Mi se pare foarte complicat să pui în acord lucrurile astea.

Plictiseala și frustrările nasc rareori ceva ieșit din comun. I s-a întâmplat lui Irvine Welsh. TRAINSPOTTING a devenit mai mult decât bestseller: un roman-cult. Succesul cărții l-a luat pe nepregătite.

IRVINE WELSH, scriitor: Cel mai important lucru pentru mine, la momentul respectiv, era să-mi văd cartea publicată! Nu-mi imaginam că o va publica vreo editură din Londra, adică una națională, m-am gândit că poate un trust de presă local, scoțian, ar putea fi interesat. Nu m-am gândit că va fi o carte de succes, ci că le va plăcea, poate, câtorva amici din Edinburgh și câtorva din Londra.

Cum afectează faima instantanee psihicul unui scriitor?

IRVINE WELSH, scriitor: E plăcut să trăiești așa o vreme, dar nu e la fel de plăcut ca meseria de scriitor. (...) Când am scris Trainspotting, mi-a făcut realmente plăcere s-o scriu. Imediat după aceea, am scris Acid House, au fost gata foarte aproape una de cealaltă. M-am molipsit de "microbul" scrisului, am descoperit că e ceva ce sunt în stare să fac și m-am simțit ușurat! Celebritatea și banii n-au schimbat lucrul ăsta, nu erau la fel de importante precum faptul că descoperisem că pot scrie și că pot continua să fac asta. Și, chiar dacă m-am bucurat de toate beneficiile pe care ți le aduce succesul, nu mi-am luat ochii de pe "minge", am continuat să mă concentrez pe ce făceam.

Care dintre personajele cărții îi seamănă cel mai bine autorului?

IRVINE WELSH, scriitor: Probabil Renton, la vremea respectivă, pentru că el era principalul povestitor. Dar fiecare personaj împrumută ceva din propria ta personalitate.

Infantilismul eroilor de roman a făcut deliciul a milioane de cititori. Dar nu era un atribut demn de laudă. Cum stau lucrurile în cazul lui Irvine Welsh, s-a schimbat mult, din vremea copilăriei și până astăzi?

IRVINE WELSH, scriitor: Probabil că nu suficient de mult, ar spune unii. Toată lumea se schimbă, toți ne aflăm într-un proces constant de schimbare și evoluție, de asta se formează și se destramă relațiile, pentru că fiecare dintre noi se află într-un flux al schimbării. Lumea în care trăim astăzi e una foarte complicată, suntem nevoiți să ne înveșmântăm în diverse "piei" pe care le lepădăm, pe parcurs.  Încercarea de a ne realiza, ca indivizi, pune foarte multă presiune pe noi. La fel se întâmplă și cu relațiile, pe care încercăm să le facem să funcționeze, pentru a avea o anumită stabilitate în viețile noastre. N-am resimțit niciodată mai acut acest proces al schimbării ca în ultimii 5-6 ani, pentru că schimbările se petrec foarte rapid.

Viața lui Welsh n-a fost întotdeauna doar lapte, miere și sesiuni de autografe. A existat o perioadă în care a fost dependent de heroină. Modul în care a reușit să lase în urmă dependența poate fi o lecție pentru oricine.

IRVINE WELSH, scriitor: Cred că e greu să rămâi dependent de ceva, trebuie să ai un motiv foarte bun pentru care să nu renunți la ceva, pentru multă vreme. E dificil să te lași, dar e greu și să rămâi într-o dependență. E greu să continui acel mod de viață. O faci dacă te lupți cu o depresie ori cu o anxietate, care să vină dintr-o traumă a trecutului... În cazul meu, n-a fost vorba de așa ceva, ci de prostie și de ghinion, de un accident. Când treci prin așa ceva, devine complicat s-o tot ții așa, pentru că ajungi în punctul în care nu te mai distrează chestia asta. În astfel de situație, dacă ai de-a face doar cu o dependență fizică și nu treci printr-o traumă, care să te silească să ai o dependență psihică, devine mult mai simplu să te rupi de droguri.
Când m-am lăsat de heroină, nu spun că problemele mele au încetat, însă m-am îndepărtat din acea zonă periculoasă.

Dependența de heroină n-a fost singura problemă cu care s-a luptat Irvine Welsh: a dus o bătălie și cu dislexia. Ambele au devenit, ulterior, sursă de inspirație pentru romanele sale.

IRVINE WELSH, scriitor: Am avut o perioadă dificilă la școală: citeam lent. (Am reușit să măresc viteza, de-atunci). Uneori, când nu poți răspunde suficient de rapid, ești etichetat drept "prost" ori "greu de cap". Asta, doar pentru că îți ia ceva mai mult să parcurgi ce e scris pe o foaie. Era o afecțiune ușoară, în cazul meu. Dar am putut vedea ce urmări a avut această slăbiciune pentru o mulțime de oameni, modul în care i-a îndepărtat de sistemul educațional. Am pățit-o și eu, într-o oarecare măsură. (...) Orice episod de acest fel te poate împinge la resorturile tale interioare. E foarte dificil, dar important este să nu răspunzi într-un mod negativ la reacțiile celorlalți, pentru că asta ar ajunge să te strivească. Dacă te poate inspira și poți găsi o cale de a folosi o slăbiciune, pentru a face lucrurile altfel decât ceilalți, acea slăbiciune poate deveni un atu.

TRAINSPOTTING, PULP, ACID HOUSE, cărțile lui Irvine Welsh sunt pline de violență, sex, droguri și atitudini distructive. Ai putea crede că îi place să șocheze.

IRVINE WELSH, scriitor: Nu, dar îmi place să obțin o reacție de la mine însumi. Altfel, cărțile n-ar fi bune de nimic. Am nevoie de o reacție. Nu e vorba despre a mă șoca, e vorba despre a încerca să creezi personaje care să-ți stârnească interesul și să facă lucruri suficient de nebunești, care să le pună în mișcare unele împotriva celorlalte. E ca și cum ai invita la o petrecere mai mulți amici cu maniere proaste, ca să poți observa haosul pe care-l stârnesc. Îmi plac chestiile conflictuale, nu-mi place să dau paginile și să zic "Vai, asta e o frază scrisă foarte frumos, asta-i o descriere încântătoare..." Iar la final, să-mi dau seama că romanul respectiv e despre nimic. De obicei, e despre vreun cuplu din clasa de mijloc, a cărui relație se duce de râpă. "Doamne, mai slăbiți-mă cu așa ceva!". Mie-mi place să se întâmple lucruri, să existe dramă și tot felul de evenimente.

Irvine Welsh și-a trecut în cont o mulțime de momente memorabile. Există și unele stânjenitoare?

IRVINE WELSH, scriitor. Da, toate au fost stânjenitoare pentru mine! //...// Stinghereala socială e ceva peste care a trebuit să trec, cu multă vreme în urmă. Am avut norocul de a fi foarte dificil de pus într-o poziție stânjenitoare, cel puțin la nivel profund. Mă poate deranja ceva la modul superficial, preț de cinci minute, pentru ca imediat să reconfigurez chestia respectivă în minte și să mă amuz pe seama ei. Dar nu sunt prea sensibil, ceea ce cred că e un lucru bun, pentru un scriitor. Nu cred că-i folosește să aibă prea multe îndoieli, să analizeze prea mult ce se va întâmpla, ce va crede lumea despre cărțile lui, pentru că asta te inhibă la scris.

Când vorbim despre scriitori de succes, ne gândim adesea la bani și celebritate, mai puțin la izolarea pe care o implică procesul complex al nașterii unui roman.

IRVINE WELSH, scriitor: Eu n-o văd ca pe-o izolare, ci ca pe șansa de a petrece timp cu mine însumi, de a face lucrurile mele. Sunt un fel de "animal social", îmi place să ies, să cunosc lume, dar există riscul de a exagera cu asta, așa că e grozav să poți face o pauză. Unora le place să se uite la televizor sau să meargă la cinematograf, eu scriu. Pentru mine, scrisul seamănă un pic cu privitul la televizor, îți inventezi propriul program, pe măsură ce înaintezi în carte.
E-adevărat că poți ajunge să petreci prea mult timp de unul singur, ceea ce devine o problemă, nu doar pentru tine, ci și pentru cei din jur, care sunt în diverse relații cu tine, și care și-ar dori să fie mai implicați în lumea reală, în loc să piardă vremea cu prietenii tăi imaginari. Ei nu există și nu sunt o chestie sănătoasă, pentru cei mai mulți dintre oameni. Așa că trebuie să existe moderație. Dar eu aș petrece scriind chiar mai mult timp decât o fac deja. Dar n-ar fi tocmai în regulă nici pentru mine.

Să-ți vezi romanul ecranizat poate fi măgulitor. Dar poate naște și frustrări: te trezești că echipa filmului n-a înțeles ce-ai vrut să spui prin cartea ta.

IRVINE WELSH, scriitor: N-a existat niciun fel de frustrare! E întotdeauna o bucurie absolută! Cred că trebuie să te gândești altfel decât de obicei: lumea spune "Faci un film din cartea mea". Nu fac un film din cartea ta, ci pornind de la ea. Ar trebui să faci parte din acel proces. (...) Și ar trebuie să fii încântat de transformare. N-aș vrea să văd fiecare scenă din cartea mea transpusă pe ecran, ce sens ar avea? Trebuie să respecți mijloacele artistice în care ai ajuns. Și să respecți creativitatea celorlalți din grup: tu vii cu ceva, se simt inspirați de povestea ta, dar vor vrea s-o ducă în direcții diferite. E grozav! Nu vreau să văd lucrurile pe care deja le știu, vreau să văd ceva diferit. Pentru mine, cu cât mai multe transformări, cu atât mai bine, va fi mai interesant. (...) De asta nici nu-mi place să-mi adaptez cărțile pentru ecranizări, prefer să-i las pe alții s-o facă, pentru că scriitorul are tendința de a vedea totul ca pe o carte, are nevoie de cineva care să poată trece peste asta, să "dezasambleze" o carte și s-o recompună.

Să faci filme e o muncă de echipă, nu vine scriitorul, să le spună celorlalți cum trebuie făcut cutare sau cutare lucru. Faci asta când scrii o carte, acolo poți spune exact ce vrei. Dacă faci tranziția la cinema și televiziune - iar eu fac asta de multă vreme, cam de tot atât timp de când scriu -, știi că trebuie să gândești diferit, să te plasezi altundeva, din punct de vedere psihologic, dacă vrei să obții maximum din colaborarea respectivă.

Irvine Welsh nu duce, nici pe departe, lipsă de fani. Stilul său frust i-a adus o popularitate uriașă. Cine sunt admiratorii săi?

IRVINE WELSH, scriitor: Ai tendința să scrii cărțile pe care ți-ar plăcea să le citești, așa că oamenii cărora le plac cărțile pe care le scrii tind să fie genul de oameni care ți-ar plăcea. (...) Tipul de oameni cu care ai vrei să ieși. Dar nu poți să-ți petreci timpul cu toți oamenii de pe lumea asta, n-ai nici timpul necesar și, pe lângă asta, ai propriii prieteni, ai familia. (...) Dacă-i iei pe cunoscuții mei, pe prietenii mei apropiați, te alegi cu toți cei care li se alătură, la lecturile publice. Prietenii mei sunt, cel mai probabil, o secțiune reprezentativă a celor care vin, în general, la întâlnirile la care particip.

Scriitorul prezentului este conectat la realitate, implicat în viața socială și interesat de găsirea unor soluții la problemele de fiecare zi. Irvine Welsh este unul dintre susținătorii independenței Scoției.

IRVINE WELSH, scriitor: Nu sunt neapărat în favoarea independenței Scoției ori a Cataloniei, dar Spania, Marea Britanie și restul statelor imperialiste ar trebui dezmembrate. Cred că sunt prea elitiste și sunt imposibil de reformat, pentru că au fost create în acest fel, în timpuri ale imperialismului. Cred că e nevoie ca ele să fie fărâmițate. Avem nevoie de mai multe democrații locale, de forme de guvernare la nivel local. Ne trebuie mai multe democrații concentrate pe cetățeni, nu pe elite. (...) Nu ne permitem să-i mai ducem în spinare pe oamenii ăștia, pe acești paraziți.

Judecând după cum arată prezentul, putem spune că trăim vremuri bune pentru literatură?

IRVINE WELSH, scriitor:  Cred că fiecare perioadă are conflictele ei... Literatura trăiește vremuri grele, pentru că ne aflăm într-o nouă eră liberală, în care oamenilor li se tot vând lucruri... Cel mai mic numitor comun pare să fie eradicarea culturii. Cred că începe să revină cultura de bază: oamenii încep să fie din nou interesați de ce se întâmplă în lume, politicile încep să se radicalizeze, lumea caută lucruri mai greu de obținut, mai provocatoare. De asta cred că vom asista la o renaștere a literaturii. Oamenii vor face din nou lucruri fantastice. Aceste lucruri nu vor veni neapărat din cărți, cărțile ar putea muri, ca formă. (...) Oamenii cu o natură de romancieri vor lucra mai degrabă în televiziune, vor face seriale tv dramatice. Sau seriale online. E ciudat că acele companii de televiziune care erau pe un trend crescător, cu cinci ani în urmă, acum par foarte bătrâne, în era internetului.
Dar cred că scenariile dramatice se vor regăsi mult mai mult în serialele de televiziune, decât în filme sau în cărți.

Cred că televiziunea va fi o "cameră a motoarelor" culturală pentru civilizația noastră.

Din viața unui om care are parte de apreciere, bani și dragoste mai lipsește ceva?

IRVINE WELSH, scriitor: Nu știu dacă lipsește cu adevărat ceva, însă, cu toate că sunt un invidid fericit, sunt întotdeauna nemulțumit: aș vrea să fac mai mult, aș vrea să fac lucrurile mai bine. Aș vrea ca lumea să fie mai bună pentru mai mulți oameni. Am această neîmpăcare, dar sunt destul de vesel, cu tot cu ea. (...) Sunt mulțumit într-un mod vesel. Dacă aș fi fost mulțumit, aș fi fost nefericit

REPORTER: DIANA POPESCU

Urmăriți emisiunea „Digicult” în fiecare sâmbătă de la ora 14:30, la Digi24. Arhiva emisiunii, aici.