Sari la conținut

Bunătăţi din Lunca Prutului

Gospodăria tradiţională din satul Şiviţa, refacută de meşterul popular Paul Buta, este o casă ţărănească autentică cu prispă, învelită cu stuf, după tipicul construirii locuinţelor din Lunca Prutului de acum aproape un secol. Poarta şi uşile casei de la Şiviţa sunt deschise pentru toţi cei care vor să descopere tradiţiile din Moldova.

„Eu aici la Şiviţa am transformat grajdurile care erau pe vremuri în ateliere sau în bucătăria tradiţională sau un atelier de olărit sau un atelier de lemnărie, o cameră cu război de ţesut şi cu tot ce înseamnă pregătitul materialelor pentru ţesut. Aici este o gospodărie unde se fac activităţi, unde ne întâlnim să lucrăm, să stăm de vorbă , să ne veselim şi să folosim tot ce are această gospodărie şi nu doar să ne privim şi să nu ştim mare lucru despre ele”, a spus Paul Buţa, meşter popular.

Tradiţia spune că în timpul postului, adunate în aceeaşi odaie, cu sarcini bine stabilite, rudele stăteau la clacă, stabileau detalii legate de măritişul fetelor. Și nu în zadar le era truda, căci gazda le punea pe masă cele mai alese bucate. „Obişnuiau fetele tinere să vină la această clacă deoarece puteau să înveţe de la femeile mai bătrâne arta meşteşugului. Asta însemnând să-şi facă propria zestre, învătând să coase în puncte, învăţând să-şi faca petecare, să-şi facă petecare, să-şi facă cuverturi”, a povestit Mandola Munteanu, artist popular

Fetele care ştiau să treacă suveica printre iţe erau bune de măritat. Gospodarii care nu aveau fete de măritat mergeau la casele celor tineri căsătoriţi să le ofere ce aveau nevoie sau le ajutau pe fetele de măritat să-şi pregătească zestrea.

„Acolo se ţeseau batistele care se puneau în piept la nuntă, prosoapele, cămaşa de mire, cămaşa de socru sau de soacră care se dădeau ca şi plocoane şi tot ce însemna ţesăturile care erau date după aia ca zestre când se pleca cu carul plin, cu zestre la flăcău atunci când se măritau fetele”, a spus Mandola Munteanu, artist popular. 

Tot în această perioadă avea loc un obicei la care participau doar tinerii barbati: ceata de flăcăi. Condiţia era să bea 9 clopote cu vin, adică clopotele dinălea cu care ei urau la anul nou şi după ce beau pe cele 9, trebuiau să joace brâul. Dacă putea să facă lucrul ăsta era primit în tală, în ceată. Dacă nu, nu era primit şi-i spuneau ''mai vii mata la anu' în tală”, a spus Paul Buţa, meşter popular. 

După o zi petrecută prin atelierele de olărit, de ţesut sau de lemnărie, ascultând minunatele poveşti spuse de gazda noastră, la plecare vizitatorii pot pune în bagaj obiecte făcute chiar de mâna lor.

Tot ceea ce se întâmplă aici, se întâmplă anunţat, în sensul că, sunt şcoli sau, eu ştiu, oameni care anunţă dinainte că ar vrea să desfăşoare o activitate la Vatra cu Dor vin să viziteze şi atunci noi ştim şi suntem aici şi-i întâmpinăm”, a mai spus Paul Buţa. Cei care vor să îmbrace straiele tradiţionale şi vor să descopere acest loc din poveştile lui Creangă îl pot căuta pe meşterul Paul Buţa care îi va ghida cu mare drag spre Muzeul Viu Vatra cu Dor. Din Galaţi până la Şiviţa nu vă despart decât 20 de minute de mers cu maşina regulamentar.