Sari la conținut
News Alert

De ce nu propune Toader revocarea lui Kovesi și Lazăr

Ca într-o piesă atent gândită, cu declarații cu dublu sens și amânări de natură să crească suspansul, ministrul Justiției, Tudorel Toader, a anunțat, în sfârșit, „verdictul” în ceea ce privește evaluarea Laurei Codruța Kovesi și a lui Augustin Lazăr: nu va propune revocarea celor doi. Momentul ar putea fi perceput ca o înfrângere pentru PSD, ALDE și toți cei care au vorbit, vehement, despre republica procurorilor, abuzurile DNA, falsificarea luptei anticorupție și așa mai departe. În fapt, decizia anunțată astăzi poate fi privită și ca un pas tactic în lateral, pentru că actuala putere și toți cei care și-ar dori să vadă stopată lupta împotriva corupției au descoperit că au la îndemână o „armă” mult mai puternică pentru a-și rezolva problemele.

COMBO_augustin lazar, tudorel toader, kovesi_inq

Sursă: Inquam Photos

Povestea evaluării procurorului-general și a procurorului-șef al DNA a început cu o demonstrație de forță: în studioul unui post tv al familiei Voiculescu, ministrul Justiției anunță că declanșează analiza și îi invită pe cei doi, printre rânduri, „să aibă inițiativa unei proceduri lăuntrice individuale” și să se gândească la demisie. Mai mult, Toader spune că evaluarea va avea două componente: una profesională, alta managerială.

În zilele ce au urmat, situația a început să capete nuanțe: s-a lămurit că evaluarea vizează eficiența managerială și îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ministrul Justiției nu le-a cerut explicit celor doi, în cadrul întâlnirilor avute, să demisioneze, iar președintele Iohannis, cel la care ar ajunge, spre semnare, eventualele decrete de revocare a anunțat că este „foarte mulțumit” de activitatea lui Kovesi și Lazăr.

Punctul de inflexiune a fost, evident, când șeful statului a declarat că este „foarte bine, din când în când, să se facă evaluări”, dar că nu crede că propunerea revocării va fi făcută de ministrul Justiției. Întrebat pe ce se bazează când face astfel de afirmații, Iohannis a răspuns: „Pe informații”.

Impresia că Tudorel Toader și-a pierdut elanul, după ce s-a lansat (sau s-a lăsat împins?) în povestea evaluării procurorilor șefi, a devenit și mai pregnantă când au început amânările. Ba că anunță luni rezultatele, ba că miercuri la prânz, pentru ca, în final, să fie miercuri seară, după ce ministrul Justiției a avut o serie de întâlniri, inclusiv cu ambasadorul SUA, Hans Klemm, și cu prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans.

De fapt, dacă Toader ar fi anunțat, în această seară, că propune revocarea procurorilor-șefi, în special a Laurei Codruța Kovesi, s-ar fi spulberat toate eforturile pe care social-democrații, partenerii și susținătorii lor le-au depus în ultima lună și jumătate, să liniștească spiritele și să convingă, mai ales în afara țării, că OUG 13 nu a fost o problemă în sine și că protestele masive au fost doar o reacție la „procedură” sau la „proasta comunicare”. Dacă Toader anunța că, în urma evaluării sale, se impune înlocuirea lui Lazăr și Kovesi, nu ar mai fi avut nimeni niciun dubiu, cât de mic, cu privire la adevăratele intenții ale lui Dragnea, Tăriceanu și celor din spatele lor. Ar fi fost limpede precum cristalul că, după atâtea declarații publice în care au vorbit, prin studiouri tv, despre demisia sau demiterea lui Kovesi, liderii puterii nu au mai răbdat și s-au apucat să scoată castanele cu mâna lui Toader. Fără a merge prea departe cu imaginația, am putea creiona și ce s-ar fi întâmplat mai departe: noi proteste în București și în alte orașe, președintele Iohannis ieșind să spună că refuză revocarea, etc.

Or, ajunși în acest punct al „războiului”, situația ar fi devenit neclară și instabilă pentru Dragnea și Tăriceanu. Sunt liderii PSD și ALDE, acum, pregătiți să meargă atât de departe? Chiar până la declanșarea procedurii de suspendare a președintelui?

Dar, la urma, urmei, de ce s-ar aventura, în acest moment, într-o asemenea bătălie? Mai ales că au „descoperit” că-și pot rezolva problemele și altfel. Mult mai temeinic și mai lipsit de riscuri: via Curtea Constituțională. E drept, această variantă este ceva mai lentă, rezultatele nu se văd peste noapte, așa cum și-ar dori cei care bat acum drumul la DNA sau în instanțele de judecată. Dar, este și infinit mai puternică: de ce să te lupți cu cei care aplică legea - adică Lazăr, Kovesi și alții -, când poți schimba legea în sine? Vă mai amintiți ce spunea Adrian Severin (PSD), înainte să ajungă după gratii? „Când o lege este încălcată de prea multă lume, înseamnă că legea trebuie schimbată”. Ei bine, evoluțiile din ultimul timp indică faptul că PSD și ALDE ar agrea această soluție, cu acceptul tacit al altor partide, și ele măcinate de boala corupției.

Iar Curtea Constituțională este instrumentul perfect să-și atingă scopurile, pentru că nimeni nu-i poate pune deciziile sub semnul întrebării. Decât ordonanțe adoptate la ceas de seară și schimbarea bruscă din funcție a persoanelor incomode, mai bine modificări, îndrăznețe, bine țintite și la vedere, ale legislației. De pildă, nu-i nevoie să dezincriminezi acum abuzul în serviciu, când poți ticlui niște condiții deștepte astfel încât să se împuțineze drastic dosarele pe această infracțiune. Și nici nu-i nevoie să dai o lege a grațierii când poți, mai subtil, să reduci substanțial pedepsele maxime ce pot fi acordate, astfel încât să iasă din închisori majoritatea celor condamnați pentru anumite infracțiuni de corupție.

Iar oamenii, din stradă sau de la Bruxelles, nu vor mai putea spune mare lucru, pentru că modificările sunt supuse unei așa-zise dezbateri în Parlamentul suveran, sunt votate de aleși și sunt validate de Curtea Constituțională. Ba chiar, sunt izvorâte din deciziile Curții Constituționale, după cum încearcă să ne convingă Dragnea, Tăriceanu și ai lor.

Nu s-a pronunțat încă CCR pe un subiect? Sau pronunțarea nu este suficient de clară pentru a servi scopului? Nu-i nimic, se găsește un binevoitor să ceară lămuriri Curții, după care lucrurile încep să se rostogolească. Vezi cazul fostei soții a lui Liviu Dragnea care a cerut Curții Constituționale, în procesul de corupție pe care-l are la Instanța supremă, să lămurească de la ce prag încolo se poate vorbi de prejudiciu și de abuz în serviciu.

Și, uite așa, dacă CCR se va pronunța, Parlamentul suveran va putea face, liniștit, fix ce a făcut Guvernul Grindeanu prin OUG 13, doar că, de data aceasta, nimeni nu va mai putea obiecta ceva.