Sari la conținut

De ce nu și-a asumat guvernul Cioloș dosarul Roșia la UNESCO?

În ultimii ani s-au făcut demersuri pentru includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO, pentru a proteja valoarea culturală unică la nivel mondial a zonei, mai ales în fața exploatării aurului cu cianură. În ultimele luni, Ministerul Culturii condus de Corina Șuteu a pregătit un dosar solid în acest sens.

Așteptările erau ca Dacian Cioloș să semneze dosarul până la finalul mandatului, fiindcă prim-ministrul părea să fi încurajat demersurile Ministerului Culturii.

Premierul nu a semnat însă, în ciuda presiunilor publice. Purtătorul de cuvânt al guvernului a anunțat azi că motivele sunt legate de lipsa de timp și de situația complicată de procesul României cu Gabriel Resources.

Cât de puternice sunt aceste argumente și de ce era important ca guvernul tehnocrat să semneze pentru includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO?

RaduSălcudean_RosiaMontana-Taul_mare

Foto: Radu Sălcudean, Tăul Mare, Roșia Montană

De ce era importantă semnarea acum?

Conform Ministerului Culturii, regulamentele UNESCO dau ca termen limită pentru depunerea dosarului data de 1 februarie. Din acest motiv, depunerea dosarului de către un nou guvern PSD până la termen pare improbabilă. Ar însemna că dosarul este asumat ca prioritate pentru primele zile de guvernare și că PSD-ul acceptă să promoveze un dosar pregătit de Ministerul Culturii condus de Corina Șuteu.

Asumarea de către guvernul Cioloș a includerii Roșiei în patrimoniul UNESCO era considerată importantă pentru că poziția unui guvern PSD pe această chestiune este mult mai imprevizibilă. Protestele din 2013 pentru salvarea Roșiei Montane au fost declanșate de încercarea guvernului Ponta de a da o lege care ar fi oferit undă verde proiectului minier cu cianură al celor de la Gabriel Resources.

Pe 26 decembrie, Guvernul Cioloș a propus un moratoriu pe 10 ani a utilizării cianurilor în minerit pe teritoriul României. Din păcate, acesta trebuie aprobat de parlament, deci deocamdată nu are decât o valoare de intenție.

Cu toate acestea, propunerea de moratoriu indica faptul că premierul Cioloș înțelesese importanța Roșiei pentru o mare parte din români. Din păcate, pentru a proteja patrimoniul unic în lume de la Roșia Montană, includerea pe lista UNESCO ar fi fost singura care ar fi oferit garanții.

De ce nu și-a asumat guvernul Cioloș dosarul Roșia în UNESCO?

După ședința de guvern de azi, purtătorul de cuvânt al guvernului a precizat că, pentru ca guvernul să își asume răspunderea pentru dosar, în condițiile în care România se află în litigiu cu Gabriel Resources la Curtea de Arbitraj, ar fi fost nevoie de avizul tuturor ministerelor, care a lipsit (fără să explice cine a hotărât că este nevoie de aceste avize — cel mai probabil e vorba de Guvernul însuși n.e.).

În plus, guvernul a precizat că, după alegerile parlamentare, nu ar mai fi avut autoritatea a de a decide prin memorandum includerea Roșiei pe lista UNESCO.

Video: Liviu Iolu (înregistrare Facebook Bogdan Andrei Gavrilă)

Conform unor surse familiare cu evoluția dosarului la Curtea de Arbitraj, au existat temeri în guvern că includerea Roșiei în patrimoniul UNESCO ar putea conduce la pierderea cazului. Mai exact, i-ar fi putut ajuta pe cei de la Gabriel Resources să argumenteze că România își încalcă obligațiile din tratatele bilaterale cu Marea Britanie și Canada (bazele legale ale procesului de la Curtea de Arbitraj).

Și asta pentru că includerea în patrimoniul UNESCO ar face practic imposibil proiectul minier, deși Gabriel Resources a primit licență de exploatare din partea statului român — iar tratatele cer României să protejeze interesele legitime ale investitorilor, în acest sistem de justiție comercial și paralel sistemelor de justiție naționale și internaționale, după cum am explicat in acest articol.

Temerea ar fi fost neîntemeiată, după cum susțin trei avocați familiari cu cazul despre Roșia Montană de la Curtea de Arbitraj. Cei trei avocați, observatori apropiați ai cazului, precizează că includerea în patrimoniul UNESCO nu ar trebui să dăuneze cazului României, atâta timp cât România va avea o apărare onestă și eficientă.

Conform celor trei avocați, Roșia Montană a fost protejată de statul român înainte de acordarea licenței pentru exploatare, iar includerea Roșiei pe lista UNESCO nu ar fi modificat radical regimul de protecție. Prin urmare, Gabriel Resources nu ar avea dreptate să susțină că includerea Roșiei pe lista UNESCO este un obstacol suplimentar, de care nu au știut când s-au decis asupra investiției. Au știut că există regim de protecție.

Avocații mai precizează că statul român a anulat statutul de regiune protejată la cererea Gabriel Resources în mai multe cazuri de-a lungul anilor, prin urmare și-a respectat obligațiile din tratatele comerciale bilaterale, însă curțile de justiție din România au revocat aceste decizii ale statului român. 

În fine, avocații precizează că proiectul de minerit a avut foarte multe lacune legale (demonstrate de deciziile din curțile românești, care au anulat permis după permis), ceea ce va permite exonerarea statului român de acuzele aduse de Gabriel în fața Curții de Arbitraj.

În octombrie anul acesta, aceeași Curte de Arbitraj a Băncii Mondiale a decis într-un caz similar, privitor la o mină de aur, în favoarea statului El Salvador, într-un proces deschis de compania australiană Oceana Gold. El Salvador a primit 8 milioane de dolari cheltuieli de judecată.

Întrebarea care rămâne este cât de bine este apărată România la Curtea de Arbitraj. Din păcate, procesul este extrem de opac.

Președintele asociației Alburnus Maior, Eugen David, crede că perspectivele sunt "amare". “Pentru toți cei care am luptat mai bine de cincisprezece ani pentru salvarea ei (Roșiei Montane), mandatul lui Dacian Cioloș va rămâne de tristă amintire, a unui premier care și-a încălcat cuvântul dat, care a ignorat expertiza specialiștilor și a cedat lobby-ului corporațiilor”, a spus acesta.

Ce va urma?

Indiferent de decizia lui Cioloș, pe România o așteaptă un proces greu și îndelungat la Curtea de Arbitraj.

Situația Roșiei Montane va depinde în următorii ani mult de PSD.

Dosarele se judecă la Curtea de Arbitraj mulți ani (chiar 6-7) și o parte din acest timp (sau tot timpul), vom avea PSD la guvernare — un PSD ai cărui membri în trecut au ținut partea Gabriel Resources. În plus, Gabriel încă se declară deschis la o înțelegere, prin care ar renunța la acuzații dacă i-ar fi permis sa construiască mina.

Avem astfel trei scenarii:

  1. PSD poate ajunge la un acord cu Gabriel Resources, acceptând totuși realizarea proiectului, pentru a scăpa de eventualele penalități.
  2. PSD se va judeca până la sfârșit la Curte cu Gabriel, dar va renunța la dosarul UNESCO, pentru a nu deranja și mai tare corporația.
  3. PSD se va judeca și va continua demersurile UNESCO, dar depunerea dosarului s-ar lovi de aceleași obstacole ca acum și , probabil, nu va avea campioni puternici. Pare scenariul cel mai improbabil.

Dacă guvernul Cioloș ar fi depus dosarul la UNESCO, am fi avut șansa salvării Roșiei Montane. Fără această asumare, nici nu avem această certitudine și nici nu avem o garanție că vom câștiga procesul. Este scenariul cel mai sumbru dintre toate cele posibile.

Despre autoare: Claudia Ciobanu (@Claudia_Warsaw) e jurnalist freelance, articolele ei au aparut în The Guardian, Al-jazeera și Reuters.

Editor: Laura Ștefănuț (follow)

 

Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook